incepu sa tremure tot, sa gafaie, sa se incordeze, pana ce, in sfar?it, scoase din el radacina patrata.
Regele se intoarse iar la ma?ina.
— Balaurul s-a scuturat, a tremurat, chiar a scar?ait, dar pana la urma tot a scos radacina patrata ?i ma amenin?a in continuare! — striga el din prag. Spune, ce sa fac, ma?ina bat… pardon, Ferromagneticitatea Voastra?!
— Fii pe pace — ii zise ea — acuma du-te ?i spune-i sa scada din el insu?i!
Regele o zbughi in dormitor, telegrafie, iar balaurul incepu indata sa scada din el insu?i, mai intai scazu coada, apoi corpul, pe urma cand vazu ca se ingroa?a gluma, vru sa se opreasca, dar nu mai putut sa potoleasca elanul scaderii, scazu ?i capul ?i ramase zero, adica nimic.
— S-a terminat cu electrobalaurul — striga vesel regele, alergand spre subterana. Datorita ?ie, batrana ma?ina cibernetica… datorita ?ie… Ai muncit serios, n-am ce zice… Meri?i sa te odihne?ti, a?a ca am sa te scot din circuit.
— A, nu, dragul meu — raspunse ma?ina. Eu mi-am facut datoria ?i tu vrei sa ma sco?i din circuit, ?i nici nu-mi mai spui Ferromagneticitatea Voastra? O, nu-i frumos deloc! Acum am sa ma transform eu in electrobalaur, iubitule, ?i am sa te alung din regat, ?i am sa domnesc fara indoiala mai bine decat tine, fiindca tu in toate te-ai sfatuit cu mine, a?a ca, la drept vorbind, eu am domnit, nu tu…
?i, zbarnaind, ?uierand, porni sa se preschimbe in electrobalaur; electroghearele de foc incepura sa se iveasca din amandoua laturile, cand regele, ingrozit la culme, i?i scoase pantofii din picioare, sari la ma?ina ?i incepu sa-i croiasca lampile la nimereala. Ma?ina incepu sa fornaie ?i sa horcaie. Ceva i se incurca in program ?i in loc de „electrobalaur” programa gre?it „electrosmoala”, apoi, sub ochii regelui, ma?ina, ?uierand tot mai incet ?i mai incet, se schimba intr-o masa mare de electrosmoala, neagra precum carbunele; inca mai sfaraia, eliberand din ea toata electricitatea, prin ni?te scantei mici albastrui, cand in fa?a uluitului Poleander ramase doar o imensa balta fumeganda de smoala…
Regele rasufla u?urat, i?i puse pantofii ?i se intoarse in dormitor.
De atunci s-a schimbat cu totul: pa?aniile prin care trecuse l-au facut mai pu?in razboinic ?i pana la sfar?itul zilelor sale s-a ocupat numai de cibernetica civila. De cea militara nici n-a vrut sa mai auda.
Consilierii regelui Hidrops
ARGONAUTICII, primul dintre triburile astrale care a cucerit adancimile oceanelor planetare — pentru vecie, dupa cum credeau robo?ii cu suflet mic — interzisesera metalul. Una dintre minunile impara?iei lor este Acva?ia, care straluce?te pe cerul de miazanoapte ca un mare safir intr-un colier de topaze. Pe aceasta planeta submarina domnise cu ani in urma regele Hidrops Polipe?tele. Intr-o diminea?a, regele a chemat in sala tronului pe cei patru mini?tri ai Coroanei, iar cand ace?tia se prosternara pana la pamant in fa?a lui, in timp ce marele subbranchial, imbracat numai in smaralde, ii facea vant cu evantaiul larg desfa?urat, el li se adresa dupa cum urmeaza:
— Nerugini?i Curteni! De cincisprezece veacuri stapanesc in Acva?ia peste ora?ele ei submarine ?i satele din luncile vine?ii; in vremea asta am largit hotarele ?arii, cufundand numeroase continente, ?i totodata n-am patat steagurile rezistente la apa pe care le-am mo?tenit de la tatal meu, Ichtiocrates. Ce-i drept, in luptele cu du?manii microci?i am repurtat un ?ir de victorii, a caror mare?ie nu se cade s-o descriu eu. Simt insa ca, de la o vreme, puterea devine pentru mine o povara prea grea, ?i, drept urmare, am hotarat sa ma ingrijesc de un fiu, care sa continue demn dreapta guvernare pe tronul Inoxizilor. De aceea ma adresez ?ie, credinciosul meu Hidrociber Amassid, ?ie, Mare Programator Dioptric, ?i voua. Filonaut ?i Minogar, consilierii mei, sa-mi me?teri?i un fiu. Sa fie in?elept, dar sa nu traga prea mult spre car?i, caci inva?atura multa te indeparteaza de la ac?iune. Sa fie bun, dar, iara?i, fara exagerare. Doresc sa fie viteaz, dar nu un nesabuit, sensibil, dar nu prea tandru, in sfar?it, sa-mi semene mie: ?oldurile sa-i fie acoperite de aceia?i solzi de tantal, iar cristalele min?ii lui sa fie tot atat de limpezi ca apa aceasta, care ne inconjoara ?i ne hrane?te pe to?i! ?i acum, in numele Marii Matri?e, va poftesc la munca!
Dioptric, Minogar, Filonaut ?i Amassid se inclinara adanc ?i ie?ira in tacere, fiecare cantarind in suflet cuvintele regelui, de?i nu chiar a?a cum ar fi dorit puternicul Hidrops. Minogar tare ar mai fi vrut sa ocupe el tronul, Filonaut sprijinea in taina pe du?manii argonauticilor, microci?ii, Amassid ?i Dioptric se urau de moarte, ?i fiecare din ei pandea inainte de toate caderea celuilalt, ca ?i a celorlal?i curteni.
„Regele vrea sa-i proiectam un fiu — i?i zise Amassid — ce poate fi mai simplu decat sa imprimi pe matri?a prin?ului ura fa?a de Dioptric, pu?lamaua asta umflata ca o ba?ica? Atunci, preluand puterea, el va porunci sa fie sufocat, sco?andu-i-se capul la aer. Ar fi, intr-adevar, splendid. Dar — gandi mai departe vestitul hidrociber — ?i Dioptric urze?te, fara indoiala, acelea?i planuri, iar programatorul lui are, din pacate, multe posibilita?i, ca sa implanteze viitorului prin? ura fa?a de mine. Teribila poveste! Trebuie sa deschid bine ochii, cand va fi sa introducem impreuna matri?a in cuptorul pregatit pentru mo?tenitorul tronului.”
„Cel mai simplu ar fi — se gandea in vremea asta venerabilul Filonaut — sa se insufle prin?ului o atitudine prietenoasa fa?a de microci?i. Dar asta se va observa indata ?i regele o sa dea porunca sa fiu scos din func?ie. Poate ar fi mai bine sa i se insufle prin?ului numai dragostea pentru formele mici, ceea ce ar fi mai pu?in primejdios. Daca o sa fiu luat la intrebari, am sa spun ca am avut in vedere numai lucrurile marunte de sub apa ?i am uitat sa prevad in programul fiului ca ceea ce nu este subacvatic nu trebuie sa-i placa. In cel mai rau caz, regele o sa-mi ia ordinul „Marea Galgaiala”, dar n-o sa-mi taie capul, la care ?in foarte mult ?i pe care nu mi l-ar putea reda nici chiar Nanoxer, regele microci?ilor!”
— De ce tace?i, venerabili domni? — li se adresa atunci Minogar. Cred ca trebuie sa incepem fara zabava, caci nu e nimic mai sfant decat porunca regelui!
— Tocmai de aceea o cantaresc cu toata aten?ia — spuse repede Filonaut, iar Dioptric ?i Amassid adaugara intr-un glas:
— Suntem gata!
Cerura deci, dupa un stravechi obicei, sa fie inchi?i intr-o incapere cu pere?i din solzi de smarald, care fu pecetluita pe dinafara de ?apte ori cu ra?ina submarina; ?i insu?i Megaeistes, stapanul inunda?iilor planetare, aplica pe pere?i stema lui, reprezentand Apa Lini?tita. Din clipa aceea nimeni nu se putea amesteca in treburile lor; abia cand vor da semn ca au ispravit, cand printr-o mi?care anume vor arunca prin u?i?a proiectele nereu?ite, dupa ruperea sigiliilor, se va trece la marea solemnitate a alegerii fiului regelui.
Curtenii se apucara de munca, dar nu prea avea spor. Caci fiecare se gandea nu atat la indeplinirea poruncilor lui Hidrops, adica sa introduca in program virtu?ile cerute de acesta, ci mai degraba cum sa-l in?ele pe rege, ca ?i pe ceilal?i trei nerugini?i, in aceasta grea ac?iune de crea?ie.
Regele i?i cam pierdu rabdarea. Curtenii lui stateau inchi?i de opt zile ?i opt nop?i ?i nu dadusera vreun semn ca opera lor s-ar apropia de sfar?it, a?a cum s-ar fi cuvenit, caci fiecare se straduia sa-i pacaleasca pe ceilal?i, a?teptand ca ace?tia sa oboseasca, ?i atunci sa traseze in plasa de cristal a matri?ei ceea ce ii convenea. ?i toate astea din cauza ca Minogar era macinat de setea de putere, pe Filonaut il cuprinsese patima razbunarii, cu care-l a?a?au microci?ii, iar Amassid ?i Dioptric se urau reciproc.
Pierzandu-?i mai degraba rabdarea decat puterile, ?iretul Filonaut zise:
— Nu in?eleg, venerabili domni, de ce treaba noastra merge atat de greu. Doar regele ne-a dat indrumari precise; daca le-am fi respectat, prin?ul ar fi fost acum gata. Incep sa banuiesc ca taraganeala voastra e pricinuita de lucruri care nu au nici o legatura cu plasmuirea mo?tenitorului tronului, a?a cum i-ar placea regelui sa fie. ?i daca mai merge mult a?a, cu profund regret, voi considera de datoria mea sa depun un
— Un denun?! Asta ai de gand dumneata. Prea Stimate Confrate — ?uiera, fulgerandu-l cu privirea, Amassid, ?i toate decora?iile de pe piept ii saltara cu furie! Poftim, ce mai a?tep?i? Cu permisiunea dumitale, ?i eu am chef sa-i scriu regelui ca dumneata, atins, nu se ?tie de cand, de tremurici, ai distrus pana acum optsprezece matri?e, pe care a trebuit sa le aruncam, pentru ca dupa formula dragostei fa?a de tot ce este mic, n-ai lasat pic de loc pentru interzicerea inclina?iei spre ceea ce nu este submarin! Ai vrut sa ne asiguri, stimabile Filonaut, ca asta a fost o scapare din vedere, dar daca mai stricam, din cauza dumitale, alte optsprezece matri?e, o sa fii inchis ca tradator sau ca nebun! Sa ?tii ca libertatea dumitale se limiteaza la a alege numai una dintre aceste doua cai!
Filonaut vru sa se apere, pentru ca ?i-a dat seama ca a starnit banuieli, dar Minogar il opri adresandu-se lui
