— Stai, am o idee. Ce-ar fi daca, sub pretextul construirii monstrului, am face pur ?i simplu o nava ?i am fugi cu ea? Ca sa salvam aparen?ele, iam putea face ?i ochi, urechi, labe care, pe urma, ca un camuflaj netrebuincios, le-am putea arunca in clipa startului! Cred ca e o idee stra?nica! Fugim — ?i sa ne gaseasca daca poate!
— Dar daca printre servitorii regelui e strecurat vreunul, constructor ca ?i noi? Atunci cat ai clipi, te-a ?i in?facat calaul. ?i, la drept vorbind, nici nu-mi convine sa fugim. Ori noi, ori el — a?a stau lucrurile! Alta ie?ire nu exista.
— Bine zici, spionul s-ar putea pricepe la construc?ii — constata Trurl necajit. Atunci, pe mii de electrodraci, ce naiba sa facem? Poate o Fata Morgana electronica?
— A?a ca o fantoma, ca o aratare? Ca regele sa fuga dupa ea zadarnic? Mersi! Cum s-o intoarce dintr-o asemenea vanatoare o sa ne faca una cu pamantul!
Iar tacura, ?i tot Trurl intrerupse tacerea.
— Singura solu?ie pe care o vad este ca monstrul sa-l prinda pe rege, sa-l rapeasca — pricepi? — ?i sa-l ?ina inchis. In felul acesta…
— In?eleg. Nu e nevoie sa continui. E o idee, nimic de zis. L-am ?ine, dar privighetorile canta aici mai frumos chiar decat in Marilonda Proquind — incheie el abil, caci servitorii tocmai aduceau pe terasa ni?te lampi cu picioare de argint. Sa zicem ca a?a va fi — relua cand ramasera iar singuri la lumina slaba a lampilor. Dar cum o sa facem sa incheiem un acord cu prizonierul daca ?i noi o sa fim arunca?i in lan?uri in cine ?tie ce vagauna de piatra?
— Adevarat — bombani Trurl. Trebuie sa gasim o alta combina?ie. De fapt, lucrul cel mai important este algoritmul monstrului!
— Mare descoperire! Se in?elege ca fara algoritm nu putem face nimic. Alta ie?ire nu exista, trebuie sa experimentam!
?i se apucara de experimentat. Mai intai elaborara modelul regelui Ferocius ?i al monstrului, deocamdata numai pe hartie, matematic. Trurl il conducea pe primul, Clapau?ius pe al doilea. ?i incepura sa se infrunte pe marile buca?i de hartie alba, intinse pe masa, cu atata indarjire, incat grafitul plesni in creioane. Monstrul se rasuci ca turbat cu integrale indefinite, sub loviturile ecua?iilor regelui, ?i cazu, dizolvat intr-un numar infinit de necunoscute, insa. iar se scula, ridicat la o mai mare putere, dar regele il izbi cu diferen?iale, facand sa-i zboare in toate par?ile operatorii func?ionali, ?i se isca o asemenea incurcatura algebrico-neliniara, incat nici unu; din constructori nu putu sa-?i dea seama ce s-a intamplat cu regele ?i cu monstrul, caci amandoi disparusera in puhoiul semnelor a?ternute pe hartie. Se ridicara atunci de la masa, mai trasera o du?ca din marea butelie de Leyda, ca sa prinda puteri, apoi se a?ezara ?i o luara de la capat, de data aceasta mai abitir, dand drumul la toata Marea Analiza. ?i lupta se inte?i pe hartie atat de tare ca grafioanele incepura sa miroase a ars. Regele gonea cu to?i coeficien?ii sai teribili, ratacea prin padurea de semene sextuple, se intorcea pe propriile-i urme, ataca monstrul ca puterea a ?aptea, de-l trecura toate sudorile; acesta, la randu-i, se descompuse in o suta de polinoame, pierdu un ics ?i doi ygreci, se strecura sub linia de frac?ie, se demonstrualiza, agitandu-?i radicali ?i o porni din par?i asupra persoanei matematizate a regelui, incat toata ecua?ia se cutremura, lovita din spate. La randul lui, Ferocius se rostogoli cu blindajul sau neliniar, atinse un punct in infinit, se intoarse intr-un suflet ?i-l plesni pe monstru in scafarlie prin toate parantezele, de ii cazu logaritmul din fa?a ?i puterea din spate. Trase apoi antenele la mijloc, prin covariante, de zburau creioanele, ?i da-i cu transformarea peste spinare ?i inca o data, incat, simplificat, regele se izbi de numarator cu to?i numitorii ?i se intinse cat era de lung. Constructorii se ridicara de la locurile lor, razand ?i dansand, rupand hartiile scrise sub ochii spionilor care, nefiind cunoscatori in ale matematicii ?i nein?elegand nimic, zadarnic ii urmareau prin oglinda cu lunetele, pana cand cei doi incepura sa strige, unul mai tare ca celalalt:
— Victorie! Victorie!
Mult dupa miezul nop?ii, in laboratoarele de investiga?ie ale celei mai secrete poli?ii din regat fu adusa butelia din care bausera constructorii in timpul grelei lor munci. Indata laboran?ii-consultan?i deschisera fundul ei dublu, scoasera de acolo un minimicrofon ?i un minimagnetofon, dupa care, concentrandu-se asupra aparaturii, o pusera in func?iune ?i ore in ?ir ascultara cu cea mai mare aten?ie toate cuvintele care rasunau in sala de marmura verde. Soarele rasarise, luminandu-le fe?ele alungite de mirare, pentru ca nimic din ceea ce auzeau nu era pe in?eles. Unul din glasuri spunea:
— Ei, cum e? L-ai a?ezat pe rege?
— L-am a?ezat.
— Unde? Aici? Bine! Acuma a?a, ?ine picioarele alaturi! Unul langa altul, i?i spun! Nu ale tale, magarule, ale regelui! A?a! Da-i drumul, transforma repede! Ce ?i-a ie?it?
— Pi.
— ?i monstrul unde-i?
— In paranteza. Ei, regele a rezistat, vezi?
— A rezistat? Acuma ambele par?i inmul?e?te-le cu o cifra imaginara, a?a! Inca o data! Schimba semnele, cap de dovleac! Unde-l pui, blegule! Unde? Asta-i monstrul, nu regele! A?a, a?a! O, bun, bine! Gata? Acum intoarce pe faza, a?a, ?i da-i drumul in spa?iul real! Il ai?
— Il am. Clapau?iu?el draga! Ia uite ce s-a ales din bietul rege!
Ca raspuns se auzi un imens hohot de ras.
A doua zi, in care intreaga poli?ie a trebuit sa lucreze intens, dupa o noapte nedormita, constructorii cerura cuar?, vanadiu, o?el, cupru, platina, cristale, titan, ceriu, germaniu ?i toate celelalte elemente clin care se compune Cosmosul, precum ?i ma?ini, mecanici califica?i, ba chiar ?i spioni caci se obraznicisera in a?a masura, incat indraznisera sa scrie pe un formular in trei exemplare dupa cum urmeaza: „Cerem de asemenea spioni de diferite compozi?ii ?i formate, la alegerea Forurilor Competente”. In ziua urmatoare mai cerura pilitura de fier precum ?i o draperie mare de plu? ro?u, cu un manunchi de clopo?ei de sticla la mijloc ?i cu patru ciucuri mari la col?uri. Dadura chiar dimensiunile clopo?eilor. Regele, care fusese in?tiin?at de toate acestea, se arata foarte indignat, dar recomanda sa se implineasca toate nevoile celor doi cutezatori — DEOCAMDATA. ?i cum cuvantul regelui era sfant constructorii ob?inura tot ce dorira.
Erau lucruri cu totul noi ?i nemaiintalnite. A?a de pilda, sub numarul 48.999/11/K/T, intra in arhiva poli?iei exemplarul unei copii a cererii in care cei doi solicitau trei manechine de croitorie ?i ?ase uniforme complete ale poli?iei regale, cu curele, arme, caschete, pana?e, ?i catu?e, precum ?i colec?ia pe ultimii trei ani a revistei „Poli?istul Patriei”. Totodata, la rubrica „Observa?ii” dadura asigurarea ca se obliga sa inapoieze obiectele sus- numite in intregime ?i fara stricaciuni in termen de douazeci ?i patria de ore de la primirea lor. In alt dosar de arhiva se gase?te copia scrisorii in care Clapau?ius cerea furnizarea imediata a unei papu?i in marime naturala reprezentand pe ministrul po?telor ?i telegrafului in uniforma de gala, precum ?i o trasurica mica, pe doua ro?i, lacuita in verde, cu o lampa de petrol in partea stanga ?i ca o inscrip?ie alb-albastra in spate, cu litere mari: SLAVA REGELUI! Din cauza trasuricii ?i papu?ei ?eful poli?iei secrete a innebunit ?i a trebuit sa fie scos la pensie. Trei zile mai tarziu cerura un butoi cu ulei de ricina de culoare roz. Apoi nu mai cerura nimic, continuand sa lucreze in subteranele re?edin?ei lor, de unde se auzeau cantece salbatice ?i zgomotul necontenit al ciocanelor, iar in amurg lumini azurii se cerneau prin ferestruicile ca gratii ale pivni?ei, dand pomilor din gradina contururi fantomatice. Trurl ?i Clapau?ius, cu ajutoarele lor, in lumina vine?ie a descarcarilor electrice, umblau de colo pana colo de-a lungul pere?ilor de piatra, iar cand inal?au capetele, zareau fe?ele diferi?ilor servitori, lipite de geam ?i fotografiind, chipurile din curiozitate, fiecare mi?care pe care o faceam. Intr-o noapte cand, obosi?i, se dusera la culcare, par?i ale aparaturii pe care tocmai o construiau fura transportate in secret cu an balon rapid in laboratoarele regale, unde, cu mainile tremurande, fura montate de optsprezece din cei mai renumi?i ciberneticieni care in prealabil depusesera juramant in fa?a regelui. Din mainile lor ie?i insa doar un mic ?oricel cenu?iu de zinc, care, sco?and din boti?or baloane de sapun, alerga de colo pana colo pe masa, iar de sub codi?a ii curgea un praf alb, ca de creta, desenand cuvintele: VA SA ZICA NU-I O MINCIUNA CA NU NE IUBI?I! Niciodata in istoria regatului ?efii poli?iei secrete nu au fost schimba?i atat de repede. Uniformele, papu?ile, trasurica verde, ca ?i pilitura de fier, pe care constructorii le-au inapoiat in termen, fara intarziere, fura cercetate cu microscoape electronice. Dar in afara de un mic cartona? in pilitura, cu cuvintele SUNTEM NOI, PILITURA, nu s-a mai gasit nimic. Au fost supuse verificarilor chiar diferi?ii atomi ai uniformelor ?i trasuricii, dar fara folos. In sfar?it, sosi ziua in care munca urma sa se incheie. Un vehicul imens, asemenea unui rezervor ermetic, pe trei sute de ro?i, se opri la zidul care inconjura re?edin?a lui Trurl ?i Clapau?ius, iar constructorii scoasera pe poarta deschisa draperia cu ciucura?i ?i clopo?ei, ?i cand, in fa?a comisiei, se deschise u?a vehiculului, o pusera in el, pe podea; apoi inauntru incepura sa me?tereasca ceva, cu u?ile inchise, dupa care adusera pe rand din pivni?a ni?te vase mari de tabla, pline cu elemente chimice pisate
