Robotii de pe Aurora

— Sunt detectiv sau politist, daca vrei.

— Dar, poate, cunosti oameni de stiinta in Lumea ta.

— Am cunoscut cativa, zise Baley prevazator.

— Stii cum lucreaza ei? Am auzit ca pe Pamant coopereaza de nevoie. Au, cel mult, o jumatate de secol de munca activa in timpul scurtei lor vieti. Mai putin decat sapte decenii metrice. Nu se pot face multe in acest timp.

— Unii dintre oamenii nostri de stiinta au realizat multe intr-un timp mult mai scurt.

— Pentru ca au profitat de descoperirile pe care le-au facut altii inaintea lor si au castigat din descoperirile contemporane ale altora. E adevarat?

— Desigur. Avem o comunitate de oameni de stiinta la care contribuie toti, in spatiu si in timp.

— Exact. Altfel nu merge. Fiecare om de stiinta, constient ca e improbabila realizarea prin el insusi, este silit sa intre in comunitate. N-are incotro si devine o parte a Oficiului de cliring. In acest fel, progresul este mult mai mare decat ar fi daca n-ar exista toate acestea.

— Pe Aurora si in alte Lumi din Spatiu nu e la fel? intreba Baley.

— Teoretic, da; practic, nu prea. Constrangerile sunt mai mici intr-o societate cu durata de viata lunga. Aici, savantii au trei sau trei secole si jumatate pentru a se dedica unei probleme, astfel incat apare ideea ca un lucrator solitar poate face progrese importante in acest timp. Se poate simti un fel de lacomie intelectuala — sa vrei sa realizezi ceva al tau, sa-ti asumi proprietatea unui aspect al progresului, sa doresti sa vezi progresul general mai degraba incetinit, decat sa renunti la ceea ce consideri ca este numai al tau. Si progresul general este incetinit in Lumile din Spatiu; pana la un punct in care este greu sa apreciezi activitatea de pe Pamant, in ciuda avantajelor noastre enorme.

— Cred ca n-ai vorbi asa, daca n-ai vrea sa inteleg ca dr. Han Fastolfe se comporta in acest mod.

— Intr-adevar, asa se comporta. Analiza teoretica a creierului pozitronic pe care a efectuat-o el a fost cea care a facut posibil robotul cu chip uman. A folosit-o pentru a-l construi — cu ajutorul raposatului dr. Sarton — pe prietenul dumitale robot Daneel, dar nu si-a publicat detaliile importante ale teoriei si nici nu le pune la dispozitia altcuiva. In acest fel, el — si numai el — detine proprietatea asupra productiei de roboti cu aspect uman.

Baley se incrunta:

— Si Institutul de Robotica este destinat colaborarii intre oamenii de stiinta?

— Intocmai. Acest Institut este format din peste o suta de roboticieni de varf, de diferite varste, grade si calificari, si speram sa infiintam sucursale in alte Lumi si sa alcatuim o asociatie interstelara. Noi toti ne dedicam descoperirile sau teoriile unui fond comun — facand de bunavoie, pentru binele general, ceea ce voi, Pamantenii, faceti siliti, pentru ca traiti atat de putin. Totusi, dr. Han Fastolfe nu face asta. Sunt sigura ca te gandesti la dr. Han Fastolfe ca la un patriot Aurorian cu idealuri nobile, dar al nu-si va pune proprietatea intelectuala — asa o considera el — in fondul comun si, deci, nu ne vrea. Si pentru ca el pretinde dreptul de proprietate personala asupra descoperirilor stiintifice, noi nu-l vrem. Cred ca nu mai consideri un mister dispretul reciproc.

Baley dadu din cap, apoi zise:

— Crezi ca o sa mearga… renuntarea asta voluntara la gloria personala?

— Trebuie, spuse Vasilia inversunata.

— Iar Institutul, prin efortul comunitatii, a repetat munca individuala a dr. Fastolfe si a redescoperit teoria creierului pozitronic cu aspect uman?

— In timp, o vom face. E inevitabil.

— Si nu incerci deloc sa scurtezi timpul, convingandu-l pe dr. Fastolfe sa dezvaluie secretul?

— Cred ca suntem pe cale sa-l convingem:

— Cu ajutorul scandalului cu Jander?

— Nu cred ca trebuia, intr-adevar, sa pui aceasta intrebare… Ei, ti-am spus tot ce voiai sa stii, Pamanteanule?

— Mi-ai spus unele lucruri pe care nu le stiam, raspunse Baley.

— Atunci, e timpul sa-mi vorbesti despre Gremionis. De ce ai pomenit numele acestui barbier in legatura cu mine?

— Barbier?

— El se considera coafor, printre altele, dar e barbier, pur si simplu. Vorbeste-mi despre el — sau sa consideram intrevederea terminata.

Baley se simti dezgustat. Era clar ca Vasiliei ii facuse placere sa raspunda in doi peri. Ii oferise destule ca aperitiv, dar acum el trebuia sa obtina ceva in plus pe banii lui. Numai ca n-avea nimic. Sau avea numai presupuneri. Si daca vreuna dintre e!e era gresita, absolut gresita, era terminat.

Asa ca o lua pe cont propriu:

— Intelegi, dr. Vasilia, ca nu poti scapa pretinzand ca e caraghios daca isi inchipuie cineva ca exista o legatura intre Gremionis si dumneata.

— De ce nu, daca este caraghios?

— O, nu. Daca ar fi fost caraghios, mi-ai fi ras in fata si ai fi intrerupt legatura tridimensionala. Simplul fapt ca ai fost de acord sa renunti la atitudinea dumitale anterioara si sa ma primesti… simplul fapt ca ai stat mult de vorba cu mine si mi-ai spus o gramada de lucruri… inseamna ca recunosti ca as putea taia in carne vie.

Vasilia isi inclesta falcile si vorbi incet si cu furie:

— Uite ce e, Pamantean minuscul, sunt intr-o situatie vulnerabila si probabil ca stii asta. Sunt fiica doctorului Fastolfe si sunt cativa aici, la Institut, destul de nebuni — sau de ticalosi — care sa nu aiba incredere in mine din aceasta cauza. Nu stiu ce poveste ai auzit — sau ticluit — dar e sigur ca Este caraghioasa, intr-un fel sau altul. Oricum, indiferent cat de caraghioasa ar fi, poate fi folosita impotriva mea. Asa ca sunt gata sa fac schimb. Ti-am spus unele lucruri si ti-as mai putea spune, dar numai daca dai la iveala tot ce stii si daca ma convingi ca spui adevarul. Asa ca vorbeste. Daca incerci sa ma pacalesti, situatia mea nu se va inrautati mai mult daca-ti dau un picior undeva — cel putin asta o sa-mi faca placere. Si-mi voi folosi influenta pe care o am pe langa Presedinte pentru a-l convinge sa anuleze imediat hotararea prin care ti s-a permis sa vii aici si sa te trimita imediat inapoi pe Pamant. Se fac si asa destule presiuni asupra lui pentru asta, asa ca nu-i mai trebuie si din partea mea. Asa ca vorbeste! Acum!

39

Baley se simti indemnat sa treaca la partea cea mai importanta, ca sa vada daca are dreptate. Dar simti ca n-ar merge. Ea i-ar intelege jocul — nu era proasta — si l-ar opri. Stia ca e pe o cale buna si nu voia sa strice totul. Ceea ce spusese despre situatia ei vulnerabila, din cauza legaturii cu tatal ei, putea fi adevarat, dar Vasiliei nu i-ar fi fost frica sa-l intalneasca pe Baley, daca n-ar fi banuit ca el stia unele lucruri care nu erau caraghioase in totalitate.

Trebuia sa spuna ceva, prin urmare, ceva important care ar stabili imediat un soi de dominatie a lui asupra ei. Deci — la noroc. Spuse:

— Santirix Gremionis ti s-a oferit.

Si, pana sa poata Vasilia spune ceva, adauga cu asprime:

— Si nu o data, de mai multe ori.

Vasilia isi puse mainile pe genunchi, apoi se ridica si se aseza pe scaun, de parca ar fi vrut sa stea mai comod. Privi la Giskard, care statea langa ea nemiscat si inexpresiv. Apoi privi la Baley si zise:

— Pai, cretinul se ofera oricui, indiferent de varsta si sex. As fi neobisnuita daca nu mi-ar da atentie.

Baley facu un gest de nerabdare. (Ea nu rasese. Nu pusese capat intrevederii. Nici macar nu se enervase. Astepta sa vada cu ce mai venea el, deci era ceva cu povestea asta.) Spuse:

— Exagerezi, dr. Vasilia. Oricine alege, indiferent cat de lipsit de discernamant este, iar in cazul acestui Gremionis dumneata ai fost aleasa si, in ciuda refuzului dumitale, a continuat sa se ofere, incalcand chiar si obiceiurile de pe Aurora.

Vasilia spuse:

— Imi pare bine ca intelegi ca l-am refuzat. Unii considera ca e o problema de politete sa accepti orice oferta — sau aproape orice oferta — dar eu sunt de alta parere. Nu vad de ce trebuie sa iau parte la un eveniment