Robotii de pe Aurora

— Trebuie sa stau de vorba cu dumneata si sa-ti explic ca n-am avut nici o legatura cu robotul ala. Nici una! Gladia nu stia unde esti, dar m-am gandit ca dr. Fastolfe stie.

— Asa ca l-ai cautat?

— O, nu — nu cred ca as avea tupeul s-o fac. Este un savant atat de mare. Dar l-a cautat Gladia pentru mine. Ea este… asa. El i-a spus ca te-ai dus la fiica lui, dr. Vasilia Aliena. Asta era bine, pentru ca eu o cunosc.

— Da, stiu, spuse Baley.

Gremionis paru jenat:

— Cum ai… Ai intrebat-o si despre mine?

Jena lui paru sa se transforme in nefericire.

— Pana la urma am cautat-o pe dr. Vasilia, ea mi-a spus ca tocmai ai plecat si ca probabil te voi gasi in vreo Personala Comuna, iar asta e cea mai apropiata de locuinta ei. Am fost sigur ca n-o sa ai nici un motiv de amanare ca sa cauti una mai indepartata. Adica, de ce-ai face-o?

— Gandesti foarte corect, dar cum se face ca ai ajuns aici atat de repede?

— Lucrez la Institutul de Robotica si locuinta mea se afla pe terenul Institutului. Scuterul meu m-a adus aici in cateva minute.

— Ai venit singur?

— Da! Cu un singur robot. Intelegi, scuterul are doua locuri.

— Si robotul dumitale asteapta afara?

— Da.

— Mai spune-mi o data de ce vrei sa ma vezi.

— Trebuie sa ma asigur ca nu-ti inchipui ca am ceva de-a face cu acel robot. Nici n-am auzit de el pana ce n-a rabufnit toata afacerea la stiri. Deci, acum pot sa-ti vorbesc?

— Da, dar nu aici, zise Baley serios. Sa iesim.

Ce ciudat, gandi Baley, ca era atat de fericit sa iasa dintre cei patru pereti in Exterior. Aceasta Personala avea ceva si mai diferit fata de cele pe care le vazuse pe Aurora sau pe Solaria. Chiar mai tulburator decat faptul ca o putea folosi oricine, i se parea grozavia ca in ea erau permise comportari care nu faceau nici o deosebire intre acest loc si scopul lui si oricare alt loc sau scop. Filmele-carti pe care le vazuse nu spuneau nimic despre asta. Desigur, asa cum aratase Fastolfe, acestea nu erau scrise pentru Pamanteni, ci pentru Aurorieni si, intr-o mai mica masura, pentru potentialii turisti din celelalte patruzeci si noua de Lumi din Spatiu. La urma urmei, cei de pe Pamant nu plecau niciodata spre Lumile din Spatiu sau spre Aurora. Nu erau bineveniti aici. Atunci, de ce li s-ar fi adresat lor? Si de ce-ar fi prezentat filmele-carti ceea ce stia toata lumea? Trebuia sa faca mare tevatura ca Aurora avea forma sferica, sau ca apa era uda, sau ca un barbat putea discuta, liber, cu altul intr-o Personala? Si totusi, lucrul asta nu-si batea joc de chiar numele cladirii? Baley nu putu sa nu se gandeasca la Personalele pentru Femei de pe Pamant unde, asa cum spusese de mai multe ori Jessie, femeile palavrageau neobosite si asta nu le deranja deloc. De ce numai femeile, iar barbatii nu? Baley nu se gandise la asta, serios, inainte, ci acceptase totul ca pe un obicei, dar daca femeile da, barbatii de ce nu? N-avea importanta.

Gandul ii afecta ratiunea si il facea sa simta un dezgust, covarsitor si imposibil de inlaturat, fata de toata treaba asta. Repeta:

— Sa iesim.

Gremionis protesta:

— Dar acolo se afla robotii dumitale.

— Asa e. Si ce daca?

— Dar e vorba de un lucru pe care vreau sa-l discut intre patru ochi, de la barbat la ba…barbat. (Se balbai cand ajunse aici.)

— Presupun ca vrei sa spui de la locuitor al Spatiului la Pamantean.

— Daca vrei.

— Robotii mei sunt necesari. Imi sunt parteneri in investigatie.

— Dar asta n-are nici o legatura cu investigatia. Tocmai asta incerc sa-ti spun.

— Eu apreciez lucrul acesta, zise Baley cu severitate, iesind din Personala.

Gremionis ezita.

47

Daneel si Giskard asteptau — nemiscati, indiferenti, rabdatori. Baley crezu ca distinge pe chipul lui Daneel o urma de ingrijorare, dar, pe de alta parte, abia daca putea citi o asemenea expresie pe acele trasaturi umane nefiresti. Giskard, care semana cel mai putin cu un om, nu arata nimic, bineinteles, nici macar cuiva care ar fi avut mai multa bunavointa. Mai astepta si un al treilea robot — probabil cel al lui Gremionis. Ca aspect era mai simplu si decat Giskard si avea un aer de timiditate. Era clar ca Gremionis nu prea avea dare de mana.

Daneel spuse, cu un ton pe care Baley il banui ca este plin de usurare:

— Sunt bucuros ca te simti bine, partenere Elijah.

— Foarte bine. Totusi, sunt curios sa aflu ceva. Daca m-ati fi auzit strigand speriat dinauntru, ati fi intrat?

— Imediat, domnule, zise Giskard.

— Chiar daca sunteti programati sa nu intrati in Personale?

— Nevoia de a apara o fiinta umana — pe dumneavoastra, mai precis — ar domina, domnule.

— Asa este, partenere Elijah, zise Daneel.

— Ma bucur sa aud asta, spuse Baley. Aceasta persoana este Santirix Gremionis. Domnule Gremionis, acesta este Daneel si acesta este Giskard.

Fiecare robot isi inclina grav capul. Gremionis abia daca le arunca o privire si ridica o mana, cu indiferenta. Nu se osteni deloc sa-si prezinte propriul robot.

Baley privi in jur. Lumina era mult mai slaba, vantul batea mai tare, aerul era mai rece, soarele era complet acoperit de nori. In imprejurimi era o bezna care nu parea sa-l afecteze pe Baley, ce continua sa fie incantat ca scapase din Personala. Faptul ca se bucura, intr-adevar, ca se afla in Exterior ii ridica moralul in chip uimitor. Stia ca e vorba de un caz special, dar era un inceput si nu putea sa-l considere altfel decat un triumf.

Baley tocmai voia sa se intoarca inspre Gremionis ca sa termine discutia, cand observa o miscare. Peste gazon pasea o femeie, insotita de un robot. Venea spre ei, dar nu-i baga in seama. Era clar ca venea spre Personala. Baley isi indrepta un brat inspre femeie, ca si cum ar fi vrut s-o opreasca, desi ea se afla la vreo treizeci de metri distanta, si murmura:

— Nu stie ca e o Personala pentru Barbati?

— Cum? facu Gremionis.

Femeia continua sa se apropie, in timp ce Baley o urmarea absolut zapacit. In sfarsit, robotul femeii se opri intr-o parte sa astepte, iar femeia intra in cladire.

Baley zise, neajutorat:

— Dar nu poate intra.

— De ce nu? intreba Gremionis. E comuna.

— Dar e pentru barbati.

— E pentru oameni, zise Gremionis, parand peste masura de incurcat.

— Indiferent de sex? Doar nu vorbesti serios.

— Orice fiinta umana. Bineinteles ca vorbesc serios! Cum ai vrea sa fie? Nu inteleg.

Baley se intoarse. Nu trecusera multe clipe de cand se gandise ca o conversatie libera intr-o Personala era culmea prostului gust, a Lucrurilor Care Nu Se Fac. Daca ar fi incercat sa se gandeasca la ceva si mai rau, nici prin cap nu i-ar fi trecut posibilitatea de a intalni o femeie in Personala. Pe Pamant, buna cuviinta ii cerea sa-i ignore pe ceilalti in Personalele Comune din acea Lume, dar nici o buna cuviinta nu l-ar fi impiedicat sa-si dea seama daca o persoana care trece pe langa el e barbat sau femeie. Ce-ar fi daca, in timp ce el se afla in Personala, ar fi intrat o femeie — degajata, indiferenta — ca si cea care tocmai venise? Sau, mai rau, ce-ar fi fost ca el sa intre in