marunt, ?i toate acele prafuri cenu?ii, argintii, albe, galbene ?i verzui le presarara pe marginea draperiei larg intinse. Dupa aceea ie?ira la lumina zilei, poruncira sa se inchida vehiculul ?i a?teptara cu ochii pe ceas timp de paisprezece secunde ?i jumatate. Dupa trecerea acestui interval de timp incepu sa se auda clar cum suna clopo?eii de sticla, de?i vehiculul era complet nemi?cat, ?i to?i se mirau, caci numai un duh putea face draperia sa se mi?te. In clipa aceea constructorii se privira ?i spusera:
— Gata! Pute?i sa-l lua?i!
Toata ziua ramasera pe terasa, dand drumul la baloane de sapun. Spre seara veni la ei distinsul Protozorius, maestrul de ceremonii, care-i atrasese pe planeta lui Ferocius. Fu politicos, dar hotarat. Straja a?tepta pe scari. El ii lamuri ca trebuie sa-i duca imediat la locul care le-a fost destinat. Erau obliga?i sa-?i lase toate lucrurile in palat, chiar ?i imbracamintea. In schimb, li se dadura ni?te zdren?e ?i li se pusera catu?e la maini. Spre marea mirare a strajilor ?i func?ionarilor poli?iei prezen?i acolo, ca ?i a func?ionarilor ‘judecatore?ti, amandoi constructorii nu se aratara catu?i de pu?in manio?i, ba Trurl incepu chiar sa rada, spunandu-i fierarului, care-i pusese catu?ele, ca-l gadila. Cand fura arunca?i in celule, se auzi in urma lor ecoul cantecului „Programatorul vesel”.
In vremea asta puternicul Ferocius tocmai parasea ora?ul in carul sau de vanatoare, inconjurat de un intreg alai, iar in urma lui se intindea un ?ir lung de calare?i ?i ma?ini, nu tocmai de vanatoare, caci printre ele erau nu atat pa?ti mitraliere ?i tunuri, cat imen?i laseri, flinte cu antimaterie ?i aruncatoare de smoala in care se putea impotmoli orice creatura ?i orice ma?ina.
Convoiul acesta puternic pa?ea vioi, seme? ?i vesel spre padurile Coroanei ?i nimeni nu se gandea macar la cei doi constructori, care zaceau in inchisoare, iar daca cineva amintea de ei, asta era doar pentru a-i lua peste picior.
Cand din turnurile terenului de vanatoare fanfarele argintii anun?ara apropierea regelui, zarira un vehicul imens ca un tanc, care se indrepta in aceea?i direc?ie. U?a rezervorului, ridicata, se sprijinea pe ni?te dispozitive speciale ?i pentru o clipa se zari, ca un bot negru, gura tunului a?intita spre orizont. In aceea?i secunda insa ceva ca o furtuna, ca un nisip galbui-cenu?iu, bufni dinauntru, sarind atat de sus, ca nu se ?tia daca era un animal sau nu. Zburand vreo suta de pa?i, creatura ateriza fara zgomot, iar draperia in care era infa?urata se dadu la o parte sco?and, in lini?tea nemaipomenit de ciudata, un sunet asemanator unor clopo?ei de sticla. Apoi ramase a?a in nisip, ca o pata zmeurie, nu departe de monstrul pe care acum il vazura bine cu to?ii. Dar formele acestuia ramaneau mai departe neclare; era ca un fel de colina, destul de mare, prelunga, de culoarea imprejurimilor, ba chiar se parea ca ceva ca un ciulin ars de soare ii cre?te pe spinare. Vale?ii regelui, fara sa-l scape din ochi, dadura drumul la o intreaga haita de cibernargi, ciberbeci ?i ciberno?i, care se aruncara lacomi asupra uria?ului chircit. Cand ajunsera in apropierea sa, acesta nici nu deschise gura, nici nu varsa foc pe nari, ci casca doi ochi asemenea unor mici sori ?i intr-o clipa jumatate din haita se prefacu in cenu?a.
— Oho, are lasera?i in ochi! Ia da?i-mi frumoasa mea armura anti-lumina, casca ?i zalele mele iubite! — striga regele celor din suita, iar ace?tia il imbracara imediat intr-un supero?el stralucitor. Luandu-?i avant de fa?a cu to?i, regele o porni pe cibercalul sau, care nu se temea de nici un fel de proiectile. Monstrul il lasa sa se apropie; regele vantura sabia, incat tai?ul ei facu aerul sa vuiasca, iar capul taiat al monstrului se rostogoli in nisip. Regele mai mult se manie decat se bucura ca totul mersese atat de repede ?i hotari sa se rafuiasca in mod deosebit cu cei doi constructori care-l dezamagisera in halul acesta, de?i suita il ova?iona pentru triumful dobandit atat de viteje?te. Dar monstrul i?i mi?ca u?or grumazul ?i din mugurele aparut la capatul lui scoase un alt cap, care-?i deschise pupilele orbitoare, incercand sa patrunda prin armura regelui.
— O, nu sunt ei chiar atat de pro?ti, cu toate ca trebuie sa piara — i?i zise regele ?i se repezi la monstru, dand pinteni armasarului.
Mai lovi o data, acum chiar in spinarea monstrului, care, ce-i drept, se cam bagase singur in calea loviturii. Vazduhul ?uiera, o?elul scra?ni ?i imensul corp, despicat in doua, se rostogoli zbatandu-se. Dar ce-i asta? Regele trase repede ha?urile cu stanga, caci in fa?a-i aparura acum doi mon?tri, gemeni, mai mici, ?i inca unul, mititel, langa ei — era capul, taiat cu o clipa inainte, care scosese intre timp o codi?a ?i picioru?e ?i acum se zbenguia in nisip.
„Ei, asta-i buna! Doar n-am sa-l tot ciopar?esc a?a intruna! Mul?umesc de asemenea vanatoare!” — i?i zise regele ?i, suparat din cale-afara, se repezi asupra mon?trilor. Taia, impungea, sfa?ia, hacuia cu sabia ca turbat; mon?trii se inmul?eau sub lovituri, se departau brusc, se aruncau unul asupra altuia, dispareau ?i iara?i, unul, mare, cu pantecele lipit de pamant, incordandu-?i grumazul, ii aparu in fa?a, aidoma celui dintai.
„N-am nici o satisfac?ie — se gandi regele. Se vede ca e prevazut cu acela?i sistem ca ?i cel pe care mi l-a construit — ei, acum ii spune? — Dovleakington. Pentru saracia de idei de care a dat dovada l-am casapit cu mana mea in curtea palatului… N-am ce face, trebuie sa pun in func?ie cibertunurile”…
Ceru sa i se aduca un cibertun, ghintuit sextuplu. Ochi nici prea mult, nici prea pu?in, atat cat trebuia, trase de sfoara, ?i, fara zgomot, fara fum, proiectilul nevazut porni spre monstru ca sa-l faca mii farame. Dar nu se intampla nimic. Totul se petrecuse prea repede ca cineva sa poata sa observe ceva. Monstrul insa se lipi ?i mai mult de sol ?i-?i scoase laba in fa?a, aratand tuturor degetele lungi, paroase: i?i batea ioc de rege!
— Da?i-mi un tun de calibru mai mare! — striga regele, prefacandu-se ca nu observa gestul monstrului. Douazeci de servitori adusera un tun mai greu, regele ochi, ?inti, detuna — dar in aceea?i clipa monstrul sari la o parte. Regele vru sa se apere cu sabia, dar nu apuca sa mi?te, ca monstrul disparu. Cei care au vazut scena povestira mai tarziu ca era cat pe-aci sa-?i piarda min?ile. Monstrul, zburand prin aer, se desfacu in trei, din nou acea metamorfoza fulgeratoare, iar in locul corpului greoi ?i cenu?iu aparura trei in?i in uniforme de poli?i?ti, care, inca din zbor, se pregatira pentru indeplinirea indatoririlor de serviciu. Primul poli?ist scoase din buzunar ni?te catu?e, carmindu-?i zborul cu picioarele, al doilea, ?inandu?i cascheta cu pana? sa nu-i zboare, cu mana libera scoase din buzunarul lateral un mandat de arestare, al treilea, in schimb, le ajuta celorlal?i sa asolizeze cu bine, lasandu-se ca o placinta sub talpile lor, in chip de amortizor. Se scula insa imediat ?i se scutura de praf. In vremea asta primul ii puse regelui catu?ele, al doilea ii smulse sabia din maini, apoi, a?a, incatu?at, incepura sa-l duca prin pustiu, gonind in salturi uria?e. Cateva secunde intreaga suita ramase ca impietrita, dar indata urla intr-un glas ?i o porni in goana dupa ei. Fugarii fura ajun?i de ciberarmasari, sabiile scra?nira, scoase din tecile lor, cand al treilea poli?ist rasucind un buton in dreptul pantecului, se chirci, mainile ii crescura de doi co?i, picioarele i se indoira, lasand sa apara ni?te spi?e, iar pe spinarea lui, preschimbata in capra unei trasurici cu doua ro?i, se urcara ceilal?i doi poli?i?ti ?i incepura sa-l croiasca pe rege cu un bici lung, iar regele, inhamat, dand din maini ?i ferindu-?i de lovituri capul incoronat, galopa nebune?te. Urmaritorii iar se apropiara; atunci poli?i?tii il apucara pe rege de cap ?i-l bagara intre ei, iar unul, mai repede decat ?i-ai putea inchipui, se rostogoli intre hulube ?i, mormaind, pufaind, se preschimba intr-o sfarleaza multicolora, intr-o elice iute ca trasnetul. Trasuricii parca ii crescusera aripi; zbura ca vantul, starnind nisipul, saltand ca turbata prin hartoape, incat dupa o clipa disparu printre dunele de?ertului. Convoiul regal se rasfira, cautand urmele. Pusera la treaba ?i ogari, veni ?i rezerva poli?iei cu ni?te motopompe ?i incepu sa ude cu infrigurare nisipul — asta pentru ca in telegrama cifrata, trimisa de balonul de observa?ie din nori, se strecurase, din graba, o gre?eala, probabil ca telegrafistului ii tremurase mana. E?aloanele poli?iei goneau prin tot de?ertul, fiecare tufi?, fiecare gramada de urzici fu cercetata, rascolita, iradiata cu aparate Roentgen portative. Fura sapate o mul?ime de gropi, luandu-se din ele probe pentru analiza. Insu?i procurorul general porunci sa-i fie trimis ciberarmasarul regal la interogatoriu. Seara se facu mai repede intuneric din cauza mul?imii baloanelor secrete, iar in de?ert fu trimisa chiar o divizie de para?uti?ti cu aspiratoare, ca sa cearna bine tot nisipul. To?i care semanau cu cei trei poli?i?ti urmau sa fie re?inu?i. Dar treaba asta se dovedi a fi foarte complicata, caci se ajunse pana acolo ca o parte a poli?iei arestase pe cealalta. Cand se lasa noaptea, vanatorii, cu teama in suflet, mohora?i, incepura sa se intoarca in ora? cu ve?ti din cele mai proaste. Nu reu?isera sa dea nicidecum de urma regelui, da parca il inghi?ise pamantul.
In plina noapte, la lumina tor?elor, cei doi constructori, cu catu?e la maini, fura adu?i in fa?a marelui cancelar ?i pastrator al sigiliului coroanei, iar acesta, cu glas de tunet, declara:
— Pentru ca a?i indraznit sa atrage?i in cursa pe Maiestatea Sa, pentru ca a?i indraznit sa ridica?i mana asupra stapanului nostru milostiv, Prealuminatul Atotstapanitor ?i Conducator Ferocius, ve?i fi sfarteca?i, jupui?i, impana?i, apoi ve?i fi pulveriza?i cu un strecurator-pulverizator special in cele patru vanturi, spre aducere aminte pe veci ?i a inspaimanta pe to?i cei ce planuiesc crima de regicid. Sentin?a e fara drept de apel. Amin.
— ?i cum, imediat? — intreba Trurl. Dar noi a?teptam sa vina un sol…
— Ce sol mai pofte?ti acum, tu, criminal neru?inat?!
In clipa aceea, din fundul salii navalira strajile, care nu indraznisera sa bareze cu halebardele incruci?ate drumul insu?i ministrului po?telor ?i telegrafului in persoana. Ministrul, in uniforma de gala, cu decora?iile pe piept,
