spuse:
— Gata, Inal?imea Voastra! Dupa aceste insemnate decora?ii fiecare o sa recunoasca fara greutate Persoana Inal?imii Voastre. Datorita acestei tabli?e ve?i putea sa inota?i, iar aparatul acesta micu? va va face legatura cu mintea ascunsa in dulap.
Tare se mai bucura Dioptrie.
— Spune-mi, ce vrei? Cere, spune, ai sa cape?i totul!
— Vreau sa-mi da?i de so?ie pe fiica Inal?imii Voasstre, daurita Aurentina!
Dioptric se manie stra?nic ?i, inotand in jurul lui Froton, impro?candu-l ca ocari, sunandu-?i decora?iile, il numi ho? neru?inat, pu?lama, pierde-vara, apoi porunci sa fie alungat din palat. Dupa aceea se imbarca intr-o ?alupa subacvatica ?i porni spre rege.
Cand Minogar, Amassid ?i Filonaut vazura cum arata acum Dioptric pe care-l recunoscura numai dupa frumoasele decora?ii care-l compuneau, daca nu mai socotim ?i codi?a, ii cuprinse o furie nemaipomenita. Ca speciali?ti in probleme electronice, in?elesera ca va fi greu sa mearga mai departe in ac?iunea de miniaturizare, iar a doua zi urma sa aiba loc na?terea solemna a prin?ului, care nu putea fi amanata cu nici un chip. Atunci Amassid se in?elese cu Filonaut ca in clipa cand Dioptric se va intoarce in palatul sau, sa sara asupra lui, sa-l rapeasca ?i sa-l lege, ceea ce nu va fi greu, deoarece nimeni nu va observa dispari?ia unei persoane atat de mici. Zis ?i facut. Amassid pregati o cutie veche de tinichea ?i se furi?a cu ea in spatele stancilor de corali, pe langa care urma sa treaca ?alupa lui Dioptric. Cand acesta se apropie, servitorii masca?i ii ie?ira pe nea?teptate in cale ?i, pana sa-i sara in ajutor lacheii sai, Dioptric fu acoperit cu cutia ?i rapit. Amassid inchise indata capacelul cutiei, pentru ca marele programator sa nu poata ie?i afara ?i, tot vorbindu-i in batjocura ?i razand de el, se intoarse repede acasa. I?i zise totu?i ca aici nu e bine sa-l ?ina pe prizonier; tocmai atunci se auzi in strada un glas strigand:
— Capete nituim! Bur?i, cozi, cefe bobinam, ?lefuim!
Se bucura la culme ?i il cheama pe me?ter, care nu era altul decat Froton. Ii ceru sa nituiasca ermetic cutia, iar cand termina, ii dadu un taler, spunandu-i:
— Asculta, me?tere, in cutia asta e un scorpion de metal, pe care l-am prins in pivni?a palatului meu. Ia-l ?i du-l dincolo de ora? pe campiile alea de gunoaie. ?tii unde? ?i ca sa fie mai sigur, pune peste cutie ?i o piatra, ca sa nu fuga cumva. Dar, pe Marea Matri?a, sa nu deschizi cutia, ca ai sa mori pe loc!
— Am sa fac cum porunce?ti, stapane — spuse Froton, apoi lua cutia ?i pleca.
Il cam mira pe Froton povestea asta ?i nu prea ?tia ce sa creada; scutura cutiu?a ?i auzi ceva mi?candu-se inauntru.
„Asta nu poate fi un scorpion — i?i zise. Nu exista scorpioni atat de mici. Ia sa vedem ce o fi, dar rabdare, nu chiar acum”…
Se intoarse acasa, ascunse cutia in pod, o acoperi cu tot felul de tinichele vechi, ca sa n-o descopere nevasta-sa, ?i se duse sa se culce. Dar nevasta bagase de seama ca a ascuns ceva sus, a?a ca a doua zi, cand el pleca de acasa, ca sa strige pe uli?a: „Capete bobinam! Cozi nituim”, ea alerga repede in pod, gasi cutia ?i, ascultand-o, auzi ni?te sunete metalice. „A pu?lamaua, banditul! zise. Uite ce-i in stare! Sa ascunda de mine ni?te comori!” Repede facu o gaura in cutie, dar nu zari nimic inauntru, a?a ca despica cutia cu o dalta. Numai ce o inclina pu?in, cand ?i vazu lucind decora?iile lui Dioptric, din aur curat. Tremurand de nestapanita lacomie, scoase capacul cu totul, ?i atunci Dioptric, care zacuse ca mort, caci capacul de tabla ii impiedicase contactul cu creierul aflat in dulapul din palat, se trezi brusc, recapata legatura cu creierul ?i striga:
— Ce-i asta? Unde ma aflu? Cine a indraznit sa tabere asupra mea? Cine e?ti tu, creatura oribila? Sa ?tii ca ai sa pieri in?urubata, daca nu-mi dai imediat drumul!
Nevasta me?terului, zarind cele trei decora?ii de aur ?opaindu-i prin fa?a, ?ipand ?i amenin?and cu coada, se inspaimanta atat de tare, incat vru sa fuga. Se repezi spre u?a podului, dar cum Dioptric se rotea mereu in jurul ei, injurand-o in fel ?i chip, ea se impiedica de o treapta a scarii ?i, alunecand, cazu cu scara cu tot. In cadere i?i franse gatul, iar scara, rasturnandu-se, nu mai sprijini u?a podului, care se inchise. In felul acesta Dioptric ramase inchis in pod, izbindu-se de to?i pere?ii ?i cerand zadarnic ajutor.
Spre seara Froton se intoarse acasa ?i se mira ca nevasta nu-l a?teapta cu parul in prag. Dar cand intra in casa o vazu moarta ?i-i paru tare rau, caci era sim?itor din fire. Se gandi insa ca intamplarea e spre binele sau, mai ales ca putea sa foloseasca corpul so?iei pentru piese de schimb, ceea ce era foarte rentabil. Se a?eza deci pe du?umea, lua o ?urubelni?a ?i incepu s-o demonteze pe raposata, cand auzi de undeva, de sus, ni?te strigate pi?igaiate.
— Aha — i?i zise. Recunosc glasul asta, e al Marelui Programator al regelui, care a poruncit ieri sa fiu dat afara din palat ?i nici nu mi-a platit, inca. Dar cum o fi ajuns in podul meu?
Puse scara la u?a podului, se urca ?i intreba:
— Dumneavoastra sunte?i, Inal?imea Voastra?
— Da, eu! — striga Dioptric. Eu sunt, cineva m-a rapit ?i m-a inchis intr-o cutie, pe care pe urma a deschis-o o femeie care s-a speriat ?i a cazut din pod, iar u?a s-a inchis ?i eu am ramas aici. Da-mi drumul, oricine ai fi, pe Marea Matri?a, ?i am sa-?i dau tot ce vrei!
— Am mai auzit cuvintele astea, sa ma ierte Inal?imea Voastra, ?i ?tiu cate parale fac — raspunse Froton — fiindca eu sunt me?terul pe care ai poruncit sa fie dat afara. Ii spuse apoi cum un curtean l-a chemat la el, i-a cerut sa nituiasca cutia ?i s-o lase pe un camp de gunoaie din afara ora?ului. Dioptric in?elese ca trebuie sa fi fost vreunul dintre mini?trii regelui, desigur Amassid. Incepu sa-l roage, sa-l implore pe Froton sa-i dea drumul din pod, dar acesta il intreba cum poate sa se mai increada in cuvintele lui?
?i abia atunci cand Dioptric se jura pe to?i sfin?ii ca o sa-i dea fata de nevasta, me?terul deschise u?a ?i, luandu-l pe Dioptric cu doua degete, cu decora?ii cu tot, il duse in palat. Tocmai atunci ceasurile batura ora douasprezece de amiaza ?i urma sa inceapa marea festivitate a scoaterii din cuptor a fiului regelui. In mare graba Dioptric atarna, alaturi de cele trei decora?ii din care se compunea, Marea Stea a tuturor marilor, pe o panglica brodata cu valuri, ?i o porni in fuga spre palatul inoxizilor. Iar Froton se duse spre incaperile unde se afla Aurentina, inconjurata de doamne de onoare, cantand la electrodramba. Cum se vazura, se ?i placura. Tocmai se auzea fanfara din turnurile palatului, cand Dioptric ajunse la marea poarta, in spatele careia incepuse festivitatea. La inceput strajile nu-l lasara sa treaca, dar recunoscandu-l dupa decora?ii ii deschisera poarta.
Dar cand poarta se deschise, s-a facut un curent subacvatic care patrunse in sala tronului, ii lua pe Amassid, pe Minogar ?i pe Filonaut, caci tare mai erau mic?ora?i, ?i-i purta pana in bucatarie, unde, in timp ce strigau dupa ajutor, se invartira pu?in deasupra chiuvetei, cazura inauntru ?i, prin meandre subterane, ajunsera in afara ora?ului. Pana sa se scuture de noroi, sa se cure?e ?i sa se intoarca la palat, festivitatea se ?i terminase.
Dar acela?i curent subacvatic, care-i tarase cu el pe cei trei mini?tri, il luase ?l pe Dioptric ?i-l invartise in jurul tronului cu atata putere, incat sarmuli?a de aur care-l incingea plesni ?i toate decora?iile, cu Steaua tuturor marilor cu tot, zburara cat colo, iar micul aparat il lovi in viteza pe rege drept in frunte. Regele se mira tare mult cand din aceasta farama se auzi un glas sub?ire:
— Maiestate! Iertare! N-a fost vina mea! Eu sunt Dioptric Marele Programator…
— Ce sunt glumele astea proste?ti tocmai acum? — striga regele ?i tranti aparatul, care cazu pe podea, iar marele majordom, deschizand festivitatea cu trei batai din bastonul sau de aur, fara sa vrea, il sparse in buca?i marunte. Prin?ul ie?i din cuptor ?i privirea ii cazu pe pe?ti?orul electric, care inota in cu?ca de argint de langa tron; fa?a i se lumina, caci il placea tare mult fiin?a asta marunta. Festivitatea se apropia de sfar?it, prin?ul se urca pe tron, luand locul lui Hidrops. De atunci deveni domn al argonau?ilor ?i mare filozof, deoarece incepu sa cerceteze cu pasiune problemele inexisten?ei, caci pe lume nu se poate inchipui ceva mai mic decat ea. ?i stapani cu dreptate, luandu-?i numele de Neantofil, iar micii pe?ti?ori electrici erau mancarea lui preferata. Froton o lua de so?ie pe Aurentina ?i, la rugamintea ei, repara corpul de smarald al lui Dioptric, care zacea in pivni?a, ?i-i puse la loc creierul ascuns in dulap. Vazand ca nu mai au ce face, Marele Programator ?i ceilal?i mini?tri slujira de atunci cu credin?a noului rege, iar Aurentina ?i Froton, care fusese numit Mare Tinichigiu al Coroanei, traira ani mul?i ?i ferici?i.
Prietenul lui Automatei
UN ROBOT, care tocmai se pregatea sa plece intr-o lunga ?i primejdioasa calatorie, afla despre o ma?inarie foarte folositoare, pe care inventatorul ei o numise prietenul electric. Se gandi ca-i va fi mai u?or in calatorie, daca
