sala?luiasca fiin?ele care pe drept se falesc cu inteligen?a lor, ci in ceea ce este neschimbator, ve?nic ?i perfect, de?i temporar”.
„Dar ce poate fi asta?” — intrebara ceilal?i in?elep?i.
„Nu va raspund altfel decat prin fapta!” — spuse al treilea. ?i, de fa?a cu ei, incepu sa se dezbrace. I?i scoase mantia de deasupra, incrustata cu cristale, apoi pe cea de a doua, turnata in aur, urmatoarea de argint, i?i scoase suprafa?a craniului ?i a pieptului, apoi se demonta tot mai repede ?i mai in amanunt, de la degete trecu la incheieturi, de la incheieturi la ?uruburi, de la ?uruburi la sarmuli?e, la toate farami?ele, pana ce ajunse la atomi.
?i incepu atunci in?eleptul sa-?i smulga atomii din care era facut, ?i-i smulgea atat de iute, ca nu se putea vedea nimic in afara de topirea ?i dispari?ia lor. Lucra cu atata indemanare ?i se grabea atat de tare, incat, in prezen?a celorlal?i in?elep?i, mu?i de uimire, ramase o perfecta inexisten?a. Acolo unde inainte era un atom, acum nu mai era acel atom, unde cu o clipa in urma erau ?ase, aparu lipsa acelor ?ase, unde era un ?urub acum era lipsa ?urubului, la fel de fidela ?i cu nimic deosebita de acesta. ?i a?a a ajuns sa devina vid, oranduit la fel cum inainte era oranduit plinul lui; ?i inexisten?a sa era o existen?a netulburata, caci el ac?iona atat de repede ?i manevra cu atata indemanare, incat nici o particica, nici un intrus material nu pata cu prezen?a sa actuala lui perfecta absen?a! ?i ceilal?i il vazura ca un gol; ii recunoscura ochii dupa absen?a culorii negre, fa?a dupa lipsa lucirii albastrii, iar mainile ?i picioarele dupa degetele ?i incheieturile disparute! „In acest mod, fra?ilor — rosti Prezentul Absent — prin activa intrupare in neant vom atinge nu numai o mare imunitate, dar ?i nemurirea. Caci numai materia se schimba, iar neantul n-o inso?e?te pe drumul continuei nesiguran?e, de aceea perfec?iunea se afla in inexisten?a, nu in existen?a, ?i se cuvine sa devii cea dintai, nu cea de a doua!”
Cum hotarara, a?a facura. De atunci opacii sunt un neam de neinfran?i. Via?a lor consta nu in ceea ce exista in ei, pentru ca in ei nu exista nimic, ci in ceea ce ii inconjoara. ?i cand vreunul din ei intra in casa este vizibil ca o nefiin?a a casei, iar cand apare in cea?a, atunci este ca o lipsa a acesteia. Indepartand din ei materia nesigura a sor?ii schimbatoare, au facut imposibilul posibil…
— Dar in ce mod calatoresc ei prin pustiul cosmic, filozofule? — intreba Globares.
— Asta n-o pot face, o, rege, caci pustiul exterior s-ar contopi cu pustiul lor ?i ar inceta sa mai existe ca inexistente contopite. De aceea trebuie sa vegheze in permanen?a asupra purita?ii nefiin?ei lor, asupra vidului fiin?elor lor ?i in veghea asta le trece timpul. Ei mai sunt boteza?i ?i Neantici sau Nean?i…
— Filozofule — spuse regele — asta este o poveste fara noima. Cum se poate inlocui eterogenitatea materiala prin omogenitatea a ceva ce nu exista? Oare stanca e tot una cu casa? ?i lipsa stancii poate capata aceea?i forma ca ?i lipsa casei? Atunci ?i una ?i cealalta devin ca ?i cand ar fi acela?i lucru.
— Stapane — se apara filozoful — sunt la fel de neanturi…
— O sa vedem — zise regele — ce-o sa se intample cand oi porunci sa ?i se taie capul. Oare lipsa lui va deveni prezen?a, a?a cum crezi tu? ?i monarhul, ranjind, facu semn calailor.
— Stapane! — striga filozoful, prins de bra?ele de o?el. Ai binevoit sa zambe?ti, povestea mea ?i-a trezit veselia, a?a ca, dupa cum ai fagaduit, trebuie sa-mi daruie?ti via?a!
— Nu, eu m-am inveselit singur — spuse regele. Cred ca e?ti de aceea?i parere cu mine: daca te la?i taiat de buna voie, atunci acordul tau ma va inveseli ?i atunci va fi cum vrei tu.
— De acord! — striga filozoful.
— Atunci taia?i-l, daca el insu?i o cere! — zise regele.
— Dar, stapane, m-am invoit tocmai ca sa nu mai tai…
— Daca e?ti de acord, trebuie sa fii taiat — il lamuri regele. Iar daca nu e?ti de acord, nu ma vei inveseli, ?i deci tot trebuie sa fii taiat.
— Nu, nu, invers! — striga filozoful. Daca am sa fiu de acord, atunci tu, inveselit, trebuie sa-mi daruie?ti via?a, iar daca nu voi fi de acord…
— Destul! — zise regele. Calau, fa-?i datoria!
Sabia fulgera in aer ?i capul filozofului cazu.
Dupa o clipa de tacere ca de moarte, al doilea filozof incepu:
— Maiestate! Cel mai ciudat dintre toate neamurile astrale este fara indoiala neamul polion?ilor sau al mul?i?tilor, care se mai numesc ?i puzderieni. Fiecare din ei poseda, ce-i drept, numai un singur corp, in schimb are mai multe picioare, cm atat mai multe cu cat ocupa un Ioc mai inalt in ierarhia sociala. In ceea ce prive?te numarul capetelor, acesta depinde de la caz la caz: fiecare func?ie se ocupa la ei cu capul corespunzator. Familiile sarace au cu totul doar an singur cap, cei boga?i in schimb au in camarile lor capete de tot felul, pe care le folosesc dupa imprejurari: au capete pentru diminea?a sau pentru seara, capete strategice in caz de razboi, capete iu?i cand se grabesc undeva, precum ?i capete de judecat la rece, capete explozive, pasionale, vesele, dragastoase, funerare, a?adar, sunt inzestra?i pentru fiecare imprejurare din via?a.
— Asta-i tot? — intreba regele.
— Nu, Maiestate! — raspunse filozoful, vazand ca o cam zbarcise. Mul?i?tii se numesc a?a pentru ca sunt lega?i cu to?ii de capetenia lor, dar in a?a fel, incat daca majoritatea lor ar socoti ac?iunile conducatorului ca daunatoare pentru binele public, capetenia aceea ?i-ar pierde coeren?a ?i s-ar sfarama in buca?i…
— Proasta idee, ca sa nu zic jignitoare pentru mine! — zise mohorat Globares. Dar pentru ca tot ai pomenit de capete, ia spune-mi, filozofule, ce crezi ca am sa fac acum: o sa dau porunca sa ?i se taie capul sau nu?
„Daca spun da — se gandi repede filozoful — atunci o s-o faca, pentru ca nu ma are la inima. Daca spun nu, atunci asta il va surprinde ?i daca se va mira, atunci va trebui sa-mi dea drumul a?a cum a fagaduit”. El spuse:
— Nu, Maiestate, nu vei porunci sa mi se taie capul.
— Te-ai in?elat — spuse regele. Calau, fa-?i datoria!
— Dar bine, stapane — striga filozoful, aflat in mainile calailor — nu teau surprins oare vorbele mele? N-ai presupus ea mai degraba am sa spun ca vei porunci sa fiu ucis?
— Cuvintele tale nu m-au surprins — raspunse regele — caci au fost dictate de frica ce ?i se cite?te pe fa?a. Destul! Taia?i-i capul!
?i capul celui de al doilea filozof cazu, rostogolindu-se pe podea. Al treilea, cel mai in varsta dintre to?i, privea la aceasta scena intr-o lini?te desavar?ita. Cand regele ii ceru ?i lui o poveste nemaiauzita, incepu:
— Maiestate! A? putea sa-?i povestesc o intamplare cu adevarat neobi?nuita, dar n-am s-o fac, fiindca ?in mai mult sa te fac sa fii sincer, decat sa te impresionez. Am sa te oblig deci ca sa porunce?ti sa fiu ucis nu sub pretextul straveziu al acestui joc, prin care vrei sa maschezi uciderea, ci, intr-un mod propriu naturii tale, care, de?i cruda, nu indrazne?te sa faca ce-i place fara a-?i pune masca minciunii. Vrei sa ne ucizi, ca apoi sa se spuna ca regele a scapat de ni?te pro?ti ce-?i spuneau filozofi. Eu insa doresc sa se spuna adevarul ?i de aceea voi tacea.
— Nu, n-am sa te dau acum pe mana calaului — spuse regele. Doresc sincer o emo?ie neobi?nuita. Ai vrut sa ma manii, dar eu ?tiu sa-mi inabu? mania pana la vremea cuvenita. Deci, vorbe?te ?i te vei salva. ?i, poate, nu numai pe tine. Ceea ce spui poate fi chiar o lezmajestate pe care, de altfel, ai ?i faptuit-o. De data asta insa trebuie sa fie o insulta atat de monstruoasa, incat sa para o lingu?ire, care prin exagerarea ei sa devina un afront! Incearca deci dintr-o lovitura sa-l preaslave?ti ?i sa-l injose?ti pe regele tau!
Se a?ternu lini?tea, timp in care cei de fa?a se foira u?or, de parca ar fi incercat sa vada cat de bine li se ?in capetele pe umeri. Al treilea filozof parea sa cugete profund. In sfar?it, spuse:
— Maiestate, am sa-?i indeplinesc dorin?a ?i am sa-?i dezvalui ce-am de gand sa fac. ?i am sa fac asta pentru to?i cei de fa?a, pentru mine, dar ?i pentru tine, sa nu se spuna peste ani ca a fost odata un rege care, din capriciu, a distrus in?elepciunea in ?ara lui. Chiar daca in clipa asta lucrurile se petrec totu?i a?a, daca dorin?a ta nu inseamna nimic sau aproape nimic, sarcina mea este sa dau trecatoarei tale dorin?e o anumita valoare, sa o lac sa aiba insemnatate ?i durata. De aceea voi vorbi…
— Batrane, de ajuns cu atata introducere, care nu e departe de jignire ?i nu seamana deloc a lauda — spuse suparat regele. Vorbe?te!
— Maiestate, faci abuz de putere — raspunse in?eleptul — dar abuzurile tale nu inseamna nimic fa?a de cele faptuite de stramo?ul tau, necunoscut ?i indepartat, intemeietorul dinastiei sparizilor. Acest stra-stra-strabun al tau, Allegoric, a facut ?i el abuz de puterea sa regeasca. Spre a in?elege cel mai mare abuz al lui, te rog sa binevoie?ti a privi aceasta bolta a nop?ii, care se vede prin ferestrele de sus ale salii palatului.
Regele se uita spre cerul senin ?i instelat, iar batranul continua:
— Prive?te ?i asculta! Tot ceea ce exista poate fi obiect de batjocura. ?i nimeni nu poate impiedica una ca
