cam…
— Pe tatal dumitale.
— Pamanteanule, eu ma refer uneori la un anumit individ ca la tatal meu, dar altcineva n-o face. Te rog sa folosesti un nume propriu.
— Dr. Han Fastolfe. E tatal dumitale, nu-i asa? Ca fapt inregistrat?
Vasilia spuse:
— Folosesti un termen biologic. Impart genele cu el intr-un anume fel, care
— Daca am incalcat un obicei, zise Baley, a fost din cauza ignorantei si imi cer scuze. Pot sa-i spun pe nume domnului cu pricina?
— Desigur.
— In acest caz, moartea lui Jander Panell l-a pus pe dr. Han Fastolfe intr-o situatie cam dificila si presupun ca dumneata vei fi destul de ingrijorata ca sa vrei sa-l ajuti.
— Dumneata presupui asta, dumneata? De ce?
— Este… Te-a crescut. A avut grija de dumneata. Ati nutrit o puternica afectiune unul fata de celalalt. El simte, inca, o puternica afectiune pentru dumneata.
— Ti-a spus el asta?
— A reiesit din amanuntele conversatiei noastre… chiar si din faptul ca a manifestat interes fata de femeia de pe Solaria, Gladia Delmarre, din cauza asemanarii ei cu dumneata.
— Ti-a spus el
— Mi-a spus, dar chiar daca n-ar fi facut-o, asemanarea e evidenta.
— Cu toate acestea, Pamanteanule, nu-i datorez nimic doctorului Fastolfe. Presupunerile dumitale pot fi scoase din discutie. Baley isi drese glasul:
— Pe langa sentimentele personale pe care ai putea sau n-ai putea sa le ai, este problema viitorului Galaxiei. Dr. Fastolfe doreste ca Lumi noi sa fie si colonizate de fiinte umane. Daca urmarile politice ale mortii lui Jander vor duce la explorarea si colonizarea Lumilor noi de catre roboti, dr. Fastolfe crede ca aceasta va fi o catastrofa pentru Aurora si pentru umanitate. Cu siguranta ca nu vrei sa joci un rol in aceasta catastrofa.
Vasilia vorbi cu indiferenta, urmarindu-l atenta:
— Sigur ca nu, daca as fi de acord cu dr. Fastolfe. Nu sunt. Nu vad nici un rau in faptul ca robotii cu aspect uman fac asta. De fapt, ma aflu aici, la Institut, ca sa fac posibil acest lucru. Sunt Globalista. Intrucat dr. Fastolfe este Umanist, este dusmanul meu politic.
Raspunsurile ei erau repezite si directe, nu mai lungi decat trebuia. Dupa fiecare urma o tacere anume, de parca ea ar fi asteptat cu interes cealalta intrebare. Baley avea impresia ca o intereseaza, o amuza, ca face singura prinsoare ce intrebare mai vine, hotarata sa-i ofere doar acele informatii care il sileau s-o mai intrebe ceva.
El zise:
— Esti de mult timp membra a acestui Institut?
— De la formarea lui.
— Sunt multi membri?
— Dupa aprecierea mea cam o treime din roboticienii de pe Aurora, desi numai jumatate din acestia locuiesc si lucreaza, propriu-zis in Institut.
— Alti membri ai Institutului iti impartasesc parerile despre explorarea altor Lumi cu ajutorul robotilor? Se opun, fara exceptie parerilor doctorului Fastolfe?
— Banuiesc ca majoritatea sunt Globalisti, dar nu stiu sa fi supus problema la vot sau macar s-o fi discutat oficial. Mai bine ai vorbi cu fiecare, separat.
— Dr. Fastolfe este membru al Institutului?
— Nu.
Baley astepta putin, dar ea nu mai spuse nimic.
— Nu e ciudat? As zice ca el, dintre toti, ar trebui sa fie membru.
— Din intamplare, nu-l vrem. Si ce e mai putin important, poate, el nu ne vrea.
— Nu e si mai ciudat?
— Nu cred.
Apoi, parca simtind nevoia sa mai spuna ceva, adauga:
— Locuieste in orasul Eos. Cred ca stii ce inseamna numele asta, Pamanteanule.
Baley incuviinta si spuse:
— Eos este vechea zeita greaca a zorilor, asa cum Aurora este vechea zeita romana a zorilor.
— Exact. Dr. Han Fastolfe locuieste in Orasul Zorilor, in Lumea Zorilor, dar el nu crede in Zori. Nu intelege metoda necesara de expansiune in Galaxie, de transformare a Zorilor prin Spatiu intr-o mare Zi Galactica. Explorarea Galaxiei cu ajutorul robotilor este singurul mod practic de indeplinire a acestei misiuni si el nu e de acord cu ea — sau cu noi.
Baley zise incet:
— De ce este singura metoda existenta? Aurora si celelalte Lumi din Spatiu nu au fost explorate si colonizate de roboti, ci de fiinte umane.
— Mai exact de Pamanteni. A fost un procedeu risipitor si ineficace si acum nu vom ingadui altor Pamanteni s-o faca pe colonizatorii. Am devenit locuitori ai Spatiului, cu durata mare de viata si sanatosi, si avem roboti care sunt infinit mai priceputi si mai flexibili decat cei pe care si-i pot permite fiintele umane care au colonizat Lumile noastre la inceput. Timpurile si problemele s-au schimbat in totalitate si
— Sa zicem ca ai dreptate si ca dr. Fastolfe se insala. Chiar si asa, are un punct de vedere logic. De ce el si Institutul nu se accepta reciproc? Numai pentru ca nu se inteleg in aceasta privinta?
— Nu, aceasta neintelegere este relativ minora. Exista un conflict mult mai important.
Din nou Baley se opri si din nou ea nu adauga nimic la ce spusese. El simtea ca nu e bine sa arate ca e nervos, asa ca zise linistit, aproape intr-o doara:
— Care este conflictul mult mai important?
In glasul Vasiliei se simti amuzamentul. Chipul i se imblanzi si, o clipa, semana si mai mult cu Gladia:
— Cred ca n-ai ghici, daca nu ti s-ar explica.
— Tocmai de aceea intreb, dr. Vasilia.
— Ei bine atunci, Pamanteanule, mi s-a spus ca Pamantenii au viata scurta. N-am fost indusa in eroare, nu-i asa?
Baley dadu din umeri:
— Unii dintre noi ajung la o suta de ani, dupa timpul de pe Pamant.
Se gandi putin:
— Cam o suta treizeci de ani metrici.
— Dumneata cati ani ai?
— Patruzeci si cinci dupa sistemul standard, saizeci dupa cel metric.
— Eu am saizeci si sase in sistem metric. Ma astept sa traiesc macar inca trei secole metrice — daca am grija.
Baley isi desfacu larg bratele:
— Te felicit.
— Exista dezavantaje.
— In dimineata asta mi s-a spus ca in trei sau patru secole se pot acumula multe pierderi.
— Ma tem ca da, zise Vasilia. Se pot acumula si multe, multe castiguri. Pe total, se compenseaza.
— Atunci, care sunt dezavantajele?
— Bineinteles ca nu esti om de stiinta.