Robotii de pe Aurora

deloc impresionati (incapabili sa simta, dupa cate stia Baley, orice echilibru sau dezechilibru al conexiunilor pozitronice care ar fi putut produce o senzatie asemanatoare intrucatva cu jena omeneasca).

Ea vorbi, mai calma:

— A evitat intrebarea cat de mult a putut, dar i-am pus-o intruna, iar si iar: „De ce m-ai refuzat?” „De ce m-ai refuzat?” Nu ezita deloc daca era vorba de sex. Stiu ca de cateva ori m-am intrebat daca nu cumva prefera barbatii. Cand nu e vorba de copii, preferintele personale in acest domeniu nu conteaza prea mult si unii barbati pot considera femeile dezgustatoare sau invers. Oricum, nu asa stateau lucrurile cu acest barbat caruia dumneata ii spui tatal meu. Il placeau femeile — uneori femei tinere — la fel de tinere cum eram eu cand m-am oferit prima oara. „De ce m-ai refuzat? In cele din urma mi-a raspuns — si te poftesc sa ghicesti care a fost raspunsul lui.

Se opri si astepta, batjocoritoare. Baley se agita stingherit si mormai:

— Nu voia sa faca dragoste cu fiica lui?

— O, nu fi prost. Ce importanta are? Daca tinem seama de faptul ca abia daca exista vreun barbat pe Aurora care sa stie cine e fiica lui, orice barbat facand dragoste cu orice femeie mai tanara decat el cu cateva decenii ar putea fi… Dar nu conteaza, e clar ca buna ziua. Ceea ce a raspuns el — ah, cum imi amintesc cuvintele! — a fost: „Tu, proasto! Daca m-as incurca astfel cu tine, cum mi-as mai mentine obiectivitatea — si la ce mi-ar folosi sa te studiez in continuare?” Vezi, pe atunci stiam de interesul lui pentru creierul uman. Ba chiar ii calcam pe urme si eram pe cale sa devin robotician pe cont propriu. Am lucrat cu Giskard in acest sens si am facut experiente cu programarea lui. Si m-am descurcat foarte bine, nu-i asa, Giskard?

Giskard spuse:

— Intr-adevar, Mica Domnisoara.

— Dar intelegeam ca acest barbat, caruia ii spui tatal meu, nu ma considera fiinta umana. Dorea sa ma vada distrusa pe viata, mai degraba decat sa-si riste obiectivitatea. Observatiile lui insemnau mai mult pentru el decat normalitatea mea. De atunci, am stiut ce eram eu si ce era el — si l-am parasit.

Linistea plutea greu in aer.

Lui Baley ii vajaia usor capul. Voia sa intrebe: „Nu puteai sa nu tii seama de egocentrismul unui mare savant? De importanta unei probleme mari? Nu puteai sa fii ingaduitoare cu ceva spus, poate, la suparare de cineva fortat sa discute despre un lucru pe care nu voia sa-l discute? Oare mania de acum a Vasiliei nu era cam acelasi lucru?” Oare preocuparea pentru propria ei „normalitate” (orice ar fi vrut sa spuna cu asta), excluzand, poate, doua dintre cele mai importante probleme cu care se confrunta omenirea — natura creierului uman si colonizarea Galaxiei — nu reprezenta un egocentrism asemanator, mai putin scuzabil?

Dar nu putea intreba nimic din toate astea. Nu stia cum s-o faca astfel incat femeia sa inteleaga ceva, si nici nu era sigur ca ar fi inteles-o, daca ea ar fi raspuns. Ce cauta el in Lumea asta? Nu le intelegea metodele, oricat i-ar fi explicat. Nici ei nu puteau sa inteleaga asta.

Zise, obosit:

— Imi pare rau, dr. Vasilia. Imi dau seama ca esti suparata, dar daca ai lasa o clipa supararea si te-ai gandi, in schimb, la problema doctorului Fastolfe si la robotul ucis, ai vedea ca ne ocupam de doua lucruri diferite. E posibil ca dr. Fastolfe sa fi dorit sa te observe intr-un mod detasat si obiectiv, chiar si cu pretul nefericirii dumitale, si totusi sa se afle la o distanta de ani-lumina de dorinta de a distruge un robot cu aspect uman.

Vasilia se inrosi. Tipa:

— Nu intelegi ce-ti spun, Pamanteanule? Crezi ca ti-am povestit toate astea pentru ca imi inchipui ca dumneata — sau oricine altcineva — ai fi interesat de trista poveste a vietii mele? In plus, crezi ca-mi place sa-mi deschid inima in felul asta? Iti povestesc totul doar ca sa-ti arat ca dr. Han Fastolfe — tatal meu biologic, cum scoti mereu in evidenta — l-a distrus, intr-adevar, pe Jander. Sigur ca a facut-o. M-am abtinut s-o spun pentru ca nimeni — pana la dumneata — n-a fost atat de nebun sa ma intrebe si din cauza unor ramasite prostesti de respect pe care le am fata de acel om. Dar acum, ca m-ai intrebat, o spun si, pe Aurora, voi continua s-o spun oricui. Daca trebuie, in public. Dr. Han Fastolfe l-a distrus, intr-adevar, pe Jander Panell. Sunt sigura de asta. Esti multumit?

42

Baley o privi ingrozit pe femeia isterizata.

Se balbai si incepu din nou:

— Nu inteleg deloc, dr. Vasilia. Te rog sa te linistesti si sa te gandesti. De ce l-ar distruge dr. Fastolfe pe robot? Ce are asta a face cu purtarea lui fata de dumneata? Crezi ca e vorba de niste represalii impotriva dumitale?

Vasilia respira iute (Baley observa fara intentie ca, desi Vasilia era la fel de fragila ca si Gladia, avea sanii mai mari) si paru ca se sileste sa-si stapaneasca vocea. Spuse:

— Nu ti-am spus, Pamanteanule, ca pe Han Fastolfe il interesa observarea creierului uman? N-a ezitat sa-l puna in conditii de stres ca sa observe rezultatele. Si prefera creierele neobisnuite — cel al unui copil, de exemplu — ca sa le poata urmari dezvoltarea. Orice creier, numai sa nu fie unul obisnuit.

— Dar ce legatura are asta cu…

— Intreaba-te, atunci, de unde interesul asta fata de femeia cea straina?

— Gladia? L-am intrebat si el mi-a spus. I-a amintit de dumneata, iar asemanarea este, intr-adevar, remarcabila.

— Si cand mi-ai vorbit mai devreme despre asta, m-am amuzat si te-am intrebat daca il crezi. Te intreb din nou. Il crezi?

— De ce nu l-as crede?

— Pentru ca nu e adevarat. Poate ca asemanarea i-a atras atentia, dar principala cauza a interesului lui este ca femeia cea straina e… diferita de cele de pe Aurora. A fost crescuta pe Solaria. Deci ar putea studia un creier modelat altfel decat ale noastre si ar putea obtine o perspectiva interesanta. Nu intelegi? Atunci, de ce este interesat de dumneata, Pamanteanule? E atat de prost sa creada ca poti rezolva o problema Auroriana cand nu stii nimic despre Aurora?

Daneel interveni brusc, din nou, iar Baley tresari cand ii auzi vocea. Daneel zise:

— Dr. Vasilia, partenerul Elijah a rezolvat o problema pe Solaria, desi nu stia nimic despre Solaria.

— Da, spuse Vasilia iritata, asa au vazut toate Lumile in programul de pe hiperunde. Si fulgerul poate sa loveasca, dar nu cred ca Han Fastolfe isi inchipuie ca va lovi de doua ori in acelasi loc, una dupa alta. Nu, Pamanteanule, a fost atras de dumneata, in primul rand, pentru ca esti Pamantean. Ai un alt creier strain, pe care il poate studia si manipula.

— Cu siguranta nu crezi, dr. Vasilia, ca el ar risca probleme vitale pentru Aurora si ar chema pe cineva pe care-l stia ca nu-i e de folos doar ca sa studieze un creier neobisnuit.

— Bineinteles ca ar face-o. Tocmai asta vreau sa-ti spun. Nu exista criza cu care s-ar putea confrunta Aurora pe care el s-o creada, macar o clipa, la fel de importanta ca problema creierului. Iti pot spune exact ce ti- ar raspunde, daca l-ai intreba. Aurora poate sa se inalte sau sa se prabuseasca, sa infloreasca sau sa decada, si asta ar fi o preocupare neinsemnata pe langa problema creierului, pentru ca daca fiintele umane ar intelege cu adevarat creierul, tot ce s-ar pierde intr-un mileniu de nepasare sau decizii gresite s-ar recastiga intr-un deceniu de dezvoltare umana dirijata cu intelepciune de visul lui de „psihoistorie”. Ar folosi acelasi argument pentru a justifica orice — minciuni, cruzime, orice — spunand ca totul este menit sa serveasca avansarii in cunoasterea creierului.

— Nu pot sa cred ca dr. Fastolfe ar fi crud. Este cel mai bun om.

— Zau? De cand stai cu el?

Baley zise:

— Cateva ore pe Pamant acum trei ani. De o zi, acum, aici, pe Aurora.

— O zi intreaga. O zi intreaga. Eu am stat cu el treizeci de ani aproape continuu si de atunci ii urmaresc cariera de la distanta, cu oarecare atentie. Si dumneata ai stat cu el o zi intreaga, Pamanteanule? Ei bine, in aceasta singura zi, n-a facut nimic sa te inspaimante sau sa te umileasca?

Baley tacu. Se gandi la atacul brusc, cu recipientul pentru mirodenii, cand il salvase Daneel; la Personala atat de dificila din cauza camuflajului ei; la plimbarea prelungita in Exterior, care trebuia sa-i testeze capacitatea