Ciberiada

Aici se intrerupse, caci Trurl, infuriat, trasese de un cablu. Ceva harai inauntru ?i ma?ina tacu. Clapau?ius radea cu lacrimi, ?inandu-se cu mainile de burta. Trurl umbla de colo pana colo, ro?u de ciuda. Deodata ceva trosni, pocni ?i ma?ina incepu grav ?i pe in?eles:

Egoism, trufie, ura — sufletului sunt micime.
Se convinse de indata, dorind, cu Electrobard
Sa se-ntreaca-un oarecare Clapau?ius, nici sutime
N-o s-atinga in lupta dreapta cu vestitul goliard.

— Ha, ha! Poftim! O epigrama! Cat se poate de potrivita! striga Trurl, coborand in cerc pe scarile in spirala atat de repede ca aproape cazu in bra?ele colegului sau care, pu?in surprins, incetase sa mai rada.

— A, e o prostie — zise repede Clapau?ius. ?i in afara de asta, nu a facut-o el, ci tu!

— Cum adica, eu?!

— Ai scris-o tu mai inainte. Imi dau seama dupa rautatea neputincioasa a con?inutului ?i primitivismului rimelor.

— A?a! Atunci, poftim, cere altceva! Orice pofte?ti! Ei, de ce taci? ?i-e frica, ai?

— Nu mi-e frica deloc, ma gandesc doar — zise iritat Clapau?ius, caznindu-se sa gaseasca cea mai grea dintre problemele posibile, deoarece era convins pe drept cuvant ca disputa in jurul perfectibilita?ii versurilor compuse de ma?ina nu se va termina u?or. Sa faca o poezie despre cibernetica! — zise el deodata, luminandu-se la fa?a. Sa fie nu mai mult de ?ase versuri, dar sa vorbeasca despre dragoste ?i tradare, despre muzica, despre negri africani, despre sferele inalte, despre nefericire, despre incest. Totul sa fie rimat ?i toate cuvintele sa inceapa cu C.

— Daa? ?i n-ai vrea sa-?i toarne o intreaga conferin?a despre teoria generala a automatelor nelimitate? i-o tranti Trurl, infuriat la culme. Cum po?i sa pui asemenea condi?ii pros…

Dar nu termina, caci dulcele glas de bariton, umpland hala toata, incepuse:

Calin, cibertoman, cinic, cata ca o comoara
Al craiesei cernite corp curat ca cristalul
Cu citera cantandu-i. Craiasa cea cuminte
Credea-n curatu-i cuget, ciudatele-i cuvinte…
…Calin culcu?ul cerca cu cumna?ica-i chioara!!

— Ei, ce mai zici? — intreba Trurl satisfacut, punandu-?i mainile in ?old. Dar Clapau?ius, fara sa stea pe ganduri, spuse repede:

— Acum ceva cu G! Un catren despre o fiin?a care a fost totodata ma?ina ganditoare ?i neganditoare, impulsiva ?i cruda, care a avut ?aisprezece iubite, aripi, patru cufere pictate, ?i in fiecare cufar cate o mie de taleri de aur cu chipul imparatului Barba-ncalcita, care avea doua palate ?i care a dus o via?a de uciga? de…

— Ghebosul Grig Generatorul, garbovindu-?i grumazul, ghiorai gre?os… Incepu ma?ina, dar Trurl sari la pupitru, apasa pe intrerupator ?i, acoperindu-l cu propriul corp, striga, aproape sufocat:

— Gata cu toate prostiile astea! N-am sa admit sa se prapadeasca un asemenea talent! Ori comanzi ni?te versuri ca lumea, ori s-a terminat!

— Da’ ce, astea nu-s versuri ca lumea? — incepu Clapau?ius.

— Nu! Astea-s ni?te jocuri, rebusuri! N-am construit ma?ina pentru ni?te idioate de cuvinte incruci?ate! Asta-i un me?te?ug ordinar, ?i nu Marea Arta! Te rog sa-i dai o tema, poate sa fie cat de grea…

Clapau?ius ramase multa vreme pe ganduri, se incrunta ?i la urma spuse:

— Bine. Atunci sa fie ceva despre dragoste ?i moarte, dar totul sa fie exprimat in limbajul matematicilor superioare, mai ales al algebrei tensorilor. Poate fi chiar topologia ?i analiza superioara. ?i pe deasupra, sa fie destul de indrazne? din punct de vedere erotic, chiar cu anumite indrazneli ?i in sfere cibernetice.

— Ai innebunit, se vede. Despre dragoste in spirit matematic? Nu, te-ai scrantit de-a binelea — incepu Trurl. Dar amu?i, o data cu Clapau?ius, caci Electrobardul se porni sa recite:

Integrand in dupa-amiaza arzatoare
Ale Ciberiadei grupuri unimodulare,
Timidul cibernetic in mari extreme cazu,
Ne?tiind, dragoste sa fie sau nu?

Feri?i din cale-bi Laplacieni, de seara pana-n zori,
?i versori ai vectorilor din zori pana-n seara!
Mai aproape, contraimagini, caci e vremea doara
Iubita s-o reduci la dulci imbra?i?ari!

Vibra?ii semimetrice, in geaman reunite,
El schimba in rota?ii, cuplaje returnante,
?i atata de cascadice, rapide, trepidante,
Ca dintr-o clipa-ntr-alta trezesc scurtcircuite!

Tu, clasa transfinala! Marime-a nemarginirii!
Continuum ireductibil! Va spun ca sa se ?tie!
Pe Crhistoffel cu Stoks ii darui pe vecie
Pentru prima ?i ultima derivata a iubirii.

Adancuri plurifolii de spa?ii interstelare
Arata-le celor prin?i in teorii-chichi?e,
Ciberiada a cipri?ilor, cu totul bimodala
In gradien?i inmul?i?i eu zbor de porumbi?e!

O, nu ?tie ce-i placerea cel ce necunoscute
Meandre ale lui Moebius cerceteaza
?i studiul tipologic bland nu-l inaugureaza
In spa?iile lui Weyl ?i Brouwer ne?tiute!

Tu, multistratuala a sim?irii comitanta,
Cat e?ti de pre?ioasa numa acela simte
Ce parametrii acestor fantome le presimte,
Pierind in nanosecunde ?i arzand de indata!

Ca punctul intrat in sistem holonomastic,