Robotii de pe Aurora

toata Aurora. Prezinta-ti incercarile prostesti de a-mi fabrica un motiv. Sustine, daca vrei, ca am capacitatea s-o fac. Nu vei ajunge nicaieri. Absolut nicaieri.

Si chiar daca tremura de manie, lui Baley i se paru ca in vocea ei se simte convingerea. Ea nu se temea de acuzatie.

Fusese de acord sa-l primeasca, deci el era pe urma unui lucru de care ea se temea — poate ii era o teama nebuna. Dar nu de asta se temea.

Atunci, unde gresise el?

41

Baley spuse (tulburat, cautand o cale de iesire):

— Sa presupunem ca iti accept declaratia, dr. Vasilia. Sa presupunem ca m-am inselat cand am banuit ca ai fi putut fi de ajutor in acest… roboticid. Chiar si asa, nu inseamna ca nu ma poti ajuta.

— De ce te-as ajuta?

— Din amabilitate omeneasca, raspunse Baley. Dr. Fastolfe ne asigura ca n-a facut-o el, ca nu este un ucigas de roboti, ca nu l-a scos din functiune pe acest robot special, Jander. Il cunosti pe dr. Fastolfe mai bine decat oricine, imi inchipui. Ai petrecut niste ani intr-o relatie intima cu el, ca fiica iubita si in crestere. L-ai vazut in ocazii si imprejurari in care nu l-a vazut nimeni. Oricare ar fi sentimentele dumitale actuale fata de el, acestea nu schimba trecutul. Cunoscandu-l asa cum il cunosti, poti depune marturie ca firea lui nu-i permite sa faca rau unui robot, cu siguranta nu unui robot care reprezinta una dintre cele mai valoroase realizari ale lui. Ai fi de acord sa depui in public o asemenea marturie? Pentru toate Lumile? Ar ajuta foarte mult.

Chipul Vasiliei se inaspri:

— Fii atent la mine, zise ea raspicat, nu vreau sa fiu implicata.

— Trebuie sa fii implicata.

— De ce?

— Nu-i datorezi nimic tatalui dumitale? Este tatal dumitale. Fie ca acest cuvant inseamna sau nu ceva pentru dumneata, exista o legatura biologica. Si in afara de asta — tata sau nu — a avut grija de dumneata, te-a crescut si te-a educat multi ani. Pentru asta ii datorezi ceva.

Vasilia tremura. Era un tremur vizibil, iar dintii ii clantaneau. Incerca sa vorbeasca, nu reusi, inspira adanc, inca o data, apoi incerca din nou. Zise:

— Giskard, auzi tot ce se intampla?

Giskard inclina din cap:

— Da, Mica Domnisoara.

— Si tu, cel cu aspect uman.

— Daneel?

— Da, dr. Vasilia.

— Auzi si tu toate astea?

— Da, dr. Vasilia.

— Intelegeti amandoi ca Pamanteanul insista ca eu sa depun marturie despre caracterul dr. Fastolfe?

Amandoi incuviintara din cap.

— Atunci voi vorbi — impotriva vointei mele si la manie. Asta pentru ca simt ca ii datorez acestui tata al meu un minim de consideratie in calitate de purtator de gene si, intr-un anumit sens, in calitate de educator al meu, pentru care nu depun marturie. Dar acum voi vorbi. Pamanteanule, asculta- ma. Dr. Han Fastolfe, cu care impart unele gene, n-a avut grija de mine — de mine, de mine, ca fiinta umana aparte. Pentru el n-am fost mai mult decat un experiment, un fenomen bun de observat. Baley dadu din cap:

— Nu asta am intrebat. Ea se rasti furioasa la el:

— Ai insistat sa vorbesc si voi vorbi — si-ti voi raspunde. Un lucru il intereseaza pe dr. Fastolfe. Un lucru. Un singur lucru. Si acesta este functionarea creierului. uman. El vrea sa-l reduca la ecuatii, la un labirint descurcat, la o diagrama, si astfel sa intemeieze o stiinta matematica a comportamentului uman care-i va permite sa prevada viitorul omului. El numeste aceasta stiinta „psihoistorie”. Nu cred ca ai stat de vorba cu el mai mult de o ora fara sa-ti pomeneasca de ea. E stapanit de monomanie.

Vasilia il privi pe Baley in fata si tipa cu o bucurie rautacioasa:

— Imi dau seama! Ti-a vorbit de ea. Apoi trebuie sa-ti fi spus ca este interesat de roboti doar in masura in care acestia il pot apropia de creierul uman. Este interesat de robotii cu aspect uman doar in masura in care acestia il pot aduce si mai aproape de creierul uman. Da, si pe asta ti-a spus-o. Teoria fundamentala care a facut posibila crearea robotilor cu aspect uman a izvorat, sunt sigura, din incercarea lui de a intelege creierul uman si el se tine cu dintii de aceasta teorie si nu va lasa pe nimeni s-o inteleaga, pentru ca vrea sa rezolve singur problema creierului uman in totalitate, in cele doua secole si ceva care i-au mai ramas. Totul se subordoneaza acestui fapt. Si asta ma includea si pe mine, mai mult ca sigur.

Baley, incercand sa-si stapaneasca furia, zise cu glas scazut:

— In ce fel te includea pe dumneata, dr. Vasilia?

— Cand m-am nascut, ar fi trebuit sa fiu incredintata, cu altii asemenea mie, unor profesionisti, care stiu cum sa aiba grija de copii. N-ar fi trebuit sa fiu lasata singura in grija unui amator — tata sau nu, savant sau nu. Doctorului Fastolfe n-ar fi trebuit sa i se ingaduie sa supuna un copil unui asemenea mediu si nu i s-ar fi permis, daca n-ar fi fost dr. Fastolfe. Si-a folosit tot prestigiul pentru a realiza asta, si-a achitat toate datoriile pe care le avea, a convins toate persoanele importante pana ce m-a luat in stapanire.

— Te iubea, murmura Baley.

— Ma iubea? Orice alt copil i-ar fi fost totuna, dar nu era disponibil nici un alt copil. Ceea ce dorea el era un copil in crestere in prezenta lui, un creier in dezvoltare. Voia sa faca un studiu aprofundat al metodei de dezvoltare, al modului de crestere. Voia un creier uman simplu, care devine complex, ca sa-l poata studia in amanunt. In acest scop, m-a supus pe mine unui mediu anormal si unei experimentari subtile, fara nici un fel de respect fata de mine ca fiinta umana.

— Nu pot crede. Chiar daca l-ai fi interesat ca obiect de experiment, totusi putea sa tina la dumneata ca la o fiinta umana.

— Nu. Vorbesti ca un Pamantean. Poate pe Pamant exista o oarecare consideratie fata de legaturile biologice. Aici nu exista. Pentru el am fost un obiect de experiment. Punct.

— Chiar daca ar fi fost asa la inceput, dr. Fastolfe nu putea sa nu te iubeasca — un obiect neajutorat incredintat lui. Chiar daca n-ar fi existat nici o legatura biologica, chiar daca ai fi fost animal, sa zicem, ar fi invatat sa te iubeasca.

— Nu mai spune! zise ea cu amaraciune. Nu cunosti puterea indiferentei la un om ca dr. Fastolfe. Daca distrugerea vietii mele l-ar fi ajutat sa avanseze in cunostintele lui, n-ar mai fi stat pe ganduri.

— E ridicol, dr. Vasilia. Purtarea lui fata de dumneata a fost atat de blanda si de respectuoasa incat ti-a trezit dragostea. Stiu asta. Te-ai… te-ai oferit lui.

— Ti-a spus si asta, nu-i asa? Da, ti-a spus-o. Nici o clipa, nici pana astazi, nu s-ar intreba daca o astfel de dezvaluire nu m-ar deranja. Da, m-am oferit lui si de ce nu? Era singura fiinta umana pe care o cunosteam, de fapt. Fata de mine avea o blandete prefacuta si nu i-am inteles adevaratele scopuri. Pentru mine a fost firesc. Apoi, a avut grija sa fiu stimulata sexual in anumite conditii — conditii puse de el. Era inevitabil sa ma indrept spre el. A trebuit s-o fac, pentru ca altcineva nu mai era — si a refuzat.

— Si pentru asta l-ai urat?

— Nu. Nu la inceput. Nu, timp de multi ani. Chiar daca dezvoltarea mea sexuala era slaba si deformata, cu efecte pe care le simt pana in ziua de azi, nu l-am condamnat. Nu stiam tot. Gaseam scuze pentru el. Era ocupat. Ii avea pe ceilalti. Ii trebuiau femei mai in varsta. Ai fi mirat de naivitatea cu care gaseam motive pentru refuzul lui. Doar cativa ani mai tarziu mi-am dat seama ca era ceva ce nu mergea si am reusit sa aduc vorba despre asta pe fata. „De ce m-ai refuzat?” am intrebat. „Daca mi-ai fi facut placerea, m-ai fi pus pe calea cea buna si as fi rezolvat totul.”

Se opri, inabusindu-se, si isi acoperi ochii o clipa. Baley astepta, incremenit de jena. Robotii nu pareau