Robotii de pe Aurora

— Ofertele dumitale repetate nu o supara… si refuzurile ei repetate nu te supara?

Gremionis ridica din umeri:

— Ofertele mele sunt politicoase. Refuzurile ei sunt blande. De ce-am fi suparati?

— Dar cum petreceti timpul impreuna? E clar ca sexul nu intra in discutie si nu vorbiti despre robotica. Ce faceti?

— Asta-i tot ce poate exista intr-o prietenie — sex si robotica? Facem multe impreuna. Vorbim, de exemplu. Ea e foarte curioasa in legatura cu Aurora, iar eu petrec ore in sir descriindu-i planeta. Stii, a vazut foarte putine lucruri, iar ea petrece ore in sir povestindu-mi despre Solaria si ce iad e acolo. Mai degraba as trai pe Pamant — nu vreau sa te jignesc. Si mai e si sotul ei mort. Ce personaj infect era! Gladia a avut o viata grea, saracuta. Mergem la concerte, am dus-o de cateva ori la Institutul de Arta si muncim impreuna. Ti-am povestit asta. Verificam creatiile mele — sau pe ale ei — impreuna. Ca sa fiu sincer, nu prea vad ce multumire ai cand lucrezi cu roboti, dar fiecare are ideile lui, stii. De aceea, ea a parut foarte amuzata cand i-am explicat de ce este important sa tunzi parul cum trebuie — parul ei nu e prea aranjat, intelegi. Dar cel mai mult ne plimbam.

— Va plimbati? Unde?

— Nicaieri in mod deosebit. Doar ne plimbam. Asta e obiceiul ei — din cauza felului in care a fost educata pe Solaria. Ai fost vreodata pe Solaria? Da, sigur ca ai fost. larta-ma. Pe Solaria, exista acele mosii enorme cu numai una sau doua fiinte umane pe ele, in rest numai roboti. Te poti plimba mile intregi si sa fii complet singur, iar Gladia spune ca asta te face sa te simti stapanul planetei. Robotii sunt intotdeauna acolo, desigur, cu un ochi pe tine si purtandu-ti de grija, dar, fireste, nu se arata. Aici, pe Aurora, Gladia duce dorul acestui sentiment de stapan al lumii.

— Vrei sa spui ca ea vrea sa stapaneasca lumea?

— Adica, un fel de sete de putere? Gladia? Esti nebun. Vrea numai sa spuna ca duce dorul sentimentului de a fi singura cu natura. Nici eu nu inteleg, iti dai seama, dar imi place s-o binedispun. Desigur, pe Aurora nu poti avea sentimentele de pe Solaria. Trebuie sa fie oameni in jur, mai ales in zona orasului Eos, iar robotii n-au fost programati sa se ascunda. De fapt, Aurorienii se plimba in general cu robotii. Totusi, cunosc unele trasee placute si nu foarte aglomerate, iar Gladiei ii plac.

— Si dumitale iti plac?

— Ei bine, doar pentru ca sunt cu Gladia. In general, si Aurorienii sunt plimbareti, dar trebuie sa recunosc ca eu nu sunt. La inceput am facut febra musculara, iar Vasilia a ras de mine.

— Stia ca mergeti la plimbare, nu-i asa?

— Pai, intr-o zi am intrat schiopatand si izbindu-ma de lucruri, asa ca a trebuit sa-i explic. Ea a ras si a spus ca e o idee buna si ca cel mai bun lucru ca sa-l determini pe un plimbaret sa accepte o oferta este sa te plimbi cu el. „Tine-o tot asa”, a zis ea, „si o sa anuleze toate refuzurile pana sa apuci sa te oferi din nou. O sa se ofere chiar ea.” Numai ca Gladia nu s-a oferit; dar mie au inceput sa-mi placa foarte mult plimbarile pana la urma, oricum.

Parea ca a trecut peste criza de furie si acum se simtea foarte in largul sau. „Probabil ca se gandeste la plimbari”, isi inchipui Baley, pentru ca pe fata ii plutea un zambet. Parea foarte atragator — si vulnerabil — cu mintea dusa la cine stie ce fragment dintr-o discutie, intr-o plimbare care ii dusese cine stie unde. Drept raspuns, lui Baley ii veni sa surada.

— Deci, Vasilia stia ca voi continuati plimbarile.

— Cred ca da. Incepusem sa-mi iau liber in zilele de miercuri si de sambata, pentru ca se potriveau cu programul Gladiei, iar Vasilia glumea uneori pe seama „plimbarilor mele de miercurea si sambata”, cand veneam cu cate o schita.

— Dr. Vasilia s-a plimbat vreodata cu voi?

— Sigur ca nu.

Baley se rasuci pe scaun si isi privi atent varfurile degetelor, spunand:

— Banuiesc ca in plimbarile voastre erati insotiti de roboti.

— Cu siguranta. Unul de-al meu, unul de-al ei. Totusi, se tineau deoparte. Nu ne insoteau in felul pe care Gladia il numea moda de pe Aurora. Ea spunea ca doreste singuratatea de pe Solaria. Asa ca i-am facut placerea, desi la inceput mi-am sucit gatul uitandu-ma in jur, sa vad daca Brundij e cu mine.

— Si ce robot o insotea pe Gladia?

— Nu era intotdeauna acelasi. Oricare ar fi fost, se tinea deoparte. N-am reusit niciodata sa-i vorbesc.

— Dar Jander?

Chipul lui Gremionis isi pierdu imediat din seninatate:

— Ce-i cu el? intreba.

— A venit vreodata si el? Daca ar fi venit, ai fi stiut, nu-i asa?

— Un robot cu aspect uman? Cu siguranta ca as fi stiut. Si nu ne-a insotit niciodata.

— Esti sigur?

— Absolut sigur.

Gremionis privi amenintator:

— Imi inchipui ca il considera mult prea pretios ca sa-l oboseasca facand lucruri pe care le-ar fi putut indeplini orice robot.

— Pari nervos. Si dumneata credeai la fel?

— Era robotul ei. N-aveam grija lui.

— Si nu l-ai vazut niciodata cand ai fost acasa la Gladia?

— Niciodata.

— Ea a spus vreodata ceva despre el? A discutat despre el?

— Dupa cate imi amintesc eu, nu.

— N-ai considerat ca e ciudat?

Gremionis dadu din cap:

— Nu. De ce sa discutam despre roboti?

Privirea serioasa a lui Baley il fixa pe celalalt:

— Aveai idee despre relatia dintre Gladia si Jander?

— Vrei sa spui ca intre ei erau relatii sexuale? intreba Gremionis.

— Te-ar mira daca ti-as spune-o? intreba Baley.

Gremionis raspunse indiferent:

— Se intampla. Nu e ceva neobisnuit. Te poti folosi de un robot uneori, daca ai chef. Iar un robot cu aspect uman… cu aspect absolut uman, cred…

— Absolut, zise Baley, facand un gest specific.

Colturile gurii lui Gremionis se curbara in jos:

— Pai, atunci ar fi greu ca o femeie sa reziste.

— Dumitale ti-a rezistat. Nu te deranjeaza ca Gladia a preferat un robot in locul dumitale?

— Ei bine, daca e vorba de asta, nu sunt sigur ca te cred ca e adevarat — dar daca este, n-am de ce sa ma ingrijorez. Un robot e doar un robot. O femeie si un robot — sau un barbat si un robot — e numai masturbare.

— Sincer, n-ai stiut niciodata despre relatia lor, domnule Gremionis? N-ai banuit niciodata?

— Nici nu m-am gandit, insista Gremionis.

— N-ai stiut? Sau ai stiut, dar nu i-ai dat atentie?

— Iar ma presezi, se incrunta Gremionis. Ce vrei sa-ti spun? Acum, ca mi-ai dat ideea si ma presezi, daca ma uit in urma, mi se pare ca, poate, m-am gandit la asa ceva. Dar, la fel de bine mi se pare ca n-am simtit niciodata ca se intampla ceva, pana cand ai inceput sa-mi pui intrebari.

— Esti sigur?

— Da, sunt sigur. Nu ma bate la cap.

— Nu te bat la cap. Ma intreb daca se putea sa nu stii ca Gladia intretinea relatii sexuale regulate cu Jander, daca stiai ca nu vei fi niciodata acceptat ca iubit al ei cat timp dura situatia asta, daca o doreai asa de mult incat sa nu te dai in laturi de la nimic pentru a-l elimina pe Jander, pe scurt, daca erai atat de gelos incat…

Si in acea clipa, Gremionis, ca si cum s-ar fi rupt dintr-o data un arc rasucit, tinut strans cateva minute, se