Robotii de pe Aurora

denumeste „analiza intersectionala”, a facut posibila proiectarea robotilor cu aspect uman, dar el a pastrat sistemul pentru sine. Dupa multi ani, cand au fost elaborate toate detaliile tehnice dificile, el si dr. Sarton au aplicat teoria la proiectul lui Daneel. Apoi Fastolfe singur l-a terminat pe Jander. Dar si toate aceste detalii au fost tinute secrete. Cei mai multi roboticieni au ridicat din umeri si s-au gandit ca e ceva firesc. Puteau incerca doar, individual, sa elaboreze detaliile singuri. Mie, in schimb, mi-a venit ideea unui Institut in care eforturile sa fie unite. N-a fost usor sa-i conving pe ceilalti roboticieni despre utilitatea planului sau sa conving Adunarea Legislativa sa-l fondeze, in ciuda opozitiei inversunate a lui Fastolfe, sau sa perseverez in efort ani multi, dar am ajuns aici.

— De ce s-a opus dr. Fastolfe? intreba Baley.

— Din amor-propriu obisnuit, mai intai, si sa stii ca nu-i fac o vina din asta. Fiecare avem un egoism foarte normal. Este legat de individualism. Este vorba ca Fastolfe se considera cel mai mare robotician din istorie si mai considera si ca robotul cu aspect uman este propria lui realizare. Nu vrea ca realizarea sa-i fie copiata de un grup de roboticieni, de necomparat cu el insusi. Imi inchipui ca a considerat asta o conspiratie a inferiorilor pentru a-i micsora si deteriora propria victorie mareata.

— Ati spus ca acesta a fost motivul lui sa se opuna „mai intai”. Asta inseamna ca au mai existat si alte motive. Care au fost acelea?

— El se opune si intrebuintarii pe care o planificam noi pentru robotii cu aspect uman.

— Ce intrebuintare, dr. Amadiro?

— Ei, nu. Sa nu facem pe naivii. Cu siguranta ca dr. Fastolfe ti-a vorbit despre planul Globalistilor de a coloniza Galaxia.

— Mi-a vorbit si, in legatura cu aceasta, dr. Vasilia mi-a povestit despre dificultatile inaintarii in stiinta printre individualisti. Oricum, asta nu ma impiedica sa ascult parerile dumneavoastra despre aceste probleme. Nici pe dumneavoastra n-ar trebui sa va impiedice sa mi le spuneti. De exemplu, vreti ca eu sa accept interpretarea pe care dr. Fastolfe o da planurilor Globalistilor, considerand-o nepartinitoare — si ati inregistra asta? Sau preferati sa va descrieti planurile cu cuvintele dumneavoastra?

— Daca ma iei asa, domnule Baley, nu-mi lasi nici o posibilitate de alegere.

— Nici una, dr. Amadiro.

— Foarte bine. Eu… noi, ar trebui sa spun, pentru ca oamenii de la Institut sunt manati de aceleasi idealuri in aceasta privinta, privim in viitor si dorim ca umanitatea sa gaseasca noi si noi planete pentru colonizare. Totusi, nu dorim ca procesul de autoselectie sa distruga planetele mai vechi sau sa le reduca la agonie, ca — iarta-ma — in cazul Pamantului. Nu dorim ca noile planete sa-i ia pe cei mai buni dintre noi si sa lase in urma scursurile. Intelegi, nu-i asa?

— Va rog sa continuati.

— In orice societate orientata spre roboti, ca si in cazul propriei noastre societati, solutia la indemana este sa trimitem roboti colonizatori. Robotii vor construi societatea si Lumea, iar noi ii vom urma mai tarziu fara sa fim nevoiti sa alegem, pentru ca noile Lumi vor fi la fel de confortabile si de adaptate noua ca si vechile Lumi, asa ca vom putea pleca inspre ele fara sa plecam de-acasa, ca sa spun asa.

— Robotii nu vor crea Lumi pentru roboti, mai degraba decat Lumi pentru oameni?

— Exact, daca ii trimitem pe robotii nostri, care nu sunt decat roboti. Avem, totusi, ocazia sa trimitem roboti cu aspect uman, ca Daneel, aici de fata, care, creand Lumi pentru ei, vor crea, automat, Lumi pentru noi. Cu toate acestea, dr. Fastolfe se opune. Considera nu stiu ce virtute faptul ca fiintele umane isi croiesc o noua Lume pe o planeta straina si ostila, dar nu intelege ca efortul nu numai ca ar costa multe vieti omenesti, dar ar si crea o Lume transformata de catastrofe in ceva total diferit de Lumile pe care le cunoastem.

— Asa cum Lumile din Spatiu, de astazi, sunt diferite de Pamant si ele intre ele?

Amadiro isi pierdu jovialitatea o clipa si ramase ganditor:

— De fapt, domnule Baley, ai atins un aspect foarte important. Eu vorbesc despre Aurora. Lumile din Spatiu difera, intr-adevar, intre ele si eu nu indragesc in mod deosebit pe nici una dintre ele. Pentru mine e clar — cu toate ca s-ar putea sa ma insel — ca Aurora, cea mai veche dintre ele, e si cea mai buna si cea mai reusita. Nu doresc o diversitate de Lumi noi, dintre care doar cateva ar putea fi, intr-adevar, valoroase. Doresc multe Aurore — multe milioane de Aurore — si din aceasta cauza vreau ca noile Lumi sa fie transformate in Aurore inainte ca fiintele umane sa ajunga acolo. Apropo, de aceea noi ne spunem „Globalisti”. Ne intereseaza acest glob al nostru — Aurora — si nu altul.

— Nu vedeti nici o valoare in diversitate, dr. Amadiro?

— Daca diversitatile ar fi la fel de bune, poate ar exista valoare, dar daca unele — sau majoritatea — sunt inferioare, ce beneficiu ar fi pentru umanitate?

— Cand incepeti aceasta lucrare?

— Cand vom avea robotii cu aspect uman cu care s-o facem. Pana acum existau cei doi ai lui Fastolfe, dintre care el a distrus unul, lasandu-l pe Daneel singurul exemplar.

In timp ce vorbea, privirea ii cazu pe Daneel.

— Cand veti avea robotul cu aspect uman?

— E greu de spus. Inca nu l-am ajuns din urma pe dr. Fastolfe.

— Chiar daca el e unul singur si dumneavoastra sunteti multi, dr. Amadiro?

Amadiro dadu usor din umeri:

— Iti irosesti ironia, domnule Baley. Fastolfe era mult inaintea noastra de la inceput si, desi Institutul se afla de mult timp in faza embrionara, lucram concret doar de doi ani. In plus, va trebui nu numai sa-l ajungem din urma pe Fastolfe, ci si sa i-o luam inainte. Daneel este un produs bun, dar este un prototip si nu este destul de bun.

— In ce fel va trebui sa fie imbunatatiti robotii cu aspect uman, in plus fata de Daneel?

— Evident, trebuie sa semene si mai mult cu oamenii. Trebuie sa existe de ambele sexe si trebuie sa aiba si un echivalent pentru copii. Trebuie sa dezvoltam generatiile, daca pe planete trebuie construita o societate suficient de umana.

— Cred ca vor fi dificultati, dr. Amadiro.

— Fara indoiala: Sunt multe. Ce greutati intrevezi, domnule Baley?

— Daca veti produce roboti cu aspect uman care seamana atat de bine cu omul, incat pot crea o societate umana, si daca ei vor fi produsi in mai multe generatii, de ambele sexe, cum ii veti deosebi de fiintele umane?

— Va avea vreo importanta?

— S-ar putea. Daca acesti roboti vor semana prea mult cu omul, se vor putea amesteca in societatea Auroriana si vor putea deveni membri ai familiei — si asta n-ar fi potrivit pentru colonizatori.

Amadiro rase:

— E clar ca ideea asta ti-a intrat in cap din cauza atasamentului Gladiei Delmarre pentru Jander. Vezi, din discutia. cu Gremionis si cu dr. Vasilia, stiu cate ceva din intrevederea dumitale cu femeia aceea. Iti aduc aminte ca Gladia e de pe Solaria si ca notiunea ei despre ce inseamna un sot nu este tocmai Auroriana.

— Nu ma gandeam anume la ea. Ma gandeam ca actul sexual este foarte tolerat pe Aurora, iar robotii ca parteneri sunt ingaduiti acum, roboti care sunt doar aproximativ asemanatori cu omul. Daca nu veti deosebi deloc un robot de o fiinta umana…

— Exista problema copiilor. Robotii nu pot zamisli.

— Dar asta ridica alta problema. Robotii vor avea o viata lunga, deoarece construirea unei societati perfecte poate dura secole intregi.

— Oricum, va trebui ca ei sa traiasca mult, daca vrem sa semene cu Aurorienii.

— Si copiii… tot cu viata lunga?

Amadiro nu raspunse.

Baley zise:

— Acestia vor fi copii artificiali, de robot, si nu vor creste niciodata, nu vor imbatrani. Cu siguranta ca asta va crea un element suficient de inuman pentru a pune sub semnul intrebarii felul societatii.

Amadiro ofta:

— Esti patrunzator, domnule Baley. Intr-adevar, ne gandim sa elaboram o schema prin care robotii sa poata face copii care sa creasca si sa se maturizeze cumva… cel putin pana vor construi societatea pe care dorim.

— Si apoi, cand vor sosi fiintele umane, robotii vor putea fi redusi la scheme de comportament mai