Robotii de pe Aurora

— Mai intai, unde este o crima, este un criminal, si as vrea sa-i dau doctorului Amadiro o sansa ca sa vorbeasca in apararea lui…

— Nu se poate! facu Cicis.

(Iar Gremionis, urmarind din cealalta parte a incaperii, lasa sa-i cada falca.)

Baley reusi sa imite zambetul slab care disparuse, dintr-o data, de pe buzele celuilalt:

— Vorbesc prea repede pentru dumneavoastra, domnule? Vreti, totusi, sa va notati?

— Il acuzi pe Presedintele Robotician ca are vreo legatura cu acest Jander Panell?

— Dimpotriva, domnule robotician. Tocmai pentru ca nu vreau sa-l acuz, trebuie sa-l vad. N-as vrea sa sugerez vreo legatura intre Presedintele Robotician si robotul scos din functiune din cauza informatiilor incomplete, cand un cuvant din partea lui poate clarifica totul.

— Esti nebun!

— Foarte bine. Spuneti-i atunci Presedintelui Robotician ca un nebun vrea sa stea de vorba cu el ca sa evite acuzatia de crima impotriva lui. Asta e primul punct. Am si un al doilea. Ii puteti spune ca acelasi nebun tocmai a incheiat interogarea amanuntita a artistului pentru personal Santirix Gremionis si suna de la locuinta acestuia. Si cel de-al treilea punct… vorbesc prea repede pentru dumneavoastra?

— Nu! Termina!

— Al treilea punct este acesta. S-ar putea ca Presedintele Robotician, care sigur are pe cap multe lucruri foarte importante, sa nu-si aminteasca cine este artistul pentru personal Santirix Gremionis. In acest caz, va rog sa observati ca este cineva care locuieste pe terenul Institutului, care a facut multe plimbari, in ultimul an, cu Gladia, o femeie de pe Solaria care traieste pe Aurora.

— Nu pot inmana un mesaj atat de ridicol si insultator, Pamanteanule.

— In acest caz, vreti sa-i spuneti ca voi merge direct la Adunarea Legislativa si voi anunta ca nu-mi pot continua investigatiile, deoarece un anume Maloon Cicis isi ia libertatea sa ma asigure ca Presedintele Robotician Kelden Amadiro nu vrea sa ma ajute la ancheta referitoare la distrugerea robotului Jander Panell si nu vrea sa se apere impotriva acuzatiei ca este raspunzator pentru aceasta distrugere?

Cicis se inrosi:

— N-ai sa indraznesti sa spui asa ceva!

— Nu? Ce-as avea de pierdut? Pe de alta parte, ce va crede lumea? De fapt, Aurorienii isi dau perfect de bine seama ca dr. Amadiro este al doilea, imediat dupa dr. Fastolfe, expert in robotica si ca, daca Fastolfe nu este raspunzator pentru roboticid… Trebuie sa continui?

— Vei afla, Pamanteanule, ca pe Aurora exista legi aspre cu privire la calomnie.

— Nu ma indoiesc, dar daca dr. Amadiro este intr-adevar calomniat, pedeapsa lui s-ar putea sa fie mai mare decat a mea. Dar de ce nu-i transmiteti, pur si simplu, mesajul meu acum? Apoi, daca el poate explica unele aspecte minore, putem evita orice calomnie, acuzatie sau ceva de genul asta.

Cicis se incrunta si spuse cu incapatanare:

— Ii voi spune doctorului Amadiro despre toate astea si-l voi sfatui din rasputeri sa refuze sa te vada.

Disparu.

Baley astepta din nou, rabdator, in timp ce Gremionis gesticula furios si sopti:

— Nu poti face asta, Baley. N-o poti face.

Baley ii facu semn sa taca.

Dupa vreo cinci minute (lui Baley i se parura mult mai multe), Cicis reaparu, parand grozav de nervos. Spuse:

— Dr. Amadiro imi va lua locul in cateva minute si-ti va vorbi. Asteapta!

Iar Baley zise imediat:

— N-are rost sa astept. Voi veni direct la biroul doctorului Amadiro si voi vorbi cu el acolo.

Iesi din cercul gri si-i facu un semn cu mana lui Daneel, care intrerupse imediat legatura.

Gremionis vorbi, sufocandu-se:

— Nu poti vorbi astfel cu oamenii doctorului Amadiro, Pamanteanule.

— Tocmai am vorbit, zise Baley.

— Te va alunga de pe planeta in douasprezece ore.

— Daca nu progresez in clarificarea acestei incurcaturi, oricum pot fi alungat de pe planeta in douasprezece ore.

Daneel spuse:

— Partenere Elijah, ma tem ca ingrijorarea domnului Gremionis este indreptatita. Adunarea Legislativa de pe Aurora nu poate face mai mult decat sa te evacueze, pentru ca nu esti cetatean Aurorian. Cu toate acestea, pot insista ca autoritatile de pe Pamant sa te pedepseasca foarte sever, iar Pamantul asa va face. Cei de acolo nu rezista la o cerere a Aurorienilor, in acest caz. N-as vrea sa fii pedepsit astfel, partenere Elijah.

— Nici eu nu doresc pedeapsa, Daneel, zise Baley cu amaraciune, dar trebuie sa risc. Domnule Gremionis, imi pare rau ca a trebuit sa-i spun ca vorbesc din locuinta dumitale. Trebuia sa fac ceva ca sa-l conving sa ma primeasca si am crezut ca va acorda importanta acestui lucru. Ceea ce am spus era, de fapt, adevarat. Gremionis dadu din cap:

— Daca as fi stiut ce ai de gand sa faci, domnule Baley, nu ti-as fi permis sa-l chemi din locuinta mea. Sunt sigur ca-mi voi pierde slujba aici si… — adauga abatut — ce-ai sa faci pentru mine ca sa compensezi asta?

— Imi voi da toata silinta, domnule Gremionis, ca sa nu-ti pierzi slujba. Sunt incredintat ca nu vei avea necazuri. Oricum, daca dau gres, esti liber sa ma descrii ca pe un nebun care ti-a aruncat acuzatii grave si te-a inspaimantat cu amenintari si calomnii, asa ca ai fost nevoit sa ma lasi sa-ti folosesc emitatorul. Sunt sigur ca dr. Amadiro te va crede. La urma urmei, i-ai trimis, deja, un memoriu, in care te plangi ca te-am calomniat, nu-i asa?

Isi ridica o mana in semn de ramas bun:

— La revedere, domnule Gremionis. Iti multumesc inca o data. Nu fi ingrijorat si… aminteste-ti ce ti-am spus despre Gladia.

Cu Daneel si Giskard inghesuindu-l de o parte si de alta, Baley iesi din locuinta lui Gremionis, aproape fara sa-si dea seama ca iesea, din nou, in Exterior.

53

Afara totul se schimbase. Baley se opri si-si ridica privirea.

— Ciudat, spuse. N-as fi zis ca a trecut asa de mult timp, chiar presupunand ca ziua Auroriana este ceva mai scurta decat cea standard.

— Ce s-a intamplat, partenere Elijah? intreba Daneel cu grija.

— A apus soarele. N-as fi crezut.

— Soarele inca n-a apus, domnule, interveni Giskard. Mai sunt vreo doua ore pana la apus.

Daneel zise:

— Se apropie furtuna, partenere Elijah. Norii s-au adunat, dar furtuna n-o sa inceapa decat mai tarziu.

Baley se infiora. Intunericul in sine nu-l deranja. De fapt, cand era in Exterior, noaptea era mult mai linistitoare, sugerandu-i niste ziduri imprejmuitoare, decat ziua, care indeparta orizontul in toate directiile. Necazul era ca acum nu era nici zi, nici noapte. Incerca, din nou, sa-si aduca aminte cum fusese ploaia cand se gasea in Exterior. Se gandi, dintr-o data, ca nu fusese niciodata afara cand ningea si ca nici macar nu stia bine cum era ploaia cu apa solida. Descrierile in cuvinte erau, desigur, insuficiente. Cei mai tineri ieseau, uneori, sa patineze sau sa se dea cu sania — sau sa faca orice — si se intorceau strigand de emotie, dar intotdeauna bucurosi sa ajunga intre zidurile Orasului. Ben incercase odata sa-si faca o pereche de schiuri, dupa indicatiile dintr-o carte veche, si se trezise pe jumatate ingropat intr-o gramada de substanta alba. Si pana si descrierea lui Ben, despre cum se vedea si se simtea zapada, era chinuitor de neclara si nesatisfacatoare. Si pe urma, nimeni nu iesea afara cand ningea de fapt, ci doar cand substanta era deja pe jos, pe pamant. Ajuns aici, Baley isi spuse ca singurul lucru asupra caruia toata lumea era de acord era ca ningea numai cand era foarte frig. Acum nu era foarte frig, era doar racoare. Acei nori nu insemnau ca avea de gand sa ninga. Se simti doar putin mai