— Propun — zise el — sa dam publicita?ii inten?ia noastra, ?i din toate ofertele pe care le vom primi sa alegem pe aceea care ni se pare cea mai promi?atoare sub toate aspectele.
— Prostii! — zise Clapau?ius. Unde vrei sa dai anun?ul? La gazeta? Cat de departe poate ajunge o gazeta? Pana la cea mai apropiata planeta face o jumatate de an. Vom avea de a?teptat, nu gluma, pana primim prima oferta.
Zambind cu un aer de superioritate, Trurl ii dezvalui atunci planul lui original pe care Clapau?ius, vrand- nevrand, trebui sa-l accepte. Se pusera deci amandoi pe treaba. Cu ajutorul unor instala?ii speciale, pe care le construira la repezeala, atrasera din apropiere ni?te stele ?i facura din ele o inscrip?ie uria?a, vizibila de la departari de-a dreptul incalculabile. Inscrip?ia aceea reprezenta tocmai anun?ul. Primul cuvant era compus numai din uria?i alba?tri, ?i asta ca sa se atraga mai bine aten?ia eventualului cititor din Cosmos. Altele fura compuse din tot felul de resturi stelare, mai marunte. Scria acolo ca Doi Renumi?i Constructori cauta un post bine platit, corespunzator talentelor lor, de preferin?a la curtea unui rege bogat; condi?iile conform contractului. Nu trecu multa vreme ?i intr-o buna zi in fa?a casei celor doi prieteni ancora un vehicul ciudat, stralucind in soare de parca ar fi fost turnat din sidef. Avea trei picioare principale sculptate ?i alte ?ase ajutatoare. Acestea din urma nu atingeau pamantul, de fapt, nu foloseau la nimic ?i aratau de parca constructorul navei n-ar fi ?tiut ce sa faca cu giuvaerurile, deoarece picioarele astea erau facute din aur curat. Din nava, pe ni?te scari superbe, cu doua randuri de fantani care incepura sa ?a?neasca singure imediat dupa aterizare, cobori un strain foarte distins, inso?it de un alai de ma?ini cu ?ase picioare; unele il masau, altele il sus?ineau sau ii faceau vant cu ni?te evantaie mari, iar cea mai mica zbura deasupra frun?ii sale impunatoare, presarand de sus miresme parfumate, prin ai caror nori neobi?nuitul musafir, in numele stapanului sau, regele Ferocius, propuse celor doi constructori slujbe la curtea acestuia.
— ?i in ce va consta munca noastra? — se interesa Trurl.
— Amanuntele le ve?i cunoa?te, stima?i domni, la fa?a locului — raspunse strainul imbracat in ni?te ?alvari de aur, avand un capi?on cu urechi, de care atarnau numai perle, manta larga de o croiala deosebita, iar in loc de buzunare ni?te sertara?e cu tot felul de dulciuri. Pe corpul lui maiestuos alergau de colo-colo mici jucarioare mecanice, de care el se ferea atingandu-le u?or, cu gesturi aristocratice, atunci cand il suparau prea tare.
— Acum — continua strainul — pot sa va spun doar ca Incomparabilitatea Sa Ferocius este un mare vanator, un neinfricat invingator al tuturor salbaticiunilor galactice, iar maiestria lui vanatoreasca a atins un asemenea apogeu, incat cele mai teribile rapitoare au incetat de a mai fi demne de aten?ia lui. De aceea el sufera, cauta adevarate primejdii, fiori necunoscu?i inca ?i cere…
— In?eleg! — raspunse vioi Trurl. Noi trebuie sa-i construim noi tipuri de animale salbatice, mai salbatice ?i mai primejdioase decat oricare altele, nu-i a?a?!
— Sunte?i, stimate constructor, deosebit de perspicace! — zise demnitarul. Atunci, cum ramane, domnilor, sunte?i de acord?
Clapau?ius, mai practic, intreba ?i de condi?ii, dar cum trimisul regelui ii convinse de larga generozitate a stapanului sau, nu mai zabovira. Impachetandu-?i cateva car?i ?i alte lucruri personale, urcara scarile tremurand de nerabdare ?i intrara in nava. Aceasta incepu sa vibreze, se invalui apoi in ni?te flacari mari, care aproape ca ii innegrira picioarele aurite, ?i disparu in neagra noapte galactica.
In timpul scurtei calatorii, demnitarul le explica amanun?it constructorilor obiceiurile care domneau in ?ara lui Ferocius, le vorbi despre firea vesela ?i larga ca Tropicul Racului a monarhului, despre barba?ia lui recunoscuta, iar, pana cand nava ateriza, cei doi constructori inva?asera sa vorbeasca in limba ?arii respective.
Mai intai fura gazdui?i intr-un palat splendid, a?ezat pe versantul unui munte din afara ora?ului, care avea sa le fie de-acum incolo re?edin?a permanenta. Dupa ce se odihnira pu?in, regele le trimise o careta, la care erau inhama?i ?ase mon?tri cam nu mai vazusera pana atunci. In fa?a boturilor aveau fixate ni?te filtre speciale contra focului, caci din gatlejuri varsau numai flacari ?i fum; in afara de asta aveau ?i aripi, dar taiate in a?a fel, incat sa nu se poata ridica in aer, ni?te cozi din solzi de o?el, lungi ?i rasucite, ?i cate ?apte labe cu gheare, care gaureau caldaramul cand pa?eau. Vazandu-i pe constructori ie?ind din palat, intregul echipaj urla intr-un glas, sco?and foc pe nari ?i noroi de pucioasa prin urechi ?i vru sa se arunce asupra lor. Dar vizitii in armuri de azbest ?i vale?ii regelui se aruncara asupra mon?trilor innebuni?i cu ni?te motopompe, lovindu-i cu jeturi de Laseri ?i Maseri pana ce ii imblanzira. Abia atunci Trurl ?i Clapau?ius putura sa se urce in careta cea minunata, care o ?i porni iute, in pas de balaur.
— Asculta — ii ?opti Trurl la ureche lui Clapau?ius, vazand ca zboara ca viforul, rasturnand totul in cale ?i lasand nori de pucioasa in urma lor — simt ca regele asta nu se va mul?umi cu te miri ce, daca are asemenea bidivii, ce zici?…
Dar chibzuitul Clapau?ius tacea. Fa?adele caselor, argintate sau incrustate cu diamante ?i safire, se vedeau zburdand prin fa?a geamurilor caretei, care gonea vijelios, in ?uieraturile balaurilor ?i chiuiturile scutierilor. In sfar?it, poarta uria?a de fier a palatului se deschise ?i careta, facand ni?te cotituri atat de fantastice de era cat pe-aci sa arda florile pe langa care trecea, se opri in fa?a frontonului negru ca noaptea al palatului, deasupra caruia cerul era mai azuriu decat safirul. Trambi?a?ii incepura sa sufle in ni?te cochilii mari de melc, rasucite ?i, in aceste sunete ciudate, mici de tot fa?a de imensitatea scarilor, colo?ilor de piatra ce strajuiau de ambele par?i ale por?ilor ?i fa?a de randurile stralucitoare ale garzii de onoare, Trurl ?i Clapau?ius intrara in incaperile vaste ale castelului.
Regele Ferocius ii a?tepta intr-o sala uria?a, care avea o forma deosebit de ciudata, de ?easta de animal ?i arata pe dinauntru ca o pe?tera inalta, boltita ?i turnata in argint. In locul in care ?easta ar fi trebuit sa aiba un orificiu pentru ?ira spinarii se afla o fantana neagra, de o adancime necunoscuta, iar in spatele ei se inal?a tronul, deasupra caruia se incruci?au, ca ni?te spade de flacari, raze de lumini ce razbateau prin ferestrele inalte, a?ezate in locul orbitelor ?estei de argint. Placi de email galbui lasau sa treaca o lumina calda, puternica, dar totodata brutala, caci facea ca fiecare lucru sa-?i piarda culoarea proprie ?i sa capete culoarea focului. De departe constructorii il zarira pe Ferocius, care, nerabdator, nu statea o clipa pe tron, ci se plimba cu pa?i rasunatori pe placile argintii ale pardoselii ?i, vorbindu-le, ca sa intareasca cele spuse, taia uneori aerul cu mana cu un gest hotarat:
— Bine-a?i venit, constructorii mei! — le spuse el, prinzandu-i pe amandoi in tai?ul privirii. Dupa cum ?ti?i desigur de la Protozorius, maestrul ceremoniilor vanatore?ti, doresc sa-mi construi?i noi soiuri de animale! Dar a? vrea, cred ca in?elege?i ?i singuri, sa nu ma impiedic de vreun munte oarecare de o?el, tarandu-se pe o suta de ?enile, fiindca asta e o problema pentru artilerie, nu pentru mine. Protivnicul meu trebuie sa fie puternic ?i rapace, iute ?i agil, ?i, inainte de toate, de o subtila perversitate. pentru ca, vanandu-l, sa-mi pot desfa?ura toata maiestria mea vanatoreasca! Trebuie sa fie un animal ?iret ?i de?tept, sa cunoasca arta camuflarii urmelor, furi?arilor tacute ?i atacurilor fulgeratoare; aceasta este voin?a mea!
— Sa ne fie cu iertare, Maiestatea Voastra — zise Clapau?ius, facand o plecaciune — dar, indeplinind prea bine dorin?ele Domniei Voastre, nu punem in primejdie persoana ?i sanatatea Voastra?
Regele rase atat de tare, ca vreo cateva briliante cazura de pe candelabru, facandu-se praf la picioarele ambilor constructori, care tremurara fara voia lor.
— Sa nu va teme?i de asta, prea cinsti?ii mei constructori! — zise regele, ?i un umor negru ii sclipi in ochi. Nu sunte?i nici primii, nici ultimii, dupa cum cred. ?i va marturisesc ca sunt un conducator drept, dar ?i exigent. Prea mul?i pierde-vara, lingai ?i ?arlatani de tot felul au incercat sa ma pacaleasca. Prea mul?i, va spun, strecurandu-se sub cinstitul nume de inginer de vanatoare, au vrut sa paraseasca impara?ia mea incarca?i cu saci de obiecte scumpe, lasandu-mi in schimb ni?te dihanii prapadite, care cadeau de la prima lovitura… Prea mul?i au vrut sa ma traga pe sfoara, silindu-ma astfel sa iau masuri corespunzatoare pentru viitor. A?a ca, de vreo doisprezece ani, orice constructor care nu-mi indepline?te dorin?ele, care promite mai mult decat poate infaptui, prime?te o dreapta rasplata a?a cum am fagaduit: este aruncat in aceasta prapastie, sau, daca dore?te altfel, il fac vanat ?i-l omor cu mainile mele. Pentru asta va asigur, domnii mei, ca n-am nevoie de nici un fel de arma…
— ?i au fost… mul?i neferici?i din a?tia? — intreba Trurl cu glas mai slab ca de obicei.
— Mul?i? Sincer sa fiu, nu-mi amintesc. ?tiu doar ca pana acum nu m-a satisfacut nici unul, iar urletul acela infrico?ator cu care, cazand in fantana, i?i iau ramas bun de la aceasta lume, dureaza tot mai pu?in; se vede ca muntele de cadavre se ridica tot mai sus, tot mai departe de fundul prapastiei. Dar o sa mai fie loc ?i pentru al?ii inca multa vreme, va asigur!
Dupa aceste teribile cuvinte se a?ternu o lini?te de mormant. Fara sa vrea, amandoi prietenii privira in direc?ia gurii negre a fantanii, iar regele i?i continua plimbarea; talpile lui masive loveau podeaua, de parca cineva
