Dar daca ramanea treaz, nu avea acces la sectoarele rasculate ?i nu era de mirare, caci realitatea nu poate patrunde in strafundurile visului; a?a ceva ar sta numai in puterea altui vis. Regele i?i dadu seama ca, in aceasta situa?ie, cel mai bine ar fi sa adoarma ?i sa viseze un contravis. Nu unul oarecare, se in?elege, ci unul monarhist, cu steagurile desfa?urate, devotat lui. Cu un asemenea vis regal, concentrat in jurul tronului, va izbuti sa sfarame co?marul uzurpator.
Zis ?i facut, dar Murdas nu putut adormi de frica; incepu atunci sa numere in gand pietrele, pana ce obosi ?i a?ipi. In clipa aceea vazu ca visul cu unchiul sau nu numai ca s-a consolidat in cartierul central, dar a inceput sa cladeasca ?i arsenale pline cu bombe puternice ?i mine distrugatoare. In schimb el, de?i se straduia din rasputeri, abia putu sa incropeasca la repezeala a companie de cavaleri, inarmata numai cu capace de crati?i. „Degeaba, i?i zise — n-am izbutit, trebuie sa reiau totul de la capat!” Hotari sa se trezeasca. Ii fu destul de greu, dar, in sfar?it, se trezi de-a binelea ?i atunci il cuprinse o teribila banuiala. Oare s-a trezit cu adevarat sau s-a cufundat acum in alt somn? Cum sa se descurce in aceasta situa?ie? Viseaza sau nu viseaza? Iata intrebarea! Sa presupunem ca nu viseaza, sim?indu-se sigur pe situa?ie, pentru ca in realitate nu exista nici un complot. N-ar fi rau! Atunci celalalt vis, cel regicid o sa se desfa?oare pana ce, la trezire, Maiestatea Sa o sa-?i recapete cuvenita lini?te. Foarte bine. Dar daca viseaza ni?te contravise, inchipuindu-?i ca se afla intr-o trezie lini?tita, in timp ce aceasta presupusa trezie este in realitate numai un alt vis, vecin cu celalalt, in care apare unchiul? Atunci se poate ajunge la catastrofa, caci in orice clipa banda de regicizi blestema?i, in frunte cu nesuferitul de Cenander, poate patrunde dintr-un vis in celalalt, pe care la luat drept stare de trezie, ?i sa-i ia tronul ?i via?a!
„Desigur — se gandi el mai departe — asta se va intampla numai in vis, dar daca complotul va cuprinde intregul meu eu, daca se va intinde in el de la mun?i pana la oceane, atunci e nenorocire, pentru ca nu voi putea sa ma mai trezesc niciodata. ?i ce se va intampla? Voi ramane pentru totdeauna rupt de realitate ?i unchiul va face cu mine ce va pofti. Ma va tortura ?i ma va umili. Ca sa nu mai vorbesc de matu?i! Le ?tiu eu bine! N-or sa ma ierte, orice-ar fi. A?a sunt ele, adica au fost, dar, de fapt, iara?i sunt, in acest vis groaznic! La urma urmei, ce sa mai vorbim despre vis? Visul exista numai acolo unde exista ?i realitatea la care po?i sa te intorci. Insa acolo unde nu exista (dar cum o sa ma-ntorc, daca ei vor izbuti sa ma ?ina mereu in stare de vis?), unde nu exista nimic in afara de vis, acolo visul este singura realitate, deci starea de trezie. Groaznic! ?i toate, fire?te din pricina acestui fatal surplus de personalitate, datorita acestei expansiuni a spiritului. Asta-mi trebuia!”
Disperat, vazand ca e gata sa se piarda, intrezari salvarea doar intr-o neintarziata concentrare a min?ii.
Trebuie sa ac?ionez negre?it ca ?i cum a? visa — i?i zise. Trebuie sa visez mul?imi de supu?i, plini de dragoste ?i entuziasm, deta?amente devotate pana la sacrificiu, gata sa piara cu numele meu pe buze, armament de tot felul. Bine ar fi sa nascocesc ?i vreo arma minune, caci in vis totul e posibil: sa zicem, vreun procedeu de in?elare a rudelor, ni?te tunuri antiunchi sau ceva in genul acesta. A?a voi fi pregatit pentru orice surpriza ?i daca se va dezlan?ui complotul, tarandu-ma pe nesim?ite dintr-un vis in altul, il voi face praf dintr-o lovitura!”
Situa?ia era cat se poate de complicata. Regele Murdas ofta din toate aleile ?i pie?ele fapturii sale ?i se apuca de treaba, adica adormi. In vis urmau sa-i apara, randuri-randuri, regimente de o?el, cu generali batrani in frunte, ?i mul?imi entuziaste, in sunete de trambi?i ?i alaute, dar nu aparu decat un ?urub mititel. Nimic altceva, numai un ?urubel obi?nuit abia licarind ca un taciune gata-gata sa se stinga. Ce sa faca cu el? Se, gandi in fel ?i chip. Nelini?tit incepu sa-i creasca in inima, se preschimba in teama, apoi in groaza. Inspaimantat, se plesni peste frunte:
„Bine, dar taciune… rimeaza cu mortaciune!”
A?adar, acesta era simbolul caderii, al descompunerii ?i mor?ii. Deci banda rudelor se apropie sigur, pe ascuns, in tacere, prin tunelele sapate in celalalt vis, ca sa ajunga la visul lui, iar el dintr-o clipa intr-alta o sa se pravaleasca in abisul tradator, cascat sub vis! A?adar sfar?itul e aproape! Moartea!. Distrugerea! Dar de unde? Din ce parte?
Se aprinsera zece mii din cladirile personale, se cutremurara substa?iile Maiesta?ii Sale, incarcate de decora?ii ?i incinse cu e?arfele Marilor Cruci. Distinc?iile sunau masurat in vantul nop?ii, in tactul luptei regelui Murdas cu simbolul caderii aparut in vis. In sfar?it, il invinse ?i acesta disparu cu totul, de parca nici n-ar fi fost. Regele incerca sa-?i dea seama in ce situa?ie se afla. In stare de trezie sau in alt vis? Parca era treaz, dar po?i sa fii sigur? De altfel, s-ar putea ca visul cu unchiul sa se fi sfar?it ?i atunci orice griji sunt inutile. Dar cum sa afle asta? Nu exista alta cale decat sa trimita in recunoa?tere ni?te vise-spioni, care sa se prefaca ca fac parte din randurile rascula?ilor ?i sa strabata fara intrerupere intreaga sa persoana atotputernica. Dar asta inseamna ca niciodata de-acum incolo regele-spirit sa nu mai ?tie ce e lini?tea, caci mereu va trebui sa fie pregatit sa faca fa?a vreunui complot tainuit undeva intr-un ungher al uria?ei sale individualita?i! Nu, pe mai departe nu-i ramane, a?adar, decat sa intareasca visele supuse, fidele, sa me?tereasca in vis scrisori omagiale ?i delega?ii numeroase, luminate de spiritul loialita?ii, sa atace cu visurile toate coclaurile, intunecimile ?i vagaunile fiin?ei sale, pentru ca nici o conspira?ie, nici un unchi sa nu se poata ascunde in ele nici macar pentru o clipa! Il ?i invaluise placutul fo?net al steagurilor. De unchi nici urma, de rude nici pomeneala. Il inconjura numai fidelitatea, aducandu-i nesfar?ite omagii de recuno?tin?a, se auzi clinchetul decora?iilor proaspat turnate in aur, vazu eram zboara scantei de sub dal?ile arti?tilor care ii sculpteaza monumentele. Sufletul i se inveseli vazand broderiile cm steme, covoarele scoase la ferestre ?i tunurile pregatite pentru salvele de salut, pe trompeti?ti ducand la gura trambi?ele de arama. Dar cand privi mai cu luare-aminte la toate, vazu ca ceva nu era tocmai in regula. Monumente existau, nimic de zis, dar nu-i prea semanau; in privirea lor piezi?a era parca ceva din figura unchiului. Eram ?i steaguri fo?nitoare, nici vorba, dar aveau o panglica mica, abia vizibila, aproape neagra; daca nu era neagra, atunci era murdara, in orice caz, de un alb murdar. ?i asta ce-o mai fi insemnand? Nu cumva ni?te aluzii?
„Ei, drace! Dar covora?ele astea sunt roase, de-a dreptul chele, or unchiul… unchiul era ?i el chel… Nu se poate! Inapoi! Inapoi! Sa ma trezesc! Trezirea! — se gandi el. Suna?i trezirea, afara din visul meu!” — vru el sa strige, dar cand totul pieri, nu fu deloc mai bine. Se pravali din vechiul vis intr-unul nou, care il visase inaintea acestuia, apoi in altul mai dinainte. Totul se involbura in el, prefacandu-se pe fa?a, in tradare; steagurile, ca ni?te manu?i, din steaguri regale se preschimbau in steaguri negre, decora?iile erau doar ni?te dungi, ca ni?te foi de ceapa taiate, iar din surlele aurite nu rasunau semnale de lupta, ci rasul unchiului, nechezand a prevestire rea. Regele urla cu glasul a o suta de clopote, striga la o?teni sa-l impunga cu lancile ca sa-l trezeasca!
„Ciupi?i-ma! ?ipa el cat il ?inea gura. Vreau sa ma trezesc! Sa ma trezesc!” dar degeaba.
?i iara?i se sili sa treaca din visul regicid, tradator, in visul monarhist. Dar visele se inmul?isera in el precum cainii. Ii umblau prin cap ca ?oarecii. Unele cladiri molipseau cu co?mare pe celelalte; se raspandea in el pe furi?, tiptil, inceti?or, ceva ingrozitor, nu se ?tie ce. Cladirile electronice cu o suta de etaje visau numai varfuri ?i starvuri, sarme ?i rame; in fiecare substa?ie personala, o banda de rude punea ceva la cale, in fiecare amplificator chicotea unchiul; tremurau casele ?i din ele musteau sute de mii de urma?i, pretenden?i la tron, fa?arnici infan?i muco?i, uzurpatori sa?ii. ?i de?i nici unul nu ?tia daca este fiin?a visata sau care viseaza, cine ?i cui ii apare in vis, de ce ?i ce o sa iasa din toate astea, cu to?ii fara excep?ie aveau de gand sa tabere pe Murdas sa mi-l coboare de pe tron, sa-l doboare, sa-l omoare, sa-l suie in spanzuratoare, trupu-i sa-i indoaie, capul sa i-l taie. Dar inca nu-i faceau nimic, pentru ca nu puteau sa cada de acord intre ei cu ce sa inceapa. ?i a?a, in lavine, curgeau gandurile regelui, incat de atata supratensiune scapara o flacara. Un foc adevarat, nu ca in vis, ci cel mai adevarat cu putin?a, cuprinse cu valvataile lui de aur ferestrele persoanei regelui, ?i regele Murdas se descompuse in o suta de mii de vise pe care nu le mai lega nimic in afara de incendiu. ?i arse a?a multa, multa vreme…
DIN CARTEA „CIFROTICON” SAU „DESPRE DEVIA?IILE, SUPERFIXA?IILE ?I VARIA?IILE INIMII”
Povestea prin?ului Ferri?ius ?i a prin?esei Cristala
REGELE BLINDATUS avea o fata a carei frumuse?e intrecea stralucirea bijuteriilor coroanei; flacarile aruncate de chipul ei ca oglinda intunecau ochii ?i mintea, iar cand se plimba, pana ?i din fierul cel mai obi?nuit sareau scantei electrice. Vestea despre ea ajunsese pana la cei mai indeparta?i a?tri. Despre ea auzi ?i Ferri?ius, mo?tenitorul tronului ionizilor, ?i fu cuprins de dorin?a de a se uni cu ea pe veci, ?i nimeni ?i nimic sa nu-i mai
