Robotii de pe Aurora

— N-ai stiut niciodata ca are un robot cu infatisare umana?

— Nu!

— Ea n-a pomenit niciodata de el?

— Avea roboti peste tot. Toti roboti obisnuiti. N-a spus nici o vorba ca ar avea altceva.

Baley dadu din umeri:

— Foarte bine. N-am nici un motiv — pana acum — sa cred ca nu-i adevarat.

— Atunci spune-i-o Gladiei. De asta am vrut sa vorbesc cu dumneata. Sa-ti cer s-o faci. Sa insist.

— Gladia are vreun motiv sa creada altceva?

— Sigur ca da. I-ai impuiat capul. Ai intrebat-o despre mine in legatura cu asta si ea a banuit… a devenit nesigura. Vorba e ca m-a sunat azi dimineata si m-a intrebat daca am ceva de-a face cu toata treaba.

— Si ai negat?

— Bineinteles ca am negat, si inca foarte inversunat, pentru ca n-aveam nimic de-a face cu asta. Dar nu e convingator daca neg eu. Vreau s-o faci dumneata. Vreau sa-i spui ca, dupa parerea dumitale, n-am nici o legatura cu intreaga afacere. Ai spus si ca n-am si ca nu-mi poti distruge reputatia fara nici o dovada. Te pot reclama.

— Cui?

— Comitetului de Aparare Personala. Adunarii Legislative. Conducatorul acestui institut este un prieten apropiat al Presedintelui si i-am trimis, deja, un raport complet despre aceasta problema. Intelegi, eu nu astept. Actionez rapid.

Gremionis dadu din cap intr-un mod care ar fi putut fi luat drept furie, dar nu era prea convingator, daca judecai dupa blandetea fetei lui.

— Uite ce e, zise, aici nu esti pe Pamant. Aici suntem aparati.

Planeta dumitale, cu suprapopulatia ei, face ca oamenii sa traiasca in nenumarate stupuri, in furnicare. Va impiedicati unul de celalalt, va sufocati reciproc — si nu conteaza. O viata sau un milion de vieti — nu conteaza.

Baley, ferindu-se ca in voce sa i se simta dispretul, spuse:

— Citesti romane istorice.

— Sigur ca citesc — si ele spun adevarul. Intr-o singura Lume nu poti avea miliarde de oameni, fara ca lucrurile sa se petreaca astfel. Pe Aurora, fiecare dintre noi inseamna o viata pretioasa. Din punct de vedere fizic; suntem protejati de robotii nostri, astfel incat pe Aurora nu are loc nici un atac, daramite o crima.

— Cu exceptia lui Jander.

— Asta nu e crima; el e doar un robot. Si suntem protejati de rele mai mari decat un atac de catre Adunarea Legislativa. Comitetul de Aparare Personala are o parere proasta — foarte proasta — despre orice actiune care aduce, pe nedrept, daune reputatiei sau statutului social al oricarui cetatean. Un Aurorian, daca s-ar purta asa cum te porti dumneata, ar avea multe de tras. In ceea ce priveste un Pamantean… pai…

Baley zise:

— Efectuez o investigatie, presupun ca la invitatia Adunarii Legislative. Nu cred ca dr. Fastolfe m-ar fi putut aduce aici fara aprobarea Adunarii Legislative.

— Poate, dar asta nu-ti da dreptul sa depasesti limitele unei investigatii cinstite.

— Deci, ai de gand sa aduci asta in fata Adunarii Legislative?

— Am de gand sa-l pun pe conducatorul Institutului…

— Apropo, cum il cheama?

— Kelden Amadiro. Am de gand sa-l rog s-o prezinte in fata Adunarii Legislative — si sa stii ca el face parte din Adunarea Legislativa, este unul dintre conducatorii partidului Globalistilor. Asa ca sunt de parere ca ar fi mai bine sa-i explici Gladiei ca sunt absolut nevinovat.

— As vrea s-o fac, domnule Gremionis, deoarece banuiesc ca esti nevinovat, dar cum sa-mi transform banuiala in certitudine, daca nu-mi dai voie sa-ti pun niste intrebari?

Gremionis ezita. Apoi, cu un aer sfidator, se rezema de scaun si-si impreuna mainile la ceafa, imaginea unui om care nu reuseste absolut deloc sa para in largul lui. Zise:

— Da-i drumul cu intrebarile. N-am nimic de ascuns. Si, dupa ce termini, va trebui s-o chemi pe Gladia, chiar la transmitatorul tridimensional din spatele dumitale, sau vei da de bucluc mai rau decat iti inchipui.

— Inteleg. Dar mai intai… De cand o cunosti pe dr. Vasilia Fastolfe, domnule Gremionis? Sau dr. Vasilia Aliena, daca o cunosti sub acest nume.

Gremionis sovai, apoi vorbi, iritat:

— De ce ma intrebi? Ce legatura are cu asta?

Baley ofta si chipul lui sever paru sa se intristeze:

— Iti amintesc, domnule Gremionis, ca nu ai nimic de ascuns si ca vrei sa ma convingi de nevinovatia dumitale, ca eu s-o pot convinge pe Gladia de acelasi lucru. Asa ca spune-mi de cand o cunosti. Daca nu o cunosti, spune asa — dar inainte de a o face, e corect sa-ti spun ca dr. Vasilia a declarat ca o cunosti bine… cel putin destul de bine ca sa i te oferi.

Gremionis paru intristat. Spuse cu o voce tremurata:

— Nu stiu de ce unii fac atata caz. O oferta este o comunicare sociala normala, care nu intereseaza pe altcineva. Sigur, dumneata esti Pamantean, asa ca dumneata ai face mofturi.

— Inteleg ca nu ti-a primit oferta.

Gremionis isi cobori mainile in poala, cu degetele stranse in pumni:

— Primirea sau refuzul depind in totalitate de ea. Au existat femei care mi s-au oferit mie si pe care eu le-am refuzat. Nu-i mare lucru.

— Bine, atunci. De cand o cunosti?

— De cativa ani. Vreo cincisprezece.

— O cunosti de cand locuia inca la dr. Fastolfe?

— Eram doar un pusti pe atunci, zise el, rosind.

— Cum ai ajuns s-o cunosti?

— Cand mi-am terminat pregatirea ca artist pentru personal, am fost solicitat sa-i creez garderoba. Ei i-a facut placere si dupa aceea s-a folosit de serviciile mele — in aceasta privinta — in exclusivitate.

— Deci, la recomandarea ei te afli in situatia actuala, in calitate de, putem spune, artist oficial pentru personalul Institutului de Robotica?

— Ea si-a dat seama de calificarea mea. Am fost supus la proba, impreuna cu altii, si mi-am castigat pozitia pe merit.

— Dar ea te-a recomandat?

Scurt si enervat, Gremionis raspunse:

— Da.

— Si dumneata ai considerat ca singura rasplata cuviincioasa pe care o puteai gasi era sa i te oferi.

Gremionis se stramba si isi trecu limba peste buze, ca si cum ar fi gustat ceva neplacut:

— E… dezgustator! Doar un Pamantean ar putea gandi astfel. Faptul ca m-am oferit insemna doar ca mie mi-a placut sa fac asa.

— Pentru ca e frumoasa si are o personalitate cuceritoare?

Gremionis se codi:

— Pai, eu n-as spune ca are o personalitate cuceritoare, zise el cu prudenta, dar este cu siguranta frumoasa.

— Mi s-a spus ca te oferi oricui — fara deosebire.

— Asta e o minciuna.

— Ce e o minciuna? Ca te oferi oricui sau ca mi s-a spus asa?

— Ca ma ofer oricui. Cine a spus asta?

— Nu stiu la ce-ar servi sa-ti raspund la intrebare. Ti-ar placea sa te citez ca pe o sursa de informatii stanjenitoare? Ai mai vorbi liber cu mine daca ai crede ca as face asta?

— Ei bine, oricine ar fi spus-o, e un mincinos.