— Ei, vezi, e sensibila. Deci… ce voiam sa spun? Este, fara indoiala, o ma?ina proasta, ?i nu sufera de o prostie oarecare, obi?nuita. Nu nicidecum! Atat cat pot sa-mi dau seama — ?i sunt, dupa cum ?tii, un specialist renumit — cred ca este cea mai proasta ma?ina inteligenta de pe lume! ?i asta nu-i pu?in lucru! Sa construie?ti cu buna ?tiin?a o asemenea ma?ina n-ar fi u?or. Dimpotriva, cred ca nimeni n-ar fi in stare s-o faca. Caci nu e numai proasta, dar ?i incapa?anata ca un catar, adica are caracterul propriu idio?ilor, ace?tia fiind de regula grozav de incapa?ana?i.
— La naiba cu o ma?ina ca asta, n-am nevoie de ea! — zise Trurl ?i o lovi a doua oara.
— Te previn foarte serios, termina! — rosti ma?ina.
— Poftim, ai primit acum ?i un avertisment — comenta sec Clapau?ius. Vezi, nu e numai sensibila, tampita ?i incapa?anata, ci ?i suparacioasa. Cu atatea trasaturi de caracter po?i sa ajungi foarte departe. Ohoho, daca-?i spun eu!
— Bine, dar, la drept vorbind, ce pot sa fac cu ea? — intreba Trurl.
— Sincer sa-?i spun, mi-e greu sa-?i raspund in clipa de fa?a. Ai putea, de pilda, sa deschizi o expozi?ie, cu plata, ca oricine dore?te sa poata vedea cea mai proasta ma?ina inteligenta din lume. Cate etaje are — opt? Poftim, un idiot atat de mare n-a mai vazut nimeni pana acum. O asemenea expozi?ie ?i-ar acoperi nu numai toate cheltuielile, dar…
— Lasa-ma in pace; n-am sa deschid nici o expozi?ie! — raspunse T rurl, se ridica ?i, neputandu-se ab?ine, lovi ma?ina pentru a treia oara.
— I?i dau un ultim avertisment… altfel…, ii zise ma?ina.
— Altfel ce? — striga Trurl, infuriat de lini?tea ei maiestuoasa E?ti… e?ti… ?i, negasind cuvintele, o mai izbi de cateva ori, urland:
— E?ti buna doar sa fii lovita, sa ?tii!
— M-ai jignit pentru a patra, a cincea, a ?asea ?i a opta oara — ii spuse ma?ina — de aceea nu voi mai face nici Un calcul. Refuz sa raspund la alte intrebari, referitoare la probleme din domeniul matematicii.
— Refuza! Ia uita?i-va la ea! — striga scos din fire Trurl. Dupa ?ase sare la opt. Ai auzit, Clapau?ius? Nu ?apte, ci opt? ?i mai are neobrazarea sa refuze rezolvarea unor asemenea probleme de matematica! Ei, na, mai ?ine! Na, na! Mai vrei?
Drept raspuns la lovituri ma?ina incepu sa vibreze, sa tremure ?i, fara sa scoata o vorba, incepu sa iasa din temelie. Era ingropata destul de adanc, a?a ca numeroase lonjeroane se indoira. Pana la urma se desprinse din blocurile de beton ?i porni, ca o fortarea?a mobila, impotriva lui Clapau?ius ?i Trurl. Trurl inlemnise de uimire ?i nu incerca nici macar sa se ascunda sau sa fuga din calea ma?inii, care venea drept spre el, sa-l calce in picioare, nu alta. Dar Clapau?ius, trezit la realitate, il apuca de mana ?i, tragandu-l cu putere, fugi impreuna cu el o bucata de drum. Cand i?i intoarsera privirea vazura ca ma?ina, leganandu-se ca un turn inalt, se mi?ca incet, cufundandu-se la fiecare pas aproape pana la primul etaj, dar numaidecat se ridica cu indaratnicie ?i se indrepta iara?i spre ei.
— Asta-i nemaipomenit! zise Trurl, caruia i se oprise rasuflarea. Ma?ina s-a infuriat! Ce-i de facut?
— Nimic, sa a?teptam, sa vedem ce-o sa se-ntample — raspunse cu pruden?a Clapau?ius. O sa se lamureasca totul pana la urma.
Deocamdata insa nu se intrezarea nici un semn. Ma?ina, ajungand pe teren tare, incepu sa se mi?te mai iute. Totul inauntrul ei, ?uiera, huruia, zornaia.
— Acu?i o sa i se defecteze regulatorul ?i programarea — mormai Trurl. Atunci o sa se dezintegreze ?i…
— Nu cred — raspunse Clapau?ius. E un caz deosebit. Fiind atat de tampita, pana ?i definitiva defec?iune a aparaturii nu o s-o deranjeze. Aten?ie, uite-o… Sa fugim!
Ma?ina se indrepta fara indurare catre ei, a?a ca n-avura incotro ?i o luara iar la goana cat ii ?ineau picioarele, urmari?i de zgomotul ei asurzitor. Fugeau mereu fara sa se opreasca. Ce puteau face altceva? Vrura sa se intoarca in ora?ul de ba?tina, dar ma?ina ii impiedica, atacandu-i din flanc ?i obligandu-i fara cru?are sa se indrepte spre un ?es intins ?i pustiu. Prin cea?a joasa se zareau mun?ii, stanco?i, mohora?i. Sufland din greu, Trurl ii zise lui Clapau?ius:
— ?tii ce? Sa intram in vreo trecatoare ingusta… unde nu poate sa ne ajunga… blestemata… Ce zici?!
— Mai bine sa fugim tot inainte… raspunse, gafaind, Clapau?ius. Nu departe e o localitate mica… Nu mai ?in minte cum se nume?te. In orice caz, acolo o sa gasim… uf!… adapost.
Alergara deci tot inainte ?i nu dupa multa vreme zarira primele case. La ora aceea strazile erau aproape pustii. Strabatura o buna bucata de drum fara sa intalneasca pe nimeni, cand un zgomot infrico?ator, de parca o lavina de pietre s-ar fi pravalit la marginea ora?ului, ii in?tiin?a ca ma?ina care-i urmarea ajunsese acolo.
Trurl privi in urma ?i incremeni.
— Cerule! Ia uita-te, Clapau?ius! Darama casele!
Ma?ina, gonindu-i fara incetare, pa?ea peste zidurile caselor ca un munte de o?el, lasand in urma o dara ro?ie de caramizi ?i ?igle, invaluind totul intr-un nor de praf alb de var. Se auzira urletele disperate ale celor inmormanta?i de vii, strazile se umplura de lume, iar Trurl ?i Clapau?ius goneau, mereu inainte, sufland din ce in cea mai greu, pana ajunsera la cladirea mare a primariei. Cat ai clipi, o luara in jos pe scari ?i nu se oprira decat in pivni?a.
— Ei, aici n-o sa ne mai ajunga, de-ar fi sa darame toata primaria pe capul nostru! — rosti, cu ultimele puteri, Clapau?ius. Dracu’ m-a pus sa vin azi in vizita la tine… Eram curios sa ?tiu cum i?i merge treaba ?i, iaca, am aflat…
— Stai lini?tit — ii raspunse Trurl. Vine cineva…
Intr-adevar, u?a pivni?ei se deschise ?i insu?i primarul intra inso?it de ca?iva consilieri. Trurl nu indrazni sa recunoasca pricina pentru care se aflau acolo, ?i Clapau?ius fu nevoit sa vorbeasca in locul lui. Primarul il asculta in tacere. Deodata pere?ii se zguduira, pamantul incepu sa se cutremure ?i huruitul prelung al zidurilor ce se prabu?eau ajunse pana in pivni?a.
— Cum, a ?i ajuns aici?! — striga Trurl.
— Da — raspunse primarul. ?i cere sa va predam, altfel o sa darame tot ora?ul…
Intre timp ajunsera pana la ei ni?te vorbe rostite undeva de sus, din inal?imi, scra?nite, asemenea unui har?ait de o?el:
— Pe aici, pe undeva, e Trurl… il simt…
— Cred ca n-o sa ne preda?i! — spuse cu un tremur in glas Trurl, pe care ma?ina il cerea cu atata incapa?anare.
— Cel dintre voi care se nume?te Trurl trebuie sa iasa. Celalalt poate sa ramana, fiindca predarea lui nu ne-a fost ceruta…
— Ai mila, te rugam!
— N-avem nici o putere — zise primarul. De altfel, chiar daca ai ramane aici, Trurl, ar trebui sa raspunzi pentru pagubele facute ora?ului ?i locuitorilor. Din cauza ta ma?ina a daramat ?aisprezece case ?i a ingropat sub ruine o mul?ime de ceta?eni. Numai faptul ca te afli la un pas de moarte ma face sa-?i dau drumul. Du-te ?i nu te mai intoarce.
Trurl se uita la consilieri ?i, vazandu-?i sentin?a inscrisa pe chipurile lor, se indrepta incet spre u?a.
— A?teapta! Viu ?i eu cu tine! — striga suparat Clapau?ius.
— Tu? — intreba Trurl, ca o licarire de speran?a in glas. Nu… raspunse dupa o clipa. Ramai, e mai bine a?a… De ce sa pieri ?i tu fara folos?…
— Prostii! — striga hotarat Clapau?ius. De ce sa murim? Pentru ca a?a are pofta cretina asta de fier? Ei poftim! Sa maturi de pe suprafa?a pamantului doi dintre cei mai renumi?i constructori e oare atat de u?or? Hai, curaj, dragul meu Trurl! Sa mergem!
Imbarbatat de aceste cuvinte, Trurl porni pe scari in urma lui Clapau?ius. In pia?a nu era ?ipenie de om. Printre norii de praf ?i pulbere, din care apareau pe alocuri ruinele caselor daramate, statea ma?ina, mai inalta decat turnurile primariei, sco?and fum pe nari, plina toata de sangele caramizia al zidurilor ?i de praf.
— Aten?ie! — ii ?opti Clapau?ius. Ea nu ne vede. S-o luam la dreapta, pe stradu?a asta, apoi la stanga ?i pe urma drept inainte. Nu departe de aici incep mun?ii. Ne ascundem ?i o sa nascocim noi ceva ca sa-i treaca pofta pentru totdeauna… S-o ?tergem! — striga, caci ma?ina, zarindu-i tocmai atunci, o porni spre ei, zdruncinand pamantul.
Alergand din toate puterile, ajunsera in afara ora?ului. Mai gonira a?a cam vreo mila, urmari?i de pa?ii
