ma?ina a exagerat cam mult; ce-i drept l-am ciomagit de cateva ori pe falsul Trurl, fiindca am vrut sa vad daca e solid construit ?i, in afara de asta, mai eram curios sa vad cum reac?ioneaza la lovituri. S-a dovedit a fi nemaipomenit de de?tept. De la bun inceput mi-a turnat o poveste, cum ca acel Trurl ai fi tu insu?i; eu nu l-am crezut ?i atunci el a inceput sa jure ca frumosul dar nu era un dar, ci o curata in?elatorie. In?elegi? Dorind sa-?i apar onoarea — onoarea prietenului meu — am fost nevoit sa-i platesc cum se cuvine pentru minciunile sale neru?inate. M-am convins totu?i ca e, intr-adevar, deosebit de inteligent, caci nu numai fizic, dar ?i spiritual, imi amintea de tine, dragul meu. E?ti, fara indoiala, un mare constructor. Asta fam vrut sa-?i spun ?i tocmai de aceea am ?i venit a?a devreme!
— Mda? Ei, bine, daca-i a?a…, incepu, imbunat, Trurl. Ce-i drept, felul in care ai folosit Ma?ina de indeplinit Dorin?ele nu mi se pare nici acum cel mai fericit, dar fie, treaca de la mine…
— A, sa nu uit, tocmai voiam sa te intreb, ce-ai facut, de fapt, cu Trurl acela artificial? — intreba cu un aer nevinovat Clapau?ius. A? putea sa-l vad?
— Aaa! Era pur ?i simplu ie?it din min?i de furie! — raspunse Trurl. Amenin?a ca o sa-?i sparga capul, ca o sa te pandeasca la stanca aia mare de langa casa ta, iar cand am incercat sa-l fac sa renun?e, a sarit la mine. In timpul nop?ii a inceput sa impleteasca din sarme tot felul de plase ?i capcane pentru tine, dragul meu, a?a ca, de?i am socotit ca prin el m-ai batjocorit pe mine, gandindu-ma la vechea noastra prietenie ?i spre a indeparta din calea ta primejdia ce te pandea (caci el nu ?tie de gluma), nevazand alta ie?ire, l-am desfacut in buca?i…
?i, spunand acestea, Trurl lovi cu piciorul, chipurile nepasator, ni?te resturi metalice, aruncate ici-colo, pe podea.
Apoi se despar?ira cu caldura, ramanand buni prieteni.
De atunci Trurl nu mai face altceva decat sa povesteasca peste tot istoria, de-a fir-a-par, cum i-a daruit lui Clapau?ius Ma?ina de Indeplinit Dorin?ele, cum acesta nu s-a purtat prea frumos, cerand ma?inii sa i-l faca pe el insu?i, pe Trurl, ?i cum i-a tras acestui Trurl o chelfaneala zdravana, cum copia facuta la perfec?ie de catre ma?ina a incercat prin minciuni me?te?ugite sa scape din pivni?a ?i cum a fugit de indata ce Clapau?ius, obosit, s-a dus sa traga un pui de somn. Apoi cum el, Trurl, l-a desfacut in buca?i pe Trurl cel fabricat, care venise la el acasa, ca a facut aceasta numai pentru a-l feri pe prietenul sau de razbunarea celui batut. ?i atata in?ira la pove?ti, atat se lauda ?i se impauna, intarind totul cu marturia lui Clapau?ius, incat vestea acestei ciudate pa?anii ajunse la curtea regelui, ?i acolo nimeni nu mai vorbea despre Trurl altfel decat cu mare admira?ie, de?i nu de mult era numit de to?i Constructorul Celor Mai Proaste Ma?ini Inteligente din Lume. Dar cand Clapau?ius auzi ca regele insu?i l-a incarcat pe Trurl cu daruri ?i l-a decorat cu Ordinul Marelui Arc ?i Steaua Eliconoidala, striga in gura mare:
— Cum a?a? Va sa zica, pentru faptul ca am reu?it sa-l intrec in ?iretenie, tragandu-i cateva sute de lovituri, incat a trebuit sa fuga cu coada intre picioare din pivni?a mea ?i sa se carpeasca acasa cum a putut, pentru toate astea are acum parte de onoruri. ?i, ca ?i cand asta ar fi prea pu?in, regele il mai ?i decoreaza? O, lume! O, lume.!…
?i, catranit la culme, se intoarse acasa, incuindu-se cu ?apte lacate. Construise ?i el o Ma?ina De Indeplinit Dorin?ele, la fel ca Trurl, numai ca celalalt o terminase mai devreme.
CELE ?APTE EXPEDI?II ALE LUI TRURL ?I CLAPAU?IUS
Expedi?ia intai sau capcana lui Gargan?ian
PE VREMEA CAND Cosmosul nu era atat de haotic ca astazi ?i toate stelele erau a?ezate in ordine, incat le puteai numara u?or de la stanga la dreapta sau de sus in jos — cele mai mari ?i mai albastre se roteau impreuna, iar cele mai mici ?i mai galbuii, ca ni?te corpuri de categoria a doua ce erau, fiind impinse mai spre margini — pe vremea cand in tot spa?iul nu gaseai nici urma de praf, de pulbere sau rama?i?e ale nebuloaselor, in acele timpuri bune de demult, domnea obiceiul ca me?terii constructori care aveau Diploma Omnipoten?ei Perpetue cu distinc?ie sa porneasca din cand in cand in lungi calatorii pentru a da popoarelor indepartate sfaturi bune ?i ajutor. Potrivit acestei tradi?ii, Trurl ?i Clapau?ius, care se pricepeau atat de bine sa aprinda ?i sa stinga stele de parca ar fi dezghiocat nuci, pornira ?i ei intr-o asemenea expedi?ie. Cand lungimea abisului parcurs ?terse din mintea lor ultima amintire a cerului natal, zarira in fa?a lor o planeta, nici prea mare, nici prea mica, ci tocmai potrivita, ca un singur continent. Pe la mijlocul lui trecea o linie ro?ie. La stanga ei totul era galben, iar la dreapta, totul trandafiriu. In?elesera ca se aflau in fa?a a doua ?ari vecine ?i hotarara sa se sfatuiasca inainte de coborare.
— Cata vreme aici sunt doua ?ari — zise Trurl — ar fi drept ca tu sa te duci intr-una, iar eu in cealalta. In felul acesta nici unul din noi nu va fi nedrepta?it.
— Bine — raspunse Clapau?ius — dar ce-o sa se intample daca o sa ne ceara mijloace de lupta? Se mai intampla.
— Adevarat, ar putea sa ne ceara arme, ba chiar vreo arma deosebita — i?i dadu cu presupusul Trurl. Eu zic sa refuzam categoric.
— ?i daca or sa insiste? Daca ne vor for?a? — replica Clapau?ius. ?i asta se poate intampla.
— Sa vedem cum stau lucrurile — spuse Trurl ?i dadu drumul la radio. Indata se auzi o muzica vesela, militareasca.
— Am o idee — zise Clapau?ius, inchizand radioul. Putem sa folosim re?eta lui Gargan?ian. Ei, ce zici?
— A, re?eta lui Gargan?ian! — striga Trurl. N-am auzit ca cineva s-o fi folosit vreodata. Dar am putea face noi inceputul. De ce nu?
— Amandoi suntem gata s-o folosim. Buuun — il lamuri Clapau?ius. Dar sa ?tii ca trebuie negre?it s-o aplicam amandoi in acela?i timp, altfel totul se va sfar?i cat se poate de prost.
— Ei, asta-i un fleac — zise Trurl. Scoase de la subsuoara o cutiu?a de aur ?i o deschise. Inauntru, randuite frumos pe catifea, se aflau doua bile mici, albe. Ia tu una, iar mie imi ramane cealalta — adauga Trurl. In fiecare seara te ui?i la bila ta; daca se va colora in roz, inseamna ca eu am folosit re?eta. Atunci vei face ?i tu la fel.
— Deci ne-am in?eles — zise Clapau?ius, ascunzand bila. Apoi coborara, se imbra?i?ara ?i pornira fiecare in alta parte.
In ?ara unde nimerise Trurl, domnea regele Monstricus. Era un militarist innascut, iar pe deasupra un carpanos cosmic desavar?it. Pentru refacerea finan?elor, desfiin?ase toate pedepsele, cu excep?ia celei capitale. Preocuparea lui favorita era lichidarea tuturor func?iilor inutile, ?i, de cand anulase func?ia de calau, fiecare condamnat trebuia sa se decapiteze singur sau, prin excep?ionala gra?ie regala, cu ajutorul rudelor apropiate. Ocrotea numai artele care nu cereau cheltuieli, cum ar fi recitarile in cor, de asemenea jocul de ?ah ?i instruc?ia militara. Monstricus aprecia foarte mult arta militara, caci un razboi ca?tigat aducea venituri insemnate; pe de alta parte, pentru razboi te po?i pregati foarte bine in timp de pace, de aceea regele sus?inea ?i pacea, de?i cu masura. Cea mai de seama reforma a lui Monstricus era institu?ionalizarea tradarii de ?ara. Regele vecin ii trimitea mereu spioni pe cap. Monarhul infiin?a atunci func?ia de Vanzator vel Tradator al Coroanei ?i prin intermediul unor func?ionari din subordinea lui transmitea, pentru sume mari, secrete de stat agen?ilor du?mani. Dar ace?tia cumparau de obicei secrete invechite, pentru ca erau mai ieftine, deoarece ?i ei trebuiau sa dea socoteala in fa?a ministrului lor de finan?e de cheltuielile facute.
Supu?ii lui Monstricus erau mode?ti, se trezeau devreme ?i se duceau la culcare tarziu, fiindca munceau foarte mult. Incropeau co?uri pentru tran?ee, fa?ine, arme ?i mai ales denun?uri. Pentru ca ?ara sa nu se duca de rapa din pricina denun?urilor — un asemenea caz s-a petrecut cu multe sute de ani in urma, pe vremea lui Uria?us Sutochila — cine se ocupa de denun?uri trebuia sa plateasca un impozit special, de lux. In felul acesta denun?urile ramaneau la limita normala.
Ajungand la curtea lui Monstricus, Trurl se puse in slujba lui. Dar regele, cum lesne ne putem inchipui, ii ceru sa-i fabrice arme de foc puternice. Trurl ceru trei zile de gandire, iar cand se intoarse la domiciliul care-i fusese pus la dispozi?ie, scoase bila din cutia aurie. Era alba, dar pe cand se uita la ea, incepu sa se rumeneasca u?or. „Oho — i?i zise — trebuie sa facem apel la Gargan?ian!” ?i imediat incepu sa cerceteze insemnarile secrete.
