pe undeva, n-are decat sa verifice tot calculul. A?a a modelat Trurl inceputurile civiliza?iei, cioplirea cremenei, tabacirea pieilor, reptilele ?i potopurile, patrupezi cu cozi uria?e, apoi strafa?a palida, careia i-a urmat fa?a palida, care a me?terit ma?ina. ?i a mers a?a intruna, printre eoni ?i milenii, in zgomot de valtori ?i curen?i electrici, iar cand ma?ina modelatoare s-a dovedit a fi prea stramta pentru epoca urmatoare, Trurl i-a mai adaugat un. etaj. Din aceste adaosuri succesive s-a format ceva in genul unui ora?el de lampi ?i conductori, un amestec de nici dracul nu s-ar mai fi descurcat. Dar Trurl a scos-o frumu?el la capat. Doar de doua ori a fost nevoit sa-?i reia munca: prima data, din pacate, la inceput, fiindca i-a rezultat ca Abel l-a omorat pe Cain, ?i nu Cain pe Abel (asta datorita arderii unei siguran?e intr-unul din circuite); a doua oara a trebuit sa se intoarca numai cu trei sute de milioane de ani inapoi, pana in mezozoicul mijlociu, pentru ca in loc de strape?tele din care s-a nascut strareptila, din care s-a nascut stramamiferul, din care s-a nascut stramaimu?a, din care s-a nascut strafa?a palida, s-a ivit ceva foarte ciudat; in loc de fa?a palida a ie?it ra?a calda. Se pare ca o musca a cazut in ma?ina ?i a dereglat intrerupatorul supersonic. In afara de asta totul a mers cat se poate de u?or. Au fost modelate Antichitatea ?i Evul Mediu, apoi timpurile marilor revolu?ii, momente in care ma?ina se balansa, pe alocuri, iar lampile, care modelau principalele progrese ale civiliza?iei, au trebuit sa fie udate cu apa ?i acoperite cu carpe ude, ca sa nu plesneasca. Progresul acela, modelat intr-un ritm atat de rapid, era cat pe-aci sa le arunce afara din soclurile lor. Pe la sfar?itul secolului al douazecilea ma?ina a capatat mai intai ni?te vibra?ii, apoi nu se ?tie de ce, un tremur prelungit. Tare se mai necaji Trurl din cauza asta ?i chiar pregati o cantitate de ciment ?i ni?te scoabe pentru cazul in care ma?ina ar fi riscat sa se deplaseze din loc. Din fericire n-a fost nevoie sa se recurga la aceste ultime mijloace. Trecand de secolul douazeci, zborul incepu sa fie mai lin. Abia acum au inceput, pe intervale de cate cincizeci de mii de ani, sa se scurga diferitele civiliza?ii ale unor fiin?e cu o inteligen?a deosebita din care se tragea ?i Trurl. Bobinele con?inand procesele istorice modelate se derulau una dupa alta in colector ?i erau atatea, incat, privind cu binoclul din varful ma?inii, nu le vedeai capatul. ?i toate aceste eforturi erau doar pentru me?terirea unui stihuitor. Dar ce sa-i faci, astea sunt urmarile inflacararii ?tiin?ifice! Pana la urma programele au fost gata. Mai trebuia sa se aleaga din ele esen?ialul, altfel ini?ierea electropoetului ar fi durat multe milioane de ani.
Doua saptamani la rand Trurl a introdus in viitorul sau electropoet programe generale, apoi a trecut la acordarea circuitelor logice, emo?ionale ?i semantice. Ar fi vrut sa-l invite pe Clapau?ius la o prima proba, dar se razgandi ?i puse ma?ina in func?ie singur. Aceasta incepu de indata sa ?ina un referat despre lustruirea ?lifurilor cristalografice pentru studiul introductiv al micilor anomalii magnetice. Atunci slabi circuitele logice ?i le amplifica pe cele emo?ionale. Mai intai ma?ina incepu sa sughita, apoi izbucni in lacrimi, iar la urma se tangui ca via?a e groaznica. Vazand aceasta, Trurl amplifica semantica ?i mai adauga un supliment de voin?a. Ma?ina declara ca de acum incolo Trurl trebuie sa asculte de ea ?i-i porunci sa-i mai construiasca alte ?ase etaje la cele noua pe care le avea deja, ca sa poata medita asupra esen?ei existen?ei. Ii monta atunci un filtru filozofic, dupa care ma?ina inceta sa i se mai adreseze, imboldindu-l numai cu curentul. Dupa multe rugamin?i, izbuti s-o faca sa fredoneze cantecelul „O babu?a ?i-o broscu?a locuiau intr-o casu?a”. Dar la asta s-a redus tot talentul ei vocal. Incepu atunci sa rasuceasca, sa filtreze, sa amplifice, sa slabeasca, sa mai indrepte pe ici, pe colo, pana ce i se paru ca mai bine nici ca se mai poate. Atunci ma?ina il blagoslovi cu ni?te versuri, ca mul?umi cerului pentru pruden?a lui. Ce-ar mai fi ras Clapau?ius, auzind aceste rime ?chioape ?i posomorate, pentru sare modelase mai intai formarea Cosmosului, apoi a tuturor civiliza?iilor posibile! Mai adauga ?ase filtre antigrafomanice, dar ele se fransera ca ni?te chibrituri. Trebui sa le faca din o?el special. Pe urma lucrurile incepura sa mearga ceva mai bine, din punct de vedere semantic. Ii mai contacta un generator de rime, dar cat pe-aci sa arunce totul in aer, deoarece ma?ina dorea acum sa devina misionar printre triburile astrale sarace. Insa in ultima clipa, cand era gata sa se repeada asupra ei cu ciocanul, ii veni in minte ideea salvatoare. Scoase din ea toate circuitele logice ?i puse in locul lor egocentrizatori aducatori cu cuplaj narcisiatic. Ma?ina se legana u?or, incepu sa rada, sa planga ?i spuse ca o doare ceva la etajul trei, ca s-a saturat de toate, ca via?a e plina de ciuda?enii ?i to?i sunt ni?te ticalo?i, ca in curand o sa se stinga ?i ea ?i ca nu vrea decat un singur lucru: sa nu fie data uitarii atunci cand nu va mai fi. Apoi, ceru ni?te hartie. Trurl rasufla u?urat, o deconecta ?i se duse la culcare. A doua zi il vizita pe Clapau?ius. Acesta auzind ca e poftit sa-l vada in ac?iune pe Electrobard — pentru ca a?a hotarase Trurl sa-?i boteze ma?ina — i?i lasa lucrul balta, ?i, a?a cum se gasea, o porni dupa Trurl, dornic sa fie cat mai degraba martorul infrangerii prietenului sau.
Trurl conecta mai intai circuitele de incalzire, apoi dadu drumul la un curent slab, mai alerga de cateva ori in sus pe scari — Electrobardul semana cu un uria? motor de vapor, facut din galerii de o?el, acoperit cu tabla nituita ?i prevazut cu tot felul de ma?inarii ?i trape — pana ce, in sfar?it, framantandu-se, veghind ca tensiunea anodica sa fie normala, spuse ca a?a, pentru incalzire, o sa inceapa cu o mica improviza?ie oarecare. Pe urma, se in?elege. Clapau?ius va putea sa dea ma?inii teme de versificat dupa cum ii va pofti inima.
Cand indicatorii aratara ca for?a lirica a ajuns la maximum, Trurl mi?ca u?or intrerupatorul cm mana tremuranda ?i aproape imediat, cu un glas pu?in ragu?it, dar emanand un farmec ciudat de sugestiv, ma?ina rosti:
— Scra?cracniracnic purcicotcodracocristofonic.
— Asta-i tot? — intreba dupa o pauza Clapau?ius, cu multa bunavoin?a in glas. Trurl i?i mu?ca buzele, mai adauga ma?inii pu?ina tensiune ?i iar o porni. De data aceasta vocea ei era mult mai clara; puteai chiar sa te delectezi cu adevarat, auzind sunetele acelea solemne, de bariton, vibrand fermecator:
— In ce limba a fost asta? — intreba Clapau?ius observand lini?tit panica ce-l cuprinsese pe Trurl. Acesta, dand disperat din maini, alerga, duduind, pe scari pana in varful uria?ului de o?el. Putea fi vazut cum se tara?te in patru labe prin trapele deschise inauntrul ma?inii, cam ciocane?te pe ici, pe colo, injurand ca turbat, cum rasuce?te ceva, zornaind ni?te chei, ?i iar se tara?te la repezeala spre alt nivel. In sfar?it, sco?and un strigat de triumf, arunca lampa arsa pe podeaua halei. Lampa se sparse in buca?i la un pas de Clapau?ius, dar Trurl nici nu binevoi sa-?i ceara scuze pentru aceasta impruden?a. Puise la repezeala o lampa noua in locul celei vechi, i?i ?terse mainile murdare cu o carpa moale ?i ii striga de sus lui Clapau?ius sa puna in func?iune ma?ina. Indata se auzira urmatoarele cuvinte:
— Ei, acum e mai bine! — exclama Trurl, convins pe jumatate. Ultimele cuvinte au avut chiar un sens, ai vazut?
— Daca asta-i tot… spuse Clapau?ius, care era acum intruchiparea supremei bunavoin?e.
— Pe to?i dracii! — urla Trurl ?i iar disparu in maruntaiele ma?inii. Se auzira din nou ciocanituri, huruituri, plesnituri, ca ?i blestemele inabu?ite ale constructorului. La un moment dat scoase capul prin mica clapa de la etajul trei ?i striga: Da-i drumul acuma!
Clapau?ius apasa pe butonul de contact. Electrobardul incepu sa tremure din cre?tet pana-n talpi ?i rosti:
