asta. Se ?tie ca ba unul, ba altul cuteaza sa glumeasca pana ?i pe seama regilor. Rasul love?te in tronuri, in puterea de stat. Unele popoare rad de altele sau chiar de ele insele. S-a intamplat sa se rada chiar de ceea ce nu exista: oare nu s-a ras destul de zeii antici? Chiar intamplarile serioase, tragice, pot fi tratate in gluma. E destul sa amintesc de umorul cimitirelor, de persiflarea mor?ii ?i a mor?ilor. De altfel, satira nu s-a dat in laturi nici macar de la atacarea corpurilor cere?ti. Sa luam de pilda Soarele sau Luna. Luna e de obicei reprezentata ca un slabanog ?iret, cu caciuli?a de bufon in patru col?uri ?i cu barbia ie?ita ca o secera; iar Soarele ca un grasan durduliu ?i cumsecade, cu o aureola ciufulita. ?i cu toate ca obiect de gluma sunt deopotriva impara?ia vie?ii ca ?i a mor?ii, lucrurile mici cat ?i cele mari, exista totu?i ceva de care nimeni pana acum n-a indraznit sa rada. Acel lucru nu face parte dintre cele care se pot uita u?or, care pot scapa aten?iei, caci e vorba de tot ceea ce exista, adica de Cosmos. Dar daca te gande?ti bine, Maiestate, ai sa in?elegi cat de caraghios e Cosmosul…
In acest moment, pentru prima data regele Globares ridica sprancenele a mirare ?i cu aten?ie sporita se porni sa asculte vorbele in?eleptului, care continua a?a:
— Cosmosul este format din stele. Asta suna destul de serios, dar daca vom cantari lucrurile mai profund, e greu sa-?i opre?ti un zambet. La drept vorbind, ce sunt stelele? Ni?te bile de foc, atarnand in noaptea ve?nica. Un tablou in aparen?a patetic. Dar prin natura lui oare? Nici vorba, ci numai datorita dimensiunilor. Dimensiunile nu pot insa, numai prin ele insele, sa hotarasca asupra importan?ei fenomenului. Oare mazgalelile unui cretin, de pe o foaie de hartie cat un ?es intins, devin prin aceasta un lucru deosebit?
Prostia multiplicata nu inceteaza de a fi prostie; se intensifica doar caracterul ei vizibil. Cosmosul este o mazgaleala de puncte uria?e! Oriunde te ui?i, oriincotro tinzi — nimic altceva! Monotonia Crea?iei pare a fi cel mai banal ?i plictisitor concept pe care ?i-l po?i inchipui. Un nimic facut din puncte — ?i a?a mereu, la nesfar?it. Cine ar me?teri ceva atat de neingenios, daca ar fi sa-l realizeze abia acum? Poate numai un cretin. Sa luam intinderile nesfar?ite ale pustiului ?i sa le punctam ici ?i colo, la nimereala. Cum ai putea oare sa-i atribui ordine ?i mare?ie unei asemenea lucrari! Te sile?te sa cazi in genunchi in fa?a ei? Poate din cauza disperarii ca n-o po?i anula. E doar rezultatul unui autoplagiat, faptuit la inceput, iar acel inceput a fost la randul sau ac?iunea cea mai ira?ionala cu putin?a. Intrucat, ce po?i sa faci cu o pana in mana, avand in fa?a o foaie alba de hartie, dar ne?tiind, neavand nici cea mai slaba idee cu ce s-o umpli? Cu desene? Ma rog, dar trebuie sa ?tii ce sa desenezi. Dar daca n-ai nimic in vedere? Daca e?ti lipsit de cea mai mica scanteie de imagina?ie? Atunci, pana lasata singura deasupra hartiei, fara sa vrei o va atinge ?i va lasa o urma, un punct. ?i punctul, odata lasat pe hartie, va crea un model sugestiv prin faptul ca, in afara de el, nu mai exista absolut nimic ?i ca, printr-un mic efort, acel model poate fi repetat la nesfar?it. Repetat, dar cum? Punctele pot forma o oarecare construc?ie. Dar daca nici asta nu se poate? Atunci nu mai ramane alta solu?ie decat, scuturand, in aceasta neputin?a, pana, ?i stropind cu picaturi de cerneala, sa umpli hartia oricum, cu puncte aruncate la nimereala.
Spunand acestea, in?eleptul lua o foaie mare de hartie ?i, inmuind pana in calimara, o stropi de cateva ori, dupa care scoase de sub haina harta cerului ?i le arata pe amandoua regelui. Asemanarea era izbitoare. Miliarde de punctule?e se vedeau pe hartie, mai mari ?i mai mici, caci uneori pana stropise mai din bel?ug, alteori mai pu?in. Iar cerul pe harta era aidoma.
Regele privea de pe tron ambele foi de hartie ?i tacea. Iar in?eleptul continua:
— Ai inva?at, Maiestate, ca Universul este o construc?ie minunata, solida, maiestuoasa in mare?ia ei. Dar prive?te aceasta construc?ie demna de lauda, omniprezenta, omniseculara. Nu este ea oare opera unei prostii extreme, nu este ea oare in contradic?ie cu gandirea ?i ordinea? De ce n-a observat oare nimeni asta pana acum? — vei intreba. Deoarece prostia se afla pretutindeni. Dar aceasta universalitate merita cu atat mai mult sa fie luata in ras, un ras deta?at, al revoltei ?i eliberarii. N-ar fi deloc gre?it sa se scrie, in acest spirit, un Pamflet la adresa Universului, pentru ca aceasta opera a celei mai inalte nechibzuin?e sa primeasca ceea ce merita, iar de acum incolo sa fie inso?ita nu de corul de proslavire, ci de rasul ironic.
Regele asculta, incremenit, iar in?eleptul, dupa o clipa de tacere, zise mai departe:
— Ar fi de datoria fiecarui inva?at sa scrie un asemenea pamflet, de n-ar trebui sa aminteasca de prima cauza care a provocat na?terea acestei stari, demne doar de o ironica compatimire ?i care poarta numele de Univers. ?i asta s-a intamplat atunci cand Nemarginirea era inca pe de-a-ntregul pustie, ?i a?tepta numai fapte creatoare, iar lumea, nascandu-se din ceva mai pu?in decat neantul, prin neant a scos la iveala abia un pumn de corpuri ingramadite, asupra carora stapanea stra-stra-strabunicul tau, Allegoric. El a planuit atunci un lucru nebunesc ?i imposibil: sa inlocuiasca Natura in opera ei infinit de rabdatoare ?i potolita! El a hotarat sa creeze, in locul ei, un Cosmos bogat, plin de minunata?ii de nepre?uit. Dar pentru ca nu ?tia sa faca asta singur, a poruncit sa se construiasca o ma?ina inteligenta care sa-i savar?easca opera. Molohul acesta fu construit timp de trei sute ?i inca trei sute de ani, caci socoteala timpului era pe atunci alta decat acum. Nu s-au precupe?it nici for?e, nici mijloace, ?i monstrul mecanic atinse dimensiuni ?i puteri parca nelimitate. Cand ma?ina fu gata, uzurpatorul porunci sa fie pusa in func?iune. Nu presim?ea ce se va intampla. Datorita ambi?iei lui nemasurate, ma?ina se nascuse mult prea mare ?i prin aceasta, in?elepciunea ei, lasand mult in urma culmile inteligen?ei, depa?ind culmile geniului, se rostogoli intr-o deplina descompunere a gandirii, intr-o intunecime inexprimabila de curente centrifuge, care sfa?iau orice con?inut, astfel ca acest monstru, dezlan?uit ca o metagalaxie, lucrand in vartejuri de nedescris, se dezagrega, spiritualice?te, inca de la primele cuvinte nerostite, ?i din acest haos care gandea, chipurile, prin cel mai teribil efort, haos in care gramezi de no?iuni nedezvoltate se invarteau in neant, din aceste zvarcoliri zadarnice incepura sa musteasca prin prea supusele subsisteme de execu?ie ale colosului numai semne de punctua?ie, lipsite de sens! Deci ea nu era cea mai inteligenta ma?ina dintre toate, Cosmocreator Omnipotens, ci o ruina nascuta din nechibzuita uzurpare, care in semn ca fusese destinata unor fapte mari, reu?ea sa galgaie numai ni?te puncte. Ce s-a intamplat atunci? Regele a?tepta atotindeplinirea care sa-i confirme planurile, cele mai indrazne?e planuri pe care le-a plasmuit vreodata o faptura ganditoare. ?i nimeni nu cuteza sa-i arate ca se afla la izvoarele unei bolboroseli fara sens, a unei agonii mecanice. Dar imensita?ile, supuse orbe?te, ale ma?inilor executate erau gata sa indeplineasca orice porunca. Ele incepura sa scoata ritmic din substan?a materiala ceea ce in spa?iul tridimensional corespunde tabloului bidimensional al punctului, adica sfere. ?i, repetand fara incetare unul ?i acela?i lucru, trimiteau in abisurile pustiului una dupa alta sfere de foc. ?i a?a, in ritmul balbaielii, a luat na?tere Cosmosul! Deci stra-stra-strabunicul tau a fost creatorul Universului, dar totodata a fost ?i creatorul unei prostii, ale carei dimensiuni nimic na le va mai atinge vreodata. Nimicirea unei asemenea opere va fi, fara indoiala, un lucru mult mai in?elept ?i, inainte de toate, dorit ?i inten?ionat in mod con?tient, ceea ce despre Crea?ie nu se poate afirma. Asta-i tot ce aveam sa-?i explic, Maiestate, urma? al lui Allegoric, constructorul lumilor.
Cand regele le dadu filozofilor drumul, incarcandu-i de onoruri, mai ales pe cel batran, cel ce izbutise dintr- un condei sa-i prezinte cea mai mare lauda ?i cea mai mare insulta deopotriva, unul dintre discipoli, un tanar inva?at, ramanand intre patru ochi cu batranul, il intreba cat adevar exista in povestirea lui.
— Ce pot sa-?i spun? — zise batranul. Ceea ce am spus nu izvora?te din ?tiin?a. ?tiin?a nu se ocupa cu asemenea proprieta?i ale existen?ei cum este ridicolul. ?tiin?a lamure?te ce este lumea, dar s-o scoata la capat cu ea, asta poate numai arta. Ce ?tiu cu adevarat despre na?terea Cosmosului? Un pustiu atat de intins poate fi umplut cu legende ?i mituri. Am dorit, prin mitizare, sa ating limitele neverosimilului ?i cred ca am fost aproape de el. ?i tu ?tii asta, de?i vrei numai sa intrebi daca, intr-adevar, Cosmosul e caraghios. Dar la intrebarea aceasta fiecare trebuie sa gaseasca singur raspunsul.
Povestea regelui Murdas
DUPA BUNUL REGE Helixander pe tron se urca fiul sau, Murdas. To?i erau necaji?i din pricina asta, deoarece Murdas era ambi?ios ?i fricos, deopotriva. Hotarase sa-?i ca?tige renumele de Marele Murdas, dar se temea de curent, de strigoi, de ceara, fiindca pe du?umeaua data cu ceara i?i puteai frange piciorul. Se temea de rude, fiindca acestea te impiedica in conducerea treburilor ?arii. Dar mai mult decat orice se temea de precizari. Cand a fost incoronat, a dat indata porunca in toata ?ara sa se inchida u?ile ?i sa nu se mai deschida ferestrele, sa se distruga toate ma?inile de prevestit viitorul, iar inventatorului ma?inii care alunga duhurile i-a dat o declara?ie ?i o renta. Ma?ina era intr-adevar buna, fiindca niciodata nu vazuse vreun duh. Regele nu ie?ea nici pana in gradina, sa nu-l traga curentul. Se plimba doar prin palatul sau, care era foarte mare. Odata, umbland prin coridoare ?i prin incaperi, se pomeni in partea veche a palatului, unde nu patrunsese inca nimeni. Mai intai descoperi sala in care se afla incremenit corpul de garda al stramo?ului sau, ramas a?a inca de pe vremea cand nu se cuno?tea electricitatea. In a doua sala zari ni?te cavaleri cu aburi, la fel de rugini?i, dar nici ei nu-i starnira interesul. Tocmai
