repezi la Baley cu un strigat nedeslusit. Baley, luat absolut prin surprindere; se trase instinctiv inapoi si se rasturna cu scaunul.
51
Imediat il apucara brate puternice. Baley se simti ridicat, scaunul fu indreptat, si isi dadu seama ca este tinut de un robot. Ce usor se uita ca robotii sunt in camera, daca stateau linistiti si nemiscati in nisele lor.
Totusi, cel care venise sa-l salveze nu era nici Daneel, nici Giskard. Era robotul lui Gremionis, Brundij.
— Domnule, spuse Brundij, cu o voce putin cam nefireasca, sper ca nu v-ati lovit.
Unde erau Daneel si Giskard?
Raspunsul veni imediat. Robotii divizasera munca elegant si repede. Daneel si Giskard, intuind intr-o clipa ca un scaun rasturnat prezenta mai putine sanse de ranire pentru Baley decat un Gremionis innebunit, se aruncasera asupra gazdei. Brundij, intelegand imediat ca nu era nevoie de el in partea aceea, avusese grija de bunastarea musafirului.
Gremionis, inca in picioare, gafaind, era complet imobilizat in dubla stransoare grijulie a robotilor lui Baley. Vorbi, putin mai tare decat o soapta:
— Dati-mi drumul. Ma stapanesc.
— Da, domnule, zise Giskard.
— Desigur, domnule Gremionis, spuse Daneel aproape cu amabilitate.
Dar, desi il eliberasera, nici unul dintre ei nu se indeparta un timp. Gremionis privi in dreapta si in stanga, isi aranja hainele si apoi, cu sange rece, se aseza. Respiratia ii era tot accelerata, iar parul putin in dezordine.
Baley statea in picioare, cu o mana pe spatarul scaunului pe care sezuse.
Gremionis zise:
— Imi cer iertare, domnule Baley, pentru ca mi-am pierdut cumpatul. E un lucru pe care nu l-am facut in viata mea de adult. M-ai acuzat ca sunt g…gelos. Este un cuvant pe care nici un Aurorian respectabil nu l-ar folosi in legatura cu altcineva, dar ar fi trebuit sa-mi aduc aminte ca esti Pamantean. Este un cuvant pe care
— Si eu imi cer scuze, domnule Gremionis, spuse Baley cu seriozitate, pentru ca necunoasterea obiceiurilor de pe Aurora m-a facut s-o iau razna in clipa asta. Te asigur ca nu voi mai face o asemenea greseala.
Se aseza si continua:
— Nu cred ca mai avem multe de discutat…
Gremionis parea ca nu asculta:
— Cand eram copil, spuse, mai impingeam pe cate unul cateodata, si el ma impingea, si lua ceva timp pana ce ne desparteau robotii, desigur…
Daneel zise:
— Daca-mi dai voie sa-ti explic, partenere Elijah. S-a stabilit ca surprimarea totala a agresivitatii la cei foarte tineri are urmari nedorite. Este permis, intr-o oarecare masura, jocul care se bazeaza pe intrecerea fizica — este incurajat chiar — cu conditia sa nu provoace nici un rau. Robotii care au grija de cel tanar sunt programati atent sa poata face deosebirea intre sansele si nivelul raului posibil a se produce. Eu, de exemplu, nu sunt programat cum se cuvine in aceasta privinta si nu am caderea sa ma ocup de cei tineri, cu exceptia cazurilor urgente, pe perioade scurte. Nici Giskard n-o are. Baley zise:
— Presupun ca o asemenea comportare agresiva este interzisa din adolescenta.
— Treptat, spuse Daneel, pe masura ce nivelul raului care ar putea fi provocat creste, este de dorit un autocontrol mai pronuntat. Gremionis vorbi:
— Cand eram la liceu, stiam foarte bine, ca toti Aurorienii, ca orice intrecere se bazeaza pe compararea capacitatii mentale si a talentului…
— Fara intrecere fizica? intreba Baley.
— Ba da, dar numai intr-un mod care sa nu implice un contact fizic direct, cu intentie de vatamare.
— Dar din adolescenta…
— N-am atacat pe nimeni. Sigur ca n-am atacat. Am simtit indemnul s-o fac de mai multe ori, ca sa fiu cinstit. Cred ca n-as fi fost pe de-a-ntregul normal daca nu l-as fi simtit, dar pana acum am reusit sa ma controlez. Dar vezi, nimeni nu mi-a spus vreodata… asa.
Baley zise:
— In orice caz, n-ar avea nici un rost sa ataci, daca tot esti oprit de roboti, nu-i asa? Cred ca intotdeauna se afla un robot, atat langa atacator, cat si langa cel atacat.
— Sigur. Un motiv in plus ca sa-mi fie rusine ca mi-am pierdut stapanirea de sine. Cred ca asta nu trebuie sa apara in raportul dumitale.
— Te asigur ca nu voi povesti nimanui. N-are nici o legatura cu cazul.
— Multumesc. Ai spus ca intrevederea a luat sfarsit?
— Cred ca da.
— In acest caz, vrei sa faci asa cum te-am rugat?
— Ce anume?
— Sa-i spui Gladiei ca n-am nimic de-a face cu imobilizarea lui Jander.
Baley sovai:
— Ii voi spune ca asta e parerea mea.
Gremionis spuse:
— Te rog sa fii mai concret. Vreau ca ea sa fie absolut sigura ca n-am nici o legatura cu asta. Cu atat mai mult, cu cat tinea la robot din punct de vedere sexual. N-as putea suporta sa-si inchipuie ca sunt g-g… Fiind Solariana, ar putea crede asa ceva.
— Da, ar putea, spuse Baley, ganditor.
— Dar uite, zise Gremionis, vorbind repede si pe un ton serios. Nu stiu nimic despre roboti si nimeni — dr. Vasilia sau altcineva — nu mi-a spus nimic despre ei… cum functioneaza. vreau sa spun. Pur si simplu n-as fi putut sa-l distrug pe Jander.
O clipa, Baley paru cufundat in ganduri. Apoi vorbi, cu evidenta repulsie:
— Nu pot decat sa te cred. Ca sa fiu sincer, nu stiu tot. Si este posibil — o spun fara intentia de a te jigni — ca si dumneata, si dr. Vasilia, sa mintiti. Cunosc surprinzator de putine lucruri despre viata intima a societatii de pe Aurora si poate ca sunt usor de pacalit. Si totusi, nu pot decat sa te cred. Cu toate acestea, nu pot face mai mult decat sa-i spun Gladiei ca, dupa parerea mea, esti absolut nevinovat. Trebuie sa spun, totusi, „dupa parerea mea”. Sunt sigur ca va considera asta destul de concret.
Gremionis zise, posomorat:
— Atunci, va trebui sa ma multumesc cu atat. Totusi, daca iti e de vreun folos, te asigur, pe cuvantul meu de cetatean Aurorian, ca sunt nevinovat.
Baley zambi usor:
— Nici nu ma gandesc sa ma indoiesc de cuvantul dumitale, dar pregatirea mea ma obliga sa ma bazez numai pe dovezi obiective.
Se ridica, il privi o clipa cu seriozitate pe Gremionis, apoi spuse:
— Ceea ce vreau sa spun nu trebuie luat in nume de rau, domnule Gremionis. Inteleg ca vrei sa-i dau aceasta asigurare Gladiei pentru ca vrei sa-i pastrezi prietenia.
— Vreau foarte mult acest lucru, domnule Baley.
— Si ai de gand sa te oferi din nou, cand se va ivi vreo ocazie potrivita?
Gremionis rosi, inghiti cu greu si zise:
— Da.
— Pot sa-ti dau un sfat, domnule? N-o face.
— Poti sa-ti pastrezi sfaturile, daca asta e ce vrei sa-mi spui. N-am de gand sa renunt vreodata.
— Adica, nu urma calea oficiala, obisnuita. Te-ai putea gandi, pur si simplu — Baley isi intoarse privirea,
