— Am sa-?i spun imediat, daca n-ai sa ma mai intrerupi. Du-te la ?armul marii ?i intra in apa cam pana la piept. In felul acesta n-ai nevoie sa te apleci prea mult, ceea ce ar fi incomod. Apoi baga capul in apa ?i trage in tine atata apa cat po?i. E amara, ?tiu, dar n-o sa- dureze mult. Mai ales daca in acela?i timp ai sa mergi prin apa. Atunci devii greu, iar apa sarata, umplandu-?i corpul, va intrerupe procesele organice ?i in felul acesta i?i vei pierde repede via?a. Datorita acestui fapt vei evita chinurile indelungate ale ?ederii pe aceasta insuli?a, ca ?i moartea lenta, ba chiar pierderea faculta?ilor mintale care te poate amenin?a inainte de moarte. Ai putea chiar sa iei cate o piatra grea in fiecare mana. Nu e neaparata nevoie, dar…
— Ai innebunit poate! — ?ipa Automatei sarind in sus. Vrei sa ma inec? Ma impingi la sinucidere? Bune sfaturi imi dai, n-am ce zice! ?i te mai nume?ti prietenul meu?!
— Da’ de unde! — riposta Wuch. N-am innebunit deloc, pentru ca una ca asta nu sta in puterea mea. Eu nu-mi pierd niciodata echilibrul mintal, ?i mi-ar fi cu atat mai neplacut, dragul meu, sa fiu de fa?a atunci cand vei ramane lipsit de lumina min?ii ?i vei pieri lent sub razele acestui soare arzator. Te asigur ca am studiat atent intreaga situa?ie ?i am analizat pe rand toate ?ansele de salvare. Nu po?i sa faci o barca sau o pluta pentru ca n-ai materiale; nu te va salva, dupa cum am mai spus nici un vas. Nici macar avioane nu zboara pe aici ?i nici tu nu vei fi in stare sa construie?ti vreun aparat de zburat. Ai putea, binein?eles, sa alegi moartea lenta in locul unei mor?i rapide ?i u?oare, dar, ca un bun prieten ce-?i sunt, nu te sfatuiesc sa iei o asemenea hotarare pripita. Daca tragi bine apa…
— Lua-te-ar to?i dracii cu apa ta bine trasa cu tot! — urla, tremurand de manie, Automatei. ?i cand te gande?ti ca pentru un asemenea prieten am dat un briliant atat de frumos ?lefuit! ?tii ce e inventatorul tau? Un camatar ordinar, carpanos ?i ?arlatan pe deasupra, asta e!
— Ai sa-?i retragi cuvintele, sa ?tii, cand ai sa m-ascul?i pana la capat — raspunse lini?tit Wuch.
— Va sa zica n-ai terminat? Poate ca ai de gand sa ma plictise?ti cu pove?ti despre via?a mea de apoi? Mul?umesc, n-am nevoie!
— Nu exista nici o via?a de apoi — raspunse Wuch. N-am de gand sa te mint, fiindca nici nu ?tiu ?i nici nu vreau. Nu a?a in?eleg era ajutorul prietenesc. Te rog doar sa ma ascul?i cu aten?ie, dragul meu! Dupa cum ?tii, de?i despre asta se cugeta pu?in, lumea este nesfar?it de complexa ?i de bogata. Se gasesc in ea ora?e minunate, pline de oameni ?i de tot felul de boga?ii, palate rege?ti, colibe, mun?i seme?i ?i fermecatori, codri fo?nitori, lacuri limpezi, pustiuri arzatoare ?i nemarginite zapezi ve?nice. A?a cum e?ti, nu po?i totu?i sa fii deodata in mai multe locuri decat intr-unul singur din rele pe care le-am numit, cat ?i din milioanele pe care le-am trecut sub tacere. Se poate spune deci, fara exagerare, ca pentru locurile in care nu e?ti prezent, te po?i considera ca ?i mort, caci nu cuno?ti nici binefacerile boga?iilor din palate, nici nu participi la dansurile din ?arile Sudului, nici nu-?i incan?i privirea cu jocurile de curcubee ale ghe?urilor Nordului. Ele nu exista pentru tine tot a?a cum nu exista pentru un mort. De aceea, daca te gande?ti bine ?i patrunzi cu mintea tot ce-?i spun, ai sa-n?elegi ca, nefiind peste tot, adica in toate aceste locuri fermecatoare, este ca ?i cand n-ai fi aproape nicaieri. Locuri unde sa stai sunt, cum s-ar spune, milioane de milioane, dar tu nu po?i trai decat pe acesta, care e neinteresant, obositor prin monotonia lui, ba chiar nesuferit. Deci, intre „pretutindeni” ?i „aproape nicaieri” este o imensa deosebire, ?i in aceasta consta via?a ta normala, fiindca intotdeauna ai fost intr-an singur loc, nu in mai multe deodata. In schimb, intre „aproape nicaieri” ?i „nicaieri” este, la drept vorbind, o deosebire microscopica. Matematica impresiilor arata ca acum, de fapt, abia mai traie?ti, pentru ca aproape peste tot e?ti absent, exact ca un mort. In al doilea rand, uita-te la acest nisip amestecat cu pietri?, care-?i rane?te talpile tale delicate. Il consideri de nepre?uit? Desigur ca nu. Prive?te intinderea asta de apa sarata, uracioasa in imensitatea ei. Ai oare nevoie de ea? Da de unde! Uita-te la cele cateva stanci ?i la bucata asta de cer albastru, arzator, care-?i usuca incheieturile. I?i trebuie ?ie aceasta caldura de nesuportat, aceste stanci moarte, incinse? Binein?eles ca nu! Deci n-ai nevoie de absolut nimic din toate cele ce te-nconjoara, nici de solul pe care stai, nici de bolta de deasupra capului. Ce ramane, daca scazi toate astea? Pu?in zgomot in urechi, o apasare in tample, ni?te batai in piept, un tremur al genunchilor ?i alte asemenea mi?cari haotice. Ai oare nevoie de acest zgomot, de aceasta apasare, de aceste batai ?i de tremur? Nicidecum, dragul meu! ?i daca renun?i ?i la astea, atunci ce-?i mai ramane? Pu?ina goana a gandurilor, cuvintele acestea, ca ni?te injuraturi, cu care ma blagoslove?ti pe mine, prietenul tau, ca ?i mania care te inabu?a ?i teama care-?i provoaca grea?a. Te intreb inca o data, ai nevoie do aceasta frica scarboasa ?i de turbarea asta neputincioasa? Binein?eles ca nici astea nu-?i sunt de trebuin?a. Deci, daca scazi ?i aceste sentimente inutile, nu mai ramane chiar nimic, dar absolut nimic. Asculta ce-?i spun, ramane zero ?i tocmai acest zero, aceasta stare de ve?nic echilibru, de tacere durabila, de lini?te perfecta, ca prieten adevarat, asta vreau sa-?i ofer!
— Dar eu vreau sa traiesc! — ?ipa Automatei. Vreau sa traiesc! Sa traiesc, m-auzi?!
— A, atunci e vorba nu de ceea ce sim?i, ci de ceea ce dore?ti — raspunse lini?tit Wuch. Vrei sa traie?ti! Ei bine, sa ?tii ca n-ai sa traie?ti, caci nu po?i, a?a cum am mai aratat. Totul este cum vei inceta sa traie?ti: in chinuri grele ?i lungi sau u?or, pe nesim?ite, sorbind o inghi?itura de apa…
— Destul! Nu vreau! Afara! Afara! — ?ipa din rasputeri Automatei, sarind in sus cu pumnii stran?i.
— Ei, dar asta ce mai e? — intreba Wuch. Las la o parte forma jignitoare a ordinului, dar cum de te po?i exprima atat de nechibzuit? Cum po?i sa strigi la mine „afara”? Ce, eu am picioare, cu care sa pot merge? Sau macar maini, ca sa ma pot tari? Doar ?tii foarte bine ca nu. Daca vrei sa scapi de mine, fii bun ?i scoate-ma din urechea asta care, te asigur, nu e deloc cel mai placut loc din lume, ?i arunca-ma unde vrei!
— Bine! — ?ipa, ro?u de furie, Automatei. Asta am sa ?i fac! Dar degeaba scotoci ?i scormoni in ureche cu degetul. Prietenul lui era prea bine fixat ?i nu-l putea scoate cu nici un chip, de?i i?i scutura capul ca un nebun.
— Pare-se ca nu ?ine — se auzi glasul lui Wuch, dupa o bucata de vreme. Cred ca n-o sa ne putem despar?i, de?i atat tu, cat ?i eu vrem lucrul acesta. Daca-i a?a, atunci trebuie sa ne-mpacam cu acest fapt, caci faptele au intotdeauna dreptate. Asta se refera, in treacat fie spus, ?i la situa?ia ta din momentul de fa?a. Vrei sa traie?ti cu orice pre?. Cred ca e o dovada de impruden?a, dar fie ?i a?a, cum vrei tu. Da-mi voie sa-?i arat ce te a?teapta, caci intotdeauna cunoscutul e mai bun decat necunoscutul. Mania, care te macina acum, o sa cedeze curand locul unui sentiment de disperare neputincioasa, iar disperarea, dupa un alt ?ir de incercari zadarnice de a te salva, va fi urmata de o apatie totala. In vremea asta puternica ar?i?a a soarelui, care pana ?i pe mine ma ajunge, in acest loc umbrit al persoanei tale, va usca, in conformitate cu legile implacabile ale fizicii ?i chimiei, va usca, zic, tot mai mult intreaga ta faptura. Mai intai ?i se va topi unsoarea incheieturilor ?i la cea mai mica mi?care vei scar?ai, vei harai ingrozitor, bietul de tine! Apoi, cand ?easta ?i se va aprinde de atata jar, vei zari cercuri rotitoare de diferite culori, dar acestea nici nu vor fi macar asemanatoare curcubeului, caci…
— Taci odata, calaule! — striga Automatei. Nu vreau sa aud ce-o sa se intample cu mine! Taci ?i nu mai scoate o vorba, ai in?eles?!
— Nu e nevoie sa ?ipi a?a. ?tii bine ca te aud chiar daca-mi vorbe?ti in ?oapta. A?adar, nu vrei sa cuno?ti chinurile care te a?teapta in viitor? Pe de alta parte vrei acest viitor? Ce lipsa de logica! Bine, am sa tac atunci. Remarc numai ca gre?e?ti, varsandu-?i mania asupra-mi, de parca eu a? fi vinovat de soarta ta demna de plans. Cauza acestei nenorociri a fost, dupa cum ?tii, furtuna; eu insa, prietenul tau, cand ma gandesc ca o sa fiu de fa?a la chinurile care te a?teapta, la tot acest spectacol, impar?it pe acte, al suferin?elor ?i mor?ii tale, ?i-o spun sincer, nu-mi face nici o placere. Ma cuprinde, intr-adevar, groaza gandindu-ma ce se va intampla cand uleiul…
— A, tot nu vrei sa taci? Sau nu po?i, monstru nesuferit? — urla Automatei ?i se plesni peste urechea in care statea infipt prietenul sau. O, de-a? avea macar o crengu?a sau o frantura de ba?, cu care sa te scot, a? face-o imediat ?i te-a? strivi sub calcai!
— Cum, vrei sa ma distrugi? — spuse trist Wuch. Intr-adevar, nu meri?i sa ai un electroprieten, nici macar o alta fiin?a care sa te compatimeasca fra?e?te!
Automatei se infurie peste masura ?i atat se certara, se dondanira, fiecare avand argumentele lui, pana ce trecu vremea pranzului ?i bietul robot, slabit de atatea ?ipete, sarituri ?i gesticula?ii, cazu fara puteri pe marginea stancii, oftand din cand in cand fara speran?a vazand intinderea pustie a oceanului. De cateva ori lua o scama de nor de deasupra orizontului drept fumul unui vapor, dar Wuch se grabi sa-i spulbere iluziile, amintindu-i de ?ansa de unu la patru sute de mii, ceea ce ii provoca lui Automatei alte accese de disperare ?i de furie, mai ales ca de fiecare data, dupa cum se dovedea, Wuch avea dreptate. In sfar?it, se a?ternu intre ei o lini?te deplina. Naufragiatul privea acum la umbrele lungi ale stancilor, mangaind nisipul alb al plajei. Intr-un tarziu Wuch intrerupse tacerea:
— De ce nu spui nimic? Au ?i inceput cumva sa-?i zboare pe dinaintea ochilor cercurile acelea de care pomeneam?
Automatei nici nu catadicsi macar sa raspunda.
