Ciberiada

— Asta-i buna! A face Nimicul ?i a nu face nimic e totuna.

— Da’ de unde! Trebuia sa faca Nimicul, iar ea n-a facut nimic, deci am ca?tigat. Fiindca Nimicul, preain?eleptul meu coleg, nu e un nimic ca oricare altul, un produs al lenei ?i inactivita?ii, ci Neantul activ, adica unica, perfecta, omniprezenta, suprema Nefiin?a in neprezenta sa persoana!

— Ai sa-mi zapace?ti ma?ina! — ?ipa Trurl, dar indata se auzi glasul ei de arama:

— Nu va mai, certa?i! ?tiu foarte bine ce e Nefiin?a, Neantul sau Nimicul, fiindca toate astea incep cu litera n, ca ?i Neexisten?a. Mai bine uita?i-va imprejur sa mai vede?i lumea cat exista, ca acu?i o sa dispara…

Cei doi constructori amu?ira. Ma?ina incepu intr-adevar sa faca Nimicul, dar cu totul altfel decat ?i-ar fi inchipuit ei. Ea indeparta pe rand din lume diferite lucruri, care incetau sa mai existe, de parca nicicand n-ar fi existat. Desfiin?ase deja nalariile, nogo?arii, nebunari?ele, nasarambele, normolocii, nedin?ele ?i nugumarii. Uneori parea ca in loc sa reduca, sa mic?oreze, sa arunce, sa indeparteze, sa distruga ?i sa scada, dimpotriva, ea adauga ?i mare?te, fiindca lichidase, una dupa alta, negustul, necomunul, necredin?a, nesaturarea, neindestularea ?i neputin?a.

— Vai, vai! — exclama Trurl. Numai sa nu iasa ceva rau din toate astea…

— Potole?te-te! — zise Clapau?ius. Doar vezi bine ca ea nu fabrica Neantul General, ci numai Neprezen?a lucrurilor al caror nume incepe cu n; n-o sa se intample nimic pentru ca nici ma?ina asta a ta nu e buna de nimic!

— A?a ?i se pare doar — raspunse ma?ina. Am inceput, ce-i drept, cu tot ceea ce incepe cu n, pentru ca numele imi erau familiare. Dar una e sa faci un lucru ?i alta e sa-l strici, sa-l distrugi. Pot sa desfiin?ez totul din simplul motiv ca ?tiu sa fabric totul, iar acel tot care incepe cu litera n, deci ?i Nefiin?a, este pentru mine un fleac. Indata o sa dispare?i ?i voi ?i n-o sa mai fie chiar nimic, a?a ca te rog, Clapau?ius, sa recuno?ti repede ca sunt cu adevarat universala ?i indeplinesc comenzile a?a cum se cuvine, altfel o sa fie prea tarziu.

— Dar bine… Incepu cu teama Clapau?ius ?i in clipa aceea observa ca, intr-adevar, incep sa dispara ?i diferite lucruri care nu incep cu n: cambuze, pumni?e, ?terga?e, mu?caciori, rimune?e, trapuni ?i pantome.

— Stai! Opre?te-te! Retractez ce-am spus! Termina! Sa nu faci Nefiin?a! — striga cat il ?inea gura Clapau?ius.

Dar pana sa se opreasca ma?ina mai disparura gra?acii, plojmi?ele, filidronii ?i zamrele. Lumea arata groaznic. Cel mai mult avusese de suferit cerul: abia se mai vedeau, ici ?i colo, cateva punctule?e de stele. Nici urma de minuna?ii mu?caciori ?i rap?tanu?i care infrumuse?asera pana atunci bolta cereasca!

— O, cerule mare! — striga Clapau?ius. Unde sunt oare cambuzele? Unde sunt iubitele mele marcu?e? Unde sunt blandele pantome?!

— Nu mai sunt ?i nu vor mai fi niciodata — raspunse lini?tita ma?ina. Am executat sau mai degraba am inceput sa execut ceea ce mi-ai ordonat…

— ?i-am ordonat sa faci Neantul ?i tu… tu…

— Clapau?ius, sau e?ti prost sau faci pe prostul — zise ma?ina. Dac-a? fi facut dintr-o data Neantul, totul ar fi incetat sa existe, deci nu numai Trurl ?i cerul, ?i Cosmosul, ?i tu, ci chiar ?i eu. Atunci cine anume ?i cui, ar fi putut spune ca ordinul a fost indeplinit ?i ca sunt o ma?ina destoinica? ?i daca nimeni nu spune asta nimanui, cum a? putea eu, care de asemenea n-a? mai fi, sa ob?in satisfac?ia ce mi se cuvine?

— Fie precum zici, sa nu mai vorbim despre asta — spuse Clapau?ius. Nu mai vreau nimic de la tine, ma?ina draga, te rog numai, fa-mi ni?te marcu?e, fiindca fara ele viata mi-e tare trista…

— De astea nu ?tiu sa fac, fiindca marcu?ele incep cu m — zise ma?ina. Desigur, pot sa fac la loc negustul, ne?tiin?a, neputin?a, neiubirea, nelini?tea, necredin?a, neindestularea, dar cand e vorba de alte litere te rog sa nu a?tep?i nimic de la mine.

— Dar eu vreau sa am marcu?e! — ?ipa Clapau?ius.

— Degeaba, marcu?e nu pot face — zise ma?ina. Dar ia uita-te la lume ?i vezi cat este de plina de tot felul de gauri mari ?i negre, de Neantul care umple prapastiile fara fund dintre stele, uita-te cum pande?te acesta fiecare frantura de existen?a. Totul e opera ta, invidiosule! Nu cred ca viitoarele genera?ii te vor binecuvanta pentru asta…

— Poate ca n-or sa afle… n-or sa observe… bolborosi palid Clapau?ius, privind neincrezator pustietatea neagra a cerului ?i neindraznind sa priveasca in ochii colegului sau. Lasandu-l langa ma?ina care ?tia sa faca totul cu n, se intoarse tiptil acasa. Lumea in schimb a ramas pana azi gaurita peste tot de Neant, a?a cum ramasese cand oprise Clapau?ius ma?ina, in cursul acelei distrugeri ordonate. ?i pentru ca n-a putut sa construiasca o ma?ina care sa faca lucruri al caror nume incepe cu alta litera, avem motiv sa ne temem ca niciodata, in vecii vecilor, nu vor exista lucruri atat de minunate ca pantomele ?i marcu?ele…

Ma?ina lui Trurl

CONSTRUCTORUL TRURL me?teri odata o ma?ina inteligenta, inalta de opt etaje. Dupa ce sfar?i partea cea mai importanta, o acoperi mai intai cu un lac alb. Pe urma, o colora pe la col?uri in liliachiu, se uita la ea de departe ?i-i mai facu un desen in fa?a, iar in locul in care i?i inchipui ca ar fi fost fruntea mai arunca o u?oara pata portocalie. Foarte mul?umit de sine, fluiera nepasator, apoi, mai mult din obliga?ie, ii puse, solemn, o intrebare:

— Cat fac doi ?i cu doi?

Ma?ina se puse in mi?care. Mai intai i se aprinsera lampile, circuitele se inviorara, curentul incepu sa vuiasca ca o cascada, cuplajele pornira ?i ele, ?evile de tot felul se incinsera. Totul in ea se invartejea, huruia, duduia, facand un zgomot de-?i ?iuiau urechile, incat Trurl socoti ca ar fi trebuit sa-i mai adauge ?i un amortizor special. In vremea asta ma?ina lucra de zor, de parca ar fi trebuit sa rezolve cea mai grea problema din intregul Cosmos; pamantul fremata, nisipul fugea de sub picioare de atatea vibra?ii, siguran?ele sareau ca dopurile din sticlele de ?ampanie, iar releele erau gata sa plesneasca de atata efort. In sfar?it, cand toata aiureala asta incepuse sa-l plictiseasca pe Trurl, ma?ina se opri brusc ?i rosti cu glas de tunet:

— ?APTE!

— Ei, dragu?o! — ii spuse Trurl ingaduitor. Nici pomeneala! Doi ?i cu doi fac patru. Fii buna ?i indreapta-te! Ia zi, cat fac doi ?i cu doi?

— ?APTE! — raspunse prompt ma?ina.

Trurl scoase un oftat ?i, vrand-nevrand, i?i puse iar ?or?ul de lucru, i?i sufleca serios manecile, deschise u?i?a de jos a ma?inii ?i intra inauntru. Ramase multa vreme acolo; se auzea doar cum love?te cu ciocanul, cum rasuce?te, sudeaza, nituie?te, cum alearga tropaind pe treptele ei de tabla, ba la etajul ?ase, ba la opt, ?i pe urma, in goana mare, inapoi, pana jos. Apoi dadu drumul curentului atat de aprig, incat totul se lumina inauntru, iar eclatoarelor le crescura musta?i violete. Se trudi a?a vreo doua ore, dupa care ie?i afara, la aer curat, ce-i drept, plin de funingine, dar mul?umit. Puse la o parte toate uneltele, arunca ?or?ul, i?i ?terse fa?a, mainile ?i, la urma de tot, a?a, ca sa se lini?teasca, intreba:

— Ei, cat fac doi ?i cu doi?

— ?APTE! — raspunse ma?ina.

Trurl trase o injuratura zdravana dar nu avea ce sa faca. Se apuca iar sa scormoneasca in ea, reparand ici ?i colo, stabilind alte legaturi, desfacand niturile, mutand ba una, ba alta, ?i, cand afla pentru a treia oara ca doi ?i cu doi fac ?apte, se a?eaza descurajat pe pe ultima treapta a ma?inii ?i ramase a?a, pe ganduri, pana ce sosi Clapau?ius. Acesta il intreba ce i s-a intamplat, ca arata de parca s-ar fi intors de la o inmormantare. Trurl ii spuse tot necazul. Clapau?ius intra ?i el de cateva ori in strafundurile ma?inii, incercand sa indrepte cate ceva. Intreba apoi cat fac doi ?i cu unu. Ma?ina ii raspunse ca ?ase, iar unu ?i cu unu dupa ea facea zero. Clapau?ius se scarpina in cap, tu?i ?i zise:

— Prietene, n-avem ce face. Trebuie sa privim adevarul in fa?a. Ma?ina ?i-a ie?it altfel decat ai fi vrut. Dar sa ?tii ca fiecare rau are ?i par?ile lui bune. La fel ?i ma?ina asta.

— Sunt curios sa le aflu ?i eu — raspunse Trurl, izbind cu piciorul in temelia ma?inii.

— Termina — ii spuse ma?ina.