cuvinte, monstrul insu?i incepu sa clipeasca din ochi, sa-?i agite urechile, urland, bufnind, zbatandu-se. Dar zadarnic. Raspandind un miros de fier ars, monstrul se descompuse, asemenea unei momai din nisip, uscata ?i calcata in picioare… Ramase numai o gramajoara mica. ?i deasupra ei regele, zdravan, de?i cam murdar, stramb, ponosit ?i furios ca i-a fost dat sa treaca prin toate intamplarile astea.
— S-a cam scrantit la cap — zise Trurl catre cei de fa?a. ?i nu se ?tie, de fapt, la cine se referea, la rege sau la monstrul care incercase sa se revolte impotriva creatorilor lui. Dar ace?tia, evident, prevazusera in algoritm ?i vreo astfel de neagra eventualitate.
— ?i acum — incheie Trurl — va rog sa-l baga?i pe maestrul de ceremonii in cu?ca, iar noi sa ne urcam in racheta…
Expedi?ia a treia sau balaurii probabilita?ii
TRURL ?I CLAPAU?IUS fusesera elevii marelui Cerebron Emtadratus, care predase timp de patruzeci ?i ?apte de ani Teoria Generala a Balaurilor, la ?coala Neantica Superioara. Dupa cum se ?tie, balauri nu exista. Aceasta constatare primitiva ar putea fi suficienta pentru o minte simpla dar nu ?i pentru ?tiin?a, deoarece ?coala Neantica Superioara nu se ocupa deloc cu ceea ce exista. Banalitatea existen?ei a fost dovedita de prea multa vreme, ca sa mai fie nevoie sa i se consacre macar un cuvin?el, a?a ca genialul Cerebron, atacand problema cu metode exacte, a descoperit trei categorii de balauri: nuli, imaginari ?i negativi. To?i ace?tia, dupa cum s-a spus, nu exista, dar fiecare categorie nu exista in mod diferit. Balaurii imaginari ?i cei nuli, pe care speciali?tii ii numesc imagini?ti ?i nuli?ti, nu exista intr-un mod mult mai pu?in interesant decat cei negativi. De multa vreme se cunoa?te in balaurologie paradoxul care consta in faptul ca atunci cand doi negativi se herborizeaza (opera?ie care corespunde in algebra balaurilor inmul?irii din aritmetica obi?nuita), ca rezultat apare un semi-balaur de gradul aproximativ 0,6. De atunci lumea speciali?tilor s-a impar?it in doua tabere: una sus?ine ca e vorba de o parte dintr-un balaur, socotind de la cap la coada, iar a doua, ca dimpotriva, socotind de la coada la cap. Marele merit al lui Trurl ?i Clapau?ius a fost ca au demonstrat eroarea acestor concep?ii. Ei au aplicat pentru prima data, in acest domeniu, calculul probabilita?ii, creand astfel balaurologia probabilistica, din care rezulta sa balaurul este, din punct de vedere termodinamic, imposibil numai in sens statistic, ca ?i elfii, spiridu?ii, piticii, gnomii, vrajitoarele etc. Din formula generala a improbabilita?ii ambii teoreticieni au dedus coeficien?ii de piticizare, de selfizare ?.a. Din aceea?i formula rezulta ca ar trebui sa a?teptam manifestarea spontana a unui balaur obi?nuit cam ?aisprezece cvinto-cvadralioane de heptilioane de ani. Desigur, aceasta problema ar fi ramas o simpla curiozitate matematica, de n-ar fi fost pasiunea de constructor a lui Trurl, care hotari sa studieze aceasta chestiune empiric. ?i pentru ca era vorba de fenomene improbabile, inventa amplificatorul de probabilitate ?i-l experimenta, mai intai la el in pivni?a, apoi pe un poligon special, numit Poligon Balauristic sau Balauroligon, a carui construc?ie fusese finan?ata de Academie. Cei nefamiliariza?i cu teoria generala a improbabilita?ii se intreaba pana in ziua de azi de ce Trurl a probabilizat balaurul ?i nu un elf sau un pitic, dar o fac din ignoran?a, caci nu ?tiu ca balaurul este pur ?i simplu mai probabil decat piticul. Trurl, pare-se, inten?ionase sa mearga mai departe in experien?ele sale cu amplificatorul, dar inca de la prima experien?a s-a accidentat grav, caci balaurul, care se virtualiza, coalizase. Din fericire, Clapau?ius, care se afla de fa?a in clipa aceea, a mic?orat probabilitatea ?i balaurul a disparut. Mul?i inva?a?i au repetat apoi experien?ele cu balaurotronul, dar cum le lipsea rutina ?i sangele rece, o mare cantitate de materie prima balaurica a ajuns in stare libera. Abia atunci se dovedi ca mon?trii scarbo?i au o altfel de forma de existen?a spre deosebire, sa zicem, de nu ?tiu ce dulapuri, bufete sau mese. Balaurii se disting inainte de toate printr-o probabilitate de regala destul de insemnata de cum au aparut. Daca se organizeaza impotriva unui asemenea balaur o vanatoare, ?i inca cu haituiala, vanatorii, cu arma gata de tras, nimeresc numai o bucata de pamant, arsa ?i rau mirositoare, caci balaurul, vazand ca e urmarit, parase?te spa?iul real pentru a se ascunde in cel configurativ. Ca un animal prost ?i necioplit ce e, face asta, binein?eles, curat din instinct. Persoanele primitive, neputand in?elege cum de se intampla una ca asta, cer uneori cu tarie sa li se arate acest spa?iu configurativ. Ei nu ?tiu insa ca electronii, a caror existen?a nimeni sanatos la minte n-o neaga, se mi?ca ?i ei numai in spa?iul configurativ ?i soarta lor depinde de undele de probabilitate. De altfel, incapa?anatului ii convine mai degraba sa accepte inexisten?a electronilor decat a balaurilor, pentru ca electronii, cel pu?in separat, nu coalizeaza.
Colegul lui Trurl, Harborizeus Cibr, a fost primul care a cuantificat balaurul, a stabilit unitatea, numita balauron, cu care se calibreaza, dupa cum se ?tie, calculatorii balaurilor, ba a stabilit chiar curbura cozii lor, fapt pe care era cat pe-aci sa-l plateasca cu via?a. Dar ce puteau insemna toate aceste realizari ?tiin?ifice pentru masele largi, torturate de balaurii care, calcand totul in picioare, racnind ?i aruncand flacari, faceau atatea pagube, cerand uneori chiar cate o fecioara drept plata Ce le pasa neferici?ilor ca balaurii lui Trurl, ca indetermini?ti, se comporta de fapt in conformitate cu teoria, dar contrar oricarui bun sim?, ca aceasta teorie prevede sinuozita?ile cozilor lor, cu care distrug satele ?i semanaturile? Nu e deci de mirare ca mul?imea, in loc sa aprecieze cum se cuvine realizarile remarcabile ale lui Trurl, il vorbea de rau, iar un grup de ignoran?i nemaiintalni?i in ale ?tiin?ei i-a tras o bataie stra?nica vestitului constructor. El insa, impreuna cu prietenul sau Clapau?ius, nu ?i-a intrerupt cercetarile. A ajuns la concluzia ca balaurul exista in func?ie de buna lui dispozi?ie ?i starea de satura?ie generala, precum ?i faptul ca singura metoda sigura de lichidare a lui este reducerea probabilita?ii la zero, ba chiar la valori negative. Se in?elege ca aceste cercetari cereau mult timp ?i bataie de cap, iar in vremea asta balaurii, care se gaseau in libertate, i?i vedeau de treaba mai departe, pustiind numeroase planete. Mai rau, se inmul?eau chiar. Asta i-a dat lui Clapau?ius prilejul de a aplica o lucrare excep?ionala cu titlul „Transferurile covariante de la balauri la balaura?i, sau cazul special de trecere de la stari interzise din punct de vedere fizic la stari interzise din punctul de vedere al poli?iei”. Lucrarea aceasta a facut multa valva in lumea ?tiin?ifica, care-?i amintea bine de acel vestit balaur poli?ist, cu ajutorul caruia vitejii constructori se razbunasera pe crudul rege Ferocius pentru nenorocirile mult regreta?ilor lor colegi. Dar lumea se tulbura foarte mult abia atunci cand se afla ca un oarecare constructor, pe nume Bazileus Emerdvanitul, calatorind prin intreaga Galaxie, prin simpla lui prezen?a provoaca apari?ia balaurilor acolo unde inainte nimeni nu-i mai vazuse. Cand disperarea generala ?i starea de calamitate atingeau apogeul, el se infa?i?a stapanului ?arii respective ?i dupa targuieli serioase, incheiate de obicei cu primirea unor onorarii aproape de neconceput, trecerea la distrugerea balaurilor. Mai intotdeauna reu?ea, de?i nimeni nu ?tia cum, pentru ca ac?iona pe ascuns ?i de unul singur. De altfel, garan?ia succesului balaurolizei o dadea numai statistic, iar cand unul dintre regi il plati pentru faptele lui cu duca?i care erau numai statistic buni, din clipa aceea incepu, fara ru?ine, sa analizeze, cu apa regala, natura metalului din care fusesera facute monedele cu care i se platea. In vremea aceasta, Trurl ?i Clapau?ius, care se intalnira intr-o dupa-amiaza, incepura sa discute cam a?a:
— Ai auzit de acel Bazileus? — intreba Trurl.
— Am auzit.
— ?i ce zici de el?
— Nu-mi place deloc.
— Nici mie. Ce crezi ca face?
— Eu cred ca folose?te amplificatorul.
— Probabilita?ii?
— Da. Sau sisteme rezonatoare.
— Sau generatorul de balauri.
— Te referi la balaurotron?
— Da.
— Desigur, e foarte posibil.
— Totu?i — continua revoltat Trurl — ?tii, asta ar fi o ticalo?ie! Ar insemna ca el insu?i, pentru o vreme, aduce cu el ace?ti balauri in stare poten?iala, cu o probabilitate aproape de zero. Cand mai prinde radacini, acolo unde se afla, atunci mare?te ?ansele, le amplifica pana ajung aproape la certitudine ?i, se in?elege, atunci urmeaza virtualizarea, concretizarea ?i totalizarea eviden?iala.
— Clar. Probabil ii scoate pe „b” sau chiar pe „bal” din matri?a ?i pune in locul lui pe „t”. In felul acesta apare de la inceput infuriat un balaur ca un taur.
— Da, un balaur ca un taur e, se pare, lucrul cel mai rau din cate pot exista.
— Dar ce crezi, pe urma anuleaza cu ajutorul retroreactorului anihilator sau mic?oreaza numai pentru o vreme probabilitatea ?i o ?terge cu banii?
