Robotii de pe Aurora

— S-ar putea. Din intamplare, nu vad nici o iesire si daca dr. Vasilia vorbeste, asa cum a amenintat ca o va face…

— Dar i-ati ordonat sa nu vorbeasca. I-ati explicat ca ar fi periculos pentru ea daca ar face-o.

Baley dadu din cap:

— Era o cacealma. Nu stiam ce sa spun.

— Deci, aveti de gand sa renuntati?

Baley zise cu putere:

— Nu! Daca ar fi numai Fastolfe, poate. La urma urmei, ce rau fizic i s-ar putea intampla? E clar ca roboticidul nici macar nu e o crima, doar un delict civil. In cel mai rau caz, va pierde influenta politica si poate ca va fi incapabil sa-si continue, un timp, lucrarile stiintifice. Mi-ar parea rau sa se intample asa, dar daca nu mai pot face nimic, nu mai pot si gata. Si as renunta si daca ar fi vorba numai despre mine. Esecul ar dauna reputatiei mele, dar cine poate sa construiasca o casa de caramida fara caramizi? M-as intoarce pe Pamant putin defaimat, dar cu asta se confrunta orice pamantean sau pamanteana. Oameni mai buni decat mine au fost nevoiti sa treaca prin asa ceva pe nedrept. Dar mai este o problema a Pamantului. Daca nu reusesc, asta ar insemna, o data cu pierderea regretabila pentru dr. Fastolfe si pentru mine, si sfarsitul oricarei sperante pentru Pamanteni de a pleca de pe Pamant, in Galaxie in general. Din aceasta cauza, nu trebuie sa dau gres si trebuie sa continui cumva, atata timp cat n-am disparut fizic de pe lumea asta.

Terminand aproape in soapta, privi deodata in sus si spuse pe un ton artagos:

— De ce stam parcati aici, Giskard? Ai lasat motorul sa mearga doar asa, ca sa te distrezi?

— Cu respect, domnule, spuse Giskard, nu mi-ati spus unde sa va duc.

— Adevarat! Iti cer iertare, Giskard. Mai intai, du-ma la cea mai apropiata Personala Comuna de care a pomenit dr. Vasilia. Voi doi poate ca sunteti imuni la astfel de lucruri, dar eu am o vezica si ea trebuie golita. Dupa aceea, gaseste ceva in apropiere unde as putea manca. Am un stomac si trebuie umplut. Si dupa aceea…

— Da, partenere Elijah? intreba Daneel.

— Drept sa-ti spun, Daneel, nu stiu. Oricum, dupa ce ma ingrijesc de aceste nevoi fizice, ma voi gandi la ceva.

Cum si-ar fi dorit Baley sa creada si el asta!

45

Vehiculul aeropurtat nu pluti mult deasupra solului. Se opri, leganandu-se putin, iar Baley simti jena caracteristica strangandu-i stomacul. Acea mica nesiguranta ii spuse ca se afla intr-un vehicul si alunga senzatia provizorie de bine pe care o avea inconjurat de pereti si asezat intre roboti. Prin parbriz, in fata si in ambele parti (si in spate, daca si-ar fi lungit gatul), se vedea albeata cerului si verdele frunzisului, toate insemnand Exteriorul — adica, nimic. Inghiti nelinistit. Se oprisera langa o cladire mica.

— Asta e Personala Comuna? intreba Baley.

Daneel spuse:

— Este cea mai apropiata din cele cateva de pe teritoriul Institutului, partenere Elijah.

— Ai gasit-o repede. Structurile astea au fost si ele incluse in harta care ti-a fost introdusa in memorie?

— Exact, partenere Elijah.

— Aceasta este ocupata acum?

— Ar putea fi, partenere Elijah, dar poate fi folosita simultan de trei sau patru.

— Pentru mine e loc?

— Foarte posibil, partenere Elijah.

— Ei bine, atunci, da-mi drumul. Ma duc sa vad…

Robotii nu se miscara. Giskard spuse:

— Domnule, noi nu putem intra cu dumneavoastra.

— Da, stiu asta, Giskard.

— Nu va putem pazi cum se cuvine, domnule.

Baley se incrunta. Isi dadu seama, dintr-o data, de pericolul de a nu i se permite, pur si simplu, sa iasa din raza lor vizuala si, prin urmare, de a nu avea voie sa intre in Personala. Isi confectiona o nota de urgenta in glas si i se adresa lui Daneel, care ar fi trebuit sa inteleaga mai bine nevoile umane:

— Nu mai pot, Giskard. Daneel, n-am incotro. Lasati-ma sa ies din masina.

Giskard il privi pe Baley fara sa se clinteasca si, timp de cateva clipe ingrozitoare, Baley se gandi ca robotul ii va sugera sa se usureze pe cel mai apropiat camp — in aer liber, ca un animal.

Clipele trecura. Daneel zise:

— Sunt de parere ca trebuie sa-i ingaduim partenerului Elijah sa procedeze cum crede de cuviinta in aceasta privinta.

La care Giskard ii spuse lui Baley:

— Daca puteti astepta putin, domnule, mai intai ma voi apropia de cladire.

Baley se stramba. Giskard merse incet spre cladire, apoi. prudent, o inconjura. Baley ar fi putut jura ca, odata disparut Giskard, nevoia lui va deveni si mai urgenta.

Incerca sa-si calmeze terminatiile nervoase privind peisajul. Dupa un timp, observa fire subtiri de sarma in aer, din loc in loc — fire fine si negre pe cerul alb. Mai intai nu le vazuse. Primul lucru observat a fost un obiect oval alunecand pe sub nori. Isi dadu seama ca e un vehicul si ca nu pluteste, ci e suspendat de o sarma lunga, orizontala. Urmari cu privirea acea sarma lunga, observand si altele la fel. Apoi, vazu un alt vehicul mai departe si inca unul si mai departe. Cel mai indepartat dintre cele trei era o pata informa, pe care o deslusi numai pentru ca le zarise pe cele mai apropiate. Fara indoiala, acestea erau cabine de funicular pentru transportul intern dintr-o parte in alta a Institutului de Robotica.

„Ce intins era totul”, se gandi Baley. „Cat de inutil consuma spatiu Institutul”.

Si totusi, nu consuma suprafata. Cladirile erau destul de neinghesuite, astfel ca spatiul verde parea neatins, iar viata plantelor si a animalelor continua, isi inchipuia Baley, in spatiul neocupat. Solaria, isi amintea el, fusese pustie. Fara indoiala ca Lumile din Spatiu erau pustii, de vreme ce Aurora, cea mai populata, era atat de pustie, chiar si aici, in cea mai construita regiune a planetei. In aceasta privinta, chiar Pamantul — in afara Oraselor — era pustiu. Dar existau Orasele, iar Baley simti un dor chinuitor de casa, pe care trebui sa-l reprime.

Daneel zise:

— A, prietenul Giskard si-a terminat examinarea.

Giskard se intorsese, iar Baley intreba cu asprime:

— Ei? Esti atat de bun sa-mi dai voie…

Se opri. De ce sa consume ironie pe invelisul impenetrabil al unui robot?

Giskard spuse:

— Pare foarte sigur ca Personala nu e ocupata.

— Bun! Atunci da-te la o parte.

Baley impinse usa de la vehiculul portant si pasi pe nisipul unei alei inguste. Merse cu pasi mari, urmat de Daneel. Cand ajunse la usa cladirii, Daneel ii arata contactul care o deschidea. Daneel nu se aventura sa atinga el insusi contactul. Probabil, se gandi Baley, daca ar fi facut asa fara indicatii anume, ar fi insemnat intentia de a intra — si nici macar intentia nu era permisa.

Baley apasa pe contact si intra, lasandu-i pe cei doi roboti afara. De-abia cand ajunse inauntru ii dadu prin cap ca Giskard n-ar fi putut intra in Personala sa vada daca e libera si ca trebuie sa se fi luat dupa aparente exterioare — un procedeu destul de indoielnic.

Acum Baley isi dadu seama, cu oarecare neplacere, ca, pentru prima oara, era izolat si despartit de toti aparatorii si ca aparatorii de pe partea cealalta a usii n-ar fi putut intra cu usurinta daca el ar avea, dintr-o data, probleme. Ce-ar fi daca, in clipa asta, n-ar fi singur? Ce-ar fi daca vreun dusman ar fi fost alertat de Vasilia, care stia ca el cauta o Personala, si daca acest dusman se ascundea, chiar acum, in cladire?

Baley deveni, dintr-o data si in mod neplacut, constient ca — asa cum nu s-ar fi intamplat pe Pamant — era