— Po?i sa te duci acasa — ii zise, in sfar?it, regele — iar eu am sa ma sfatuiesc cu statul meu major…
— O, sa nu faci asta, Maiestate! — zise vicleanul Clapau?ius, prefacandu-se a fi foarte nelini?tit. La fel a facut ?i imparatul Turbuleon, iar comandan?ii lui, ca sa-?i apere privilegiile ?i func?iile, au respins proiectul. Din pricina asta, vecinul lui Turbuleon, regele Emalius, a navalit cu armata lui, alcatuita dupa acest sistem, in ?ara lui Turbuleon ?i a facut-o, de?i avea de opt ori mai pu?ini oameni, una cu pamantul!
Spunand acestea, se indrepta spre apartamentul care-i fusese pus la dispozi?ie ?i cerceta bila. Era acum ro?ie ca sfecla. Deduse ca ?i Trurl ac?ioneaza cam in acela?i chip la curtea regelui Monstricus. Apoi regele ii ceru lui Clapau?ius sa restructureze un pluton de infanterie dupa ideile pe care le-a expus. Infanteri?tii se unira suflete?te, incepura sa strige „La lupta, pe ei!” — ?i, coborand in fuga de pe deal, navalira asupra a trei escadroane de cuirasieri regali, inarma?i pana in din?i ?i comanda?i de ?apte profesori de la Academia Comandamentului General, facandu-i una cu pamantul. Tare se mai necajira mare?alii, generalii ?i amiralii pe care regele ii scoase de indata la pensie. Convins acum de eficacitatea excep?ionalei inven?ii, regele ii ceru lui Clapau?ius sa o aplice in toata o?tirea.
Armurariile regelui incepura sa fabrice zi ?i noapte vagoane de ?techere ?i prize, care fura instalate unde trebuie, prin toate cazarmile. Clapau?ius umbla prin garnizoane in inspec?ie, primind de la rege o mul?ime de decora?ii. La randul sau, Trurl facea la fel in ?ara lui Monstricus, de?i a trebuit, datorita caliciei acestui monarh, sa se mul?umeasca doar cu titlul de Mare Tradator al Patriei. Ambele state au inceput sa faca pregatiri de razboi. In febra mobilizarii se pregateau, concomitent, arme conven?ionale ca ?i nucleare, lustruindu-se din zori ?i pana in noapte tunurile ca ?i atomii, pentru a straluci conform regulamentului. Cei doi constructori, care nu prea mai aveau acum de lucru, incepura sa-?i stranga in taina catrafusele, spre a se intalni, cand va sosi momentul, la locul cuvenit, langa nava lasata in padure.
In vremea asta, prin cazarmi, mai ales printre infanteri?ti, se petreceau tot felul de lucruri ciudate. Companiile nu mai aveau nevoie sa inve?e exerci?iile, nici opera?iile aritmetice, ca sa-?i cunoasca numarul. Era o placere sa te ui?i cum mar?aluiau aceste deta?amente, cum se intorceau „la stanga” ?i cum luau pozi?ia de „drep?i”. Dupa instruc?ie, compania incepea sa taifasuiasca. Prin ferestrele deschise ale baracilor din cazarmi se auzeau discu?ii aprinse despre no?iunea de adevar coerent, despre judeca?ile analitice ?i sintetice apriori sau despre existen?a ca atare, caci pana acolo ajunsese in?elepciunea colectiva. I?i faurira ?i baze filozofice, iar un batalion de geni?ti ajunse la solipsism total, declarand3 ca in afara de el nimic nu mai exista in realitate. Intrucat, pana la urma, din discu?ii reie?ea ca nu exista nici monarhi, nici du?mani, batalionul se dezmembra pe tacute ?i se impar?i in deta?amente, adoptand pozi?iile unui realism epistemologic. Cam in acela?i timp, in ?ara lui Monstricus a ?asea divizie de desant a trecut de la exerci?ii militare la exerci?ii mistice ?i, cazand in contempla?ie, era cat pe ce sa se inece intr-un rau. Nu se ?tie prea bine cum s-au desfa?urat lucrurile cu adevarat. E destul sa aratam ca atunci cand s-a declarat razboiul ?i regimentele, zornaindu-?i armurile, incepura sa se indrepte din ambele tabere catre grani?a, legea maestrului Gargan?ian a ac?ionat cu o precizie uimitoare. Cand diferitele forma?ii incepura sa se uneasca, propor?ional crescu ?i sensibilitatea estetica. Ea ajunsese la maximum in cadrul diviziei, coloanele acesteia risipindu-se repede in toate par?ile, alergand dupa cate un prapadit de flutura?, iar cand corpul motorizat „Uria?us” se apropie de o fortarea?a du?mana, pe care trebuia s-o ia cu asalt, planul de atac, elaborat in cursul nop?ii, s-a dovedit a fi un remarcabil tablou al acestei fortare?e, pe deasupra pictat in spirit abstrac?ionist, cu totul contrar tradi?iilor militare. La nivelul corpurilor de artilerie se isca, de regula, cea mai grea problema filozofica, ?i, din zapaceala, proprie fiin?elor geniale, aceste mari unita?i i?i lasau unde se nimerea fie armele, fie echipamentul greu, ori uitau cu totul ca de fapt merg la razboi. In ceea ce prive?te celelalte armate, ele erau chinuite de numeroase complexe, a?a cum se intampla de obicei cu personalita?ile deosebit de inzestrate, incat a trebuit sa i se adauge fiecareia o brigada speciala psihanalitica, care efectua in timpul mar?urilor tratamentele corespunzatoare.
Intre timp, in sunete necontenite de fanfara, amandoua armatele ocupara treptat pozi?ii de lupta. ?ase regimente de infanterie de asalt, unindu-se cu o brigada de obuziere ?i un batalion de rezerva, elaborara, cand li se mai adauga ?i un pluton de execu?ie, „Sonetul Secretului Existen?ei”, ?i asta in timpul mar?ului de noapte spre pozi?ii. De ambele par?i se produse invalma?eala; corpul optzeci de marlabarzi striga cat il ?inea gura ca trebuie neaparat sa se stabileasca defini?ia no?iunii de du?man, care pana acum se dovedise a fi plina de contradic?ii logice, ba, poate, chiar cu totul lipsita de sens.
Deta?amentele de para?uti?ti se straduiau sa algoritmizeze satele de primprejur. Forma?iile fierbeau, a?a ca amandoi regii incepura sa-?i trimita aghiotan?ii ?i curierii speciali sa faca ordine in randurile luptatorilor. Dar fiecare dintre ei, cum ajungea la corpul de armata, sa vada din ce pricina s-a iscat neoranduiala, indata se contopea suflete?te cu sufletul respectivului corp, incat regii ramasera fara aghiotan?i. Con?tiin?a se dovedi a fi o capcana stra?nica, in care puteai sa intri, dar din care era imposibil sa ie?i. Sub ochii lui Monstricus insu?i varul lui, Marele Duce Derbulion, vrand sa incurajeze o?tirea, se apropie de linii, dar cum facu contactul se ?i contopi suflete?te cu armata ?i nu se mai zari deloc.
Vazand ca e din ce in ce mai rau, de?i nu ?tia de ce, Megericus facu un semn catre cei doisprezece trambi?a?i din garda. La fel facu ?i Monstricus, care observa totul de pe un deal unde i?i avea cartierul general. Trambi?a?ii dusera trambi?ele la gura ?i incepura sa dea semnalul de lupta. Auzindu-l, intreaga armata se contacta definitiv. Scra?netul infiorator al miilor de contacte fu purtat de vant spre viitorul camp de lupta, ?i, in ioc de mii de bombardiere, canoniere, ochitoare, incarcatoare, artileri?ti, geni?ti ?i jandarmi aparura doua spirite gigantice, care priveau unul la altul cu milioane de ochi pe deasupra campului intins sub norii albi. Se a?ternu o lini?te de mormant, deoarece in ambele par?i se ajunsese la punctul culminant, pe care marele Gargan?ian il prevazuse cu exactitate matematica. Peste o anumita grani?a, militarismul, ca stare de spirit, se transforma in pacifism, ?i asta pentru ca insu?i Cosmosul este civil pana in maduva oaselor, iar spiritele celor doua armate atinsesera propor?ii cosmice! De?i pe din afara o?elul, blindajele, mitralierele ?i tai?urile sabiilor aducatoare de moarte straluceau, pe dinauntru domnea de ambele par?i oceanul lini?tii in?elegatoare, al bunavoin?ei atotcuprinzatoare ?i al in?elepciunii perfecte. Stand fa?a in fa?a pe colina, stralucind in soare, in sunetele tobelor, amandoua o?tirile i?i zambira prietenos. Trurl ?i Clapau?ius tocmai se urcau pe puntea navei lor cand se intampla exact ceea ce dorisera: sub ochii celor doi regi, negri de ciuda, ambele o?ti tu?ira, se luara de bra? ?i pornira la plimbare, sa culeaga flori pe campul bataliei care nu avusese loc…
Expedi?ia intai bis sau electrobardul lui Trurl
PENTRU EVITAREA oricaror erori, trebuie sa aratam ca aceasta expedi?ie, cel pu?in in sensul strict al cuvantului, nu a avut loc nicaieri. Trurl nu s-a mi?cat tot timpul din casa lui, daca nu punem la socoteala ?ederea prin spitale sau neinsemnata calatorie spre un planetoid. Dar in sens mai adanc, ea a fost una din expedi?iile la cea mai mare departare pe care a efectuat-o acest vestit constructor, deoarece a ajuns pana la marginile posibilului.
Se ?tie ca odata Trurl a construit o ma?ina care a fost buna doar pentru o singura opera?ie, adica aduna doi ?i cu doi ?i ob?inea un rezultat gre?it. A?a cum am aratat atunci, ma?ina asta s-a dovedit a fi foarte ambi?ioasa, ?i cearta ei cu cel care a creat-o mai, mai ca nu s-a sfar?it tragic pentru el. De atunci Clapau?ius i-a facut mereu zile fripte lui Trurl, necajindu-l intruna pana ce, intr-o buna zi, acesta ?i-a luat inima in din?i ?i a hotarat sa construiasca o ma?ina care sa faca versuri. In acest scop, Trurl a adunat opt sute douazeci de tone de literatura cibernetica ?i douasprezece mii de tone de poezie, apoi s-a apucat de studiu. Cand nu mai suporta cibernetica, trecea la lirica ?i invers. Dupa o vreme a ajuns la concluzia ca a construi ma?ina e pur ?i simplu un fleac in compara?ie cu programarea ei.
Programul pe care il are in cap poetul obi?nuit a fost creat de civiliza?ia in care s-a nascut; aceasta civiliza?ie a fost creata de alta care a precedat-o, ?i a?a mai departe, pana la inceputul Lumii, cand informa?iile despre viitorul poet se roteau inca fara randuiala in nucleul nebuloasei ini?iale. Dar ca sa programezi ma?ina trebuie, mai intai, sa repe?i, daca nu intreg Cosmosul de la inceputuri, atunci macar o mare parte din el. Pe oricare altul un asemenea obstacol l-ar fi silit sa renun?e la planurile sale, dar viteazului constructor nici prin gand nu-i trecea una ca asta. Deci, mai intai a construit o ma?ina ce modela haosul ?i in care un spirit electric zbura deasupra unor ape electrice. Apoi a adaugat parametrul luminii, apoi pe cel al stranebuloaselor ?i a?a, inceti?or, s-a apropiat de prima epoca glaciara. Asta a fost posibil pentru ca ma?ina lui modela in cinci miliardimi de secunda o suta de septilioane de evenimente petrecute in patrii sute de octilioane de locuri concomitent. Daca cineva crede ca Trurl s-a in?elat
