— In dar? — se mira Clapau?ius, ale carui sentimente fa?a de Trurl erau destul de amestecate; mai ales nu-i placea faptul ca ma?ina il numise pe Trurl „marele tau coleg”. Ei, bine — hotari el dupa o clipa de gandire — po?i sa intri.
Ii arata un loc in col?ul de langa soba ?i, fara sa-i arate aparent vreo aten?ie, se intoarse la treburile sale. Tocmai construia o ma?ina pantecoasa, pe trei picioare. Era aproape gata. Ii mai ramanea doar s-o ?lefuiasca. Dupa o vreme Ma?ina de Indeplinit Dorin?ele zise:
— Imi ingadui sa-?i amintesc de prezen?a mea.
— Nu te-am uitat — spuse Clapau?ius ?i-?i vazu mai departe de lucru. Dupa o clipa ma?ina il intreba iara?i:
— Pot sa ?tiu ?i eu ce faci?
— E?ti Ma?ina de Indeplinit Dorin?ele sau de Pus Intrebari? — zise Clapau?ius ?i adauga: Imi trebuie ni?te vopsea albastra.
— Nu ?tiu daca am sa gasesc chiar nuan?a de care ai nevoie — raspunse ma?ina, sco?and prin clapa din pantece o cutie de vopsea. Clapau?ius o deschise, inmuie in ea pensula fara sa scoata o vorba ?i se apuca de vopsit. Pana seara ii mai ceru ?mirghel, carborund, ni?te burghiuri, vopsea alba, ni?te ?uruburi mici, ?i de fiecare data ma?ina ii dadea imediat ceea ce dorise. Spre seara acoperi aparatul construit cu o bucata de panza, imbuca ceva, se a?eza in fa?a ma?inii pe un scaunel ?i-i zise:
— Ia sa vedem la ce te pricepi. Spui ca ?tii sa faci orice?
— Chiar orice nu, dar ?tiu foarte multe — raspunse cu modestie ma?ina. E?ti mul?umit de vopsele, ?uruburi ?i burghiuri?
— A, da, desigur — raspunse Clapau?ius. Dar acum am sa-?i cer un lucru ?i mai greu. Daca n-ai sa-l po?i face, am sa te trimit inapoi la stapanul tau cu mul?umirile ?i referin?ele de rigoare.
— ?i ce anume imi ceri sa fac? — intreba ma?ina, lasandu-se de pe un picior pe altul.
— Chiar pe Trurl — o lamuri Clapau?ius. Vreau sa-mi faci un Trurl aidoma celui adevarat. Sa nu se deosebeasca cu nimic unul de altul!
Ma?ina bombani ceva, bazai, fornai, apoi spuse:
— Bine, am sa-?i fac un Trurl, dar baga de seama, poarta-te frumos cu el, fiindca e un mare constructor!
— A, se in?elege, po?i fi lini?tita — raspunse Clapau?ius. Ei, unde-i, ia sa-l vad!
— Cum? Vrei a?a pe loc? Doar nu e lucru u?or — zise ma?ina. Asta dureaza ni?elu?. Trurlii nu sunt nici ?uruburi, nici vopsele!
?i totu?i, neinchipuit de repede, incepu sa sune, sa ?uiere, in pantece i se deschise o u?i?a maricica ?i din strafundul intunecos ie?i Trurl. Clapau?ius se ridica in picioare, il inconjura din toate par?ile, se uita bine la el, il pipai, il ciocani, dar nu mai incapea nici o indoiala, avea inaintea lui un Trurl care semana cu originalul ca doua picaturi de apa. Trurl care ie?ise din burta ma?inii mijea ochii, caci il supara lumina, dar in afara de asta se comporta absolut normal.
— Ce mai faci, Trurl? — il intreba Clapau?ius.
— Hai noroc, Clapau?ius! Dar cum de am ajuns aici? — intreba cu vadita mirare Trurl.
— Ei, a?a, ai aparut pur ?i simplu… Nu te-am vazut de mult. Cum i?i place la mine?
— Mda, frumos, foarte frumos… Ce ai acolo, sub panza aia?
— Nimic deosebit. Ia loc, te rog.
— Ei, nu, mi se pare ca e tarziu. S-a facut intuneric, trebuie sa ma duc acasa.
— Atat de repede? Mai stai oleaca! — protesta Clapau?ius. Hai sa intram in pivni?a, am sa-?i arat ceva interesant…
— Dar ce ai in pivni?a?
— Deocamdata nimic, dar o sa am indata. Hai, vino…
?i, batandu-l pe umeri, Clapau?ius il conduse pe Trurl in pivni?a. Ajun?i acolo, ii puse o piedica ?i Trurl cazu. Clapau?ius il lega apoi bine ?i incepu sa-l cotonogeasca cu un drug gros. Trurl ?ipa cat il ?inea gura, cerea ajutor, ba injura, ba cerea indurare, dar fara folos. Noaptea era intunecoasa ?i pustie, iar Clapau?ius batea la el ca la fasole.
— Au. au! De ce ma ba?i a?a?! — urla Trurl, ferindu-se de lovituri.
— Fiindca asta imi face placere — ii spuse Clapau?ius lovind mereu. Tu inca nu ?tii ce-i asta, dragul meu Trurl!
?i-i trase una in cap de rasuna ca din butoi.
— Da-mi drumul imediat, altfel ma duc la rege ?i am sa-i spun ce-ai facut cu mine ?i o sa te bage la inchisoare! — striga Trurl.
— Ba n-o sa-mi faca nimic. ?i ?tii de ce? — intreba Clapau?ius, a?ezandu-se pe banca.
— Nu ?tiu — raspunse Trurl, bucuros ca bataia incetase.
— Fiindca tu nu e?ti adevaratul Trurl. El e la el acasa, a construit Ma?ina de Indeplinit Dorin?ele ?i mi-a trimis-o in dar, iar eu, ca s-o incerc, i-am cerut sa mi te faca pe tine! Acum o sa-?i de?urubez capul, am sa-l pun sub pat ?i am sa-l folosesc drept tragator de cizme.
— E?ti un monstru! De ce vrei sa faci asta?!
— ?i-am mai spus-o: fiindca imi face placere. Ei, ?i-acum gata cu palavrageala! Spunand acestea, Clapau?ius apuca un ba?, dar Trurl incepu sa ?ipe:
— Inceteaza! Inceteaza imediat! Am sa-?i spun ceva foarte important!
— Sunt curios sa ?tiu ce ai putea sa-mi spui ca sa nu-?i folosesc capul drept tragator de cizme — raspunse Clapau?ius oprindu-se. Atunci Trurl ii striga:
— Nu sunt deloc un Trurl fabricat de ma?ina! Sunt Trurl cel adevarat, cel mai adevarat din lume. Am vrut doar sa aflu ce faci de atata vreme de cand te-ai inchis in casa cu patru lacate! De aceea am construit ma?ina, m-am ascuns in pantecele ei ?i i-am cerut sa ma aduca acasa la tine, chipurile ca un dar din partea mea!
— Ia te uita, da’ frumoase basme mai ?tii sa scorne?ti. ?i a?a, la repezeala! — zise Clapau?ius ?i, ridicandu-se, stranse in maini capatul gros al ba?ului. Nu te mai osteni i?i ghicesc minciuna de la o po?ta. E?ti Trurl cel fabricat de ma?ina; ea indepline?te toate dorin?ele; datorita ei am capatat ?uruburi, vopsea alba ?i albastra, burghiuri ?i tot felul de alte lucruri. Daca a fost in stare sa faca toate astea, atunci a putut sa te faca ?i pe tine, dragul meu!
— Am avut totul pregatit in pantecele ei! — striga Trurl. N-a fost greu sa prevad de ce vei avea nevoie in timpul lucrului! I?i jur ca-?i spun adevarul!
— Dac-ar fi adevarat, ar insemna ca prietenul meu, marele constructor Trurl, este un ?arlatan de rand, ?i asta n-am s-o cred niciodata! — raspunse Clapau?ius, ?i-l croi zdravan peste spinare. Na! Asta pentru calomniile la adresa prietenului meu Trurl! Mai na-?i o data! ?i-i mai trase una. Loviturile cadeau necru?atoare. Intr-un tarziu, obosit de atata truda, se opri.
— Ma duc sa ma intind ni?el, sa ma odihnesc — il lamuri Clapau?ius, aruncand ba?ul. A?teapta, ma intorc indata…
Cand sforaitul lai se auzi in toata casa, Trurl incepu sa se zbata pana ce legaturile slabira, desfacu nodurile, ie?i inceti?or din pivni?a ?i o lua la fuga catre casa, in timp ce Clapau?ius, razand in pumni, il urmari prin ferestruica cum o luase la sanatoasa. A doua zi ii facu o vizita lui Trurl. Acesta ii dadu drumul incasa cu o mina posomorata, fara sa scoata o vorba. Inauntru era destul de intuneric, totu?i Clapau?ius observa indata ca trupul ?i capul lui Trurl purtau urmele cotonogelii zdravene pe care o incasase cu o zi in urma, cu toate ca se trudise, nu gluma, sa indrepte adanciturile ?i sa ?tearga urmele lasate de lovituri.
— De ce e?ti atat de mohorat? — il intreba vesel Clapau?ius. Am venit sa-?i mul?umesc pentru frumosul dar. Pacat insa ca, in timp ce dormeam a disparut, lasand u?a deschisa. A ?ters-o de parca ar fi fost apucat de streche!
— Mi se pare ca n-ai folosit cum se cuvine darul meu, ca sa nu spun mai mult! — izbucni Trurl. Ma?ina mi-a povestit totul, nu trebuie sa te ostene?ti — adauga el rautacios, vazand ca Clapau?ius da sa spuna ceva. I-ai cerut sa ma faca pe mine, pe mine insumi, ?i pe urma ai dus pe ascuns duplicatul persoanei mele in pivni?a ?i acolo l-ai batut la sange! ?i dupa batjocura asta, dupa o asemenea recuno?tin?a pentru darul trimis, mai indrazne?ti sa mi te infa?i?ezi, ca ?i cand nu s-ar fi intamplat nimic? Ce ai de spus?
— Nu in?eleg deloc de ce te superi — raspunse Clapau?ius. Adevarat, iam cerut ma?inii sa faca o copie a ta. I?i spun, era o copie perfecta. Am ramas pur ?i simplu uimit vazand-o. In ceea ce prive?te bataia, se vede ca
