Robotii de pe Aurora

de a se adapta in aer liber.

Vasilia zise:

— Vad ca a facut-o. Chipul dumitale, Pamanteanule, nu e asa de impenetrabil cum iti inchipui. Te-a amenintat cu Sondajul Psihic?

— A fost pomenit, raspunse Baley.

— O zi — si a fost deja pomenit. Presupun ca te-a facut sa nu te simti bine?

— Da.

— Si ca n-avea nici un rost sa fie pomenit?

— O, ba a fost, zise Baley repede. Ii spusesem ca, o clipa, m-am gandit la ceva ce apoi mi-a scapat si a fost firesc sa sugereze ca un Sondaj Psihic m-ar putea ajuta sa regasesc acel gand.

— Nu, n-a fost, spuse Vasilia. Sondajul Psihic nu poate fi folosit cu destula finete pentru asta si, daca s-ar incerca, sunt sanse considerabile sa se produca o vatamare permanenta a creierului.

— Cu siguranta ca nu daca este condus de un expert… de dr. Fastolfe, de exemplu.

— De el? Nu cunoaste Sondajul de la inceput pana la sfarsit. Este teoretician, nu tehnician.

— De altcineva, atunci. De fapt, el nu s-a numit.

— Nu, Pamanteanule. De nimeni. Gandeste-te! Gandeste-te! Daca Sondajul Psihic ar putea fi folosit in siguranta asupra fiintelor umane, de catre oricine, si daca Han Fastolfe ar fi atat de preocupat de scoaterea robotului din functiune, atunci de ce n-a sugerat ca Sondajul Psihic sa se efectueze asupra lui?

— Asupra lui?

— Sa nu-mi spui ca nu te-ai gandit la asta. Orice persoana cu judecata ar ajunge la concluzia ca Fastolfe e vinovat. Singurul aspect in favoarea nevinovatiei lui este ca el insusi insista ca e nevinovat. Pai, atunci, de ce nu se ofera sa-si dovedeasca nevinovatia cu ajutorul probei psihice, ca sa arate ca nu poate fi gasita nici o urma de vina in scobiturile creierului lui? A sugerat el asa ceva, Pamanteanule?

— Nu, n-a sugerat. Cel putin, nu mie.

— Pentru ca stie foarte bine ca este un pericol mortal. Totusi, nu ezita sa sugereze asta in cazul dumitale, doar ca sa observe cum iti functioneaza creierul la stres, cum reactionezi la spaima. Sau, poate, ii trece prin cap ca, oricat de periculos ar fi Sondajul pentru dumneata, ar putea rezulta niste date interesante pentru el, in privinta creierului dumitale modelat ca pe Pamant. Spune-mi, atunci, asta nu-i cruzime?

Baley facu un gest cu mana dreapta, ca si cum ar fi dat toate astea deoparte:

— In ce fel se potrivesc lucrurile astea cu cazul de fata, cu roboticidul?

— Femeia de pe Solaria, Gladia, a fost remarcata de tatal meu cel de odinioara. Ea avea un creier interesant — din punctul lui de vedere. Asa ca i-a dat robotul, pe Jander, ca sa vada ce se intampla cand o femeie care n-a fost crescuta pe Aurora este pusa fata in fata cu un robot asemanator cu omul in cele mai mici amanunte. El stia ca o femeie de pe Aurora l-ar folosi imediat pe robot pentru relatii sexuale si nu s-ar jena s-o faca. Eu as fi avut unele probleme, recunosc, pentru ca n-am fost crescuta normal, dar nici o Auroriana obisnuita n-ar fi avut. Pe de alta parte, femeia de pe Solaria ar fi avut o gramada de probleme, pentru ca a fost crescuta intr-o Lume plina la maximum de roboti si are conceptii neobisnuit de rigide in legatura cu robotii. Intelegi, diferenta ar fi fost foarte interesanta pentru tatal meu, care incerca, din aceste variatii, sa-si construiasca teoria functionarii creierului. Han Fastolfe a asteptat o jumatate de an ca femeia de pe Solaria sa fie pe punctul de a face primele abordari experimentale…

Baley o intrerupse:

— Tatal dumitale nu stia absolut nimic despre relatia dintre Gladia si Jander.

— Cine ti-a spus asta, Pamanteanule? Tatal meu? Gladia? Daca a fost primul, mintea, bineinteles; daca a fost cea de-a doua, pur si simplu nu stia. Poti fi sigur ca Fastolfe stia ce se petrece; trebuia sa stie, pentru ca facea parte din studiul lui referitor la adaptarea unui creier in conditiile de pe Solaria. Si pe urma el s-a gandit — si sunt sigura ca asa a fost, de parca i-as citi gandurile — ce s-ar intampla acum, cand femeia a inceput sa se bizuie pe Jander, daca dintr-o data, fara motiv, l-ar pierde. Stia ce-ar face o femeie de pe Aurora. Ar fi putin dezamagita si apoi ar cauta un inlocuitor, dar ce-ar face o femeie de pe Solaria? Asa ca a aranjat sa-l scoata pe Jander din functiune…

— Sa distruga un robot de o valoare inestimabila numai pentru a-si satisface o curiozitate desantata?

— E monstruos, nu-i asa? Dar asa ar face Han Fastolfe. Asa ca intoarce-te la el, Pamanteanule, si spune-i ca jocul lui s-a terminat. Daca planeta, in general, nu-l crede vinovat acum, cu siguranta ca-l va crede dupa ce voi spune ce am spus.

43

Baley ramase ametit multa vreme, in timp ce Vasilia il privea cu un fel de incantare nemiloasa, cu chipul aspru, total diferit de al Gladiei. Parea ca nu mai e nimic de facut…

Baley se ridica, simtindu-se batran — mult mai batran decat cei patruzeci si cinci de ani standard ai lui (varsta unui copil pentru acesti Aurorieni). Pana acum, tot ce facuse nu dusese la nimic. La mai rau decat nimic, pentru ca, la fiecare miscare de-a lui, franghiile pareau ca se strang in jurul lui Fastolfe.

Privi in sus spre tavanul transparent. Soarele era pe cer, dar probabil ca se indrepta spre apus, pentru ca era mai intunecat. Siruri de nori subtiri il acopereau din cand in cand. Vasilia paru sa-si dea seama si ea de asta. Isi misca un brat pe masa lunga langa care statea si transparenta tavanului disparu. In acelasi timp camera fu inundata de o lumina stralucitoare, de aceeasi nuanta portocalie cu a soarelui. Spuse:

— Cred ca intrevederea s-a terminat. Nu mai am de ce sa te vad, Pamanteanule — nici dumneata pe mine. Poate ar fi mai bine sa pleci de pe Aurora. I-ai facut — zambi cu tristete si pronunta urmatoarele cuvinte aproape cu salbaticie — tatalui meu destul rau, cu toate ca nici pe departe atata cat merita.

Baley facu un pas inspre usa, iar cei doi roboti se apropiara de el. Giskard intreba incet:

— Va simtiti bine, domnule?

Baley dadu din umeri. Ce sa raspunda?

Vasilia striga:

— Giskard! Cand dr. Fastolfe va considera ca nu-i mai esti de trebuinta, vii in echipa mea?

Giskard o privi linistit:

— Daca dr. Fastolfe imi va permite, asa voi face, Mica Domnisoara.

Zambetul ei se incalzi:

— Te rog, Giskard. Mi-a fost intruna dor de tine.

— Eu ma gandesc adesea la dumneata, Mica Domnisoara.

Baley se intoarse de la usa:

— Dr. Vasilia, aveti o Personala pe care as putea-o folosi?

Ochii Vasiliei se marira:

— Bineinteles ca nu, Pamanteanule. Ici si colo, la Institut, exista Personale Comune. Robotii dumitale vor sti sa te conduca.

El o privi si dadu din cap. Nu era de mirare ca nu voia ca un Pamantean sa-i infecteze incaperile, si totusi asta il enerva.

Spuse, mai mult cu manie, decat cu judecata:

— Dr. Vasilia, in locul dumitale n-as vorbi despre vina doctorului Fastolfe.

— Ce ma poate opri?

— Pericolul ca pot descoperi afacerile dumitale cu Gremionis. Dumneata ai fi in pericol.

— Nu fi ridicol. Ai recunoscut ca n-a existat nici o conspiratie intre mine si Gremionis.

— Nu tocmai. Am admis ca exista motive pentru a trage concluzia ca n-a existat o conspiratie directa intre dumneata si Gremionis ca sa-l distrugeti pe Jander. Ramane posibilitatea unei conspiratii indirecte.

— Esti nebun. Ce este o conspiratie indirecta?

— Nu sunt pregatit sa discut asta in fata robotilor doctorului Fastolfe — doar daca insisti. Si de ce ai face-o? Stii foarte bine ce vreau sa spun.