Ciberiada

se apropie de cancelar ?i din tolba impodobita cu diamante scoase o scrisoare, rostind:

— De?i sunt artificial, vin din partea regelui! Apoi se preschimba in boabe marunte de mac.

Cancelarul, necrezandu-?i ochilor, desfacu pecetea ?i, recunoscand sigiliul regelui, apasat pe ceara ro?ie, scoase scrisoarea din plic ?i citi ca regele este obligat sa faca un pact cu constructorii, care au folosit metode algoritmice ?i matematice ca sa-l prinda, iar acum nun condi?ii pe care cancelarul trebuie sa le asculte ?i sa le accepte in intregime, dara ii e scumpa viata regelui. Semnat: „Ferocius M.S., data intr-o pe?tera necunoscuta ?i aflat in puterea monstrului pseudopoli?ist, una din cele trei persoane in uniforma”…

To?i incepura sa strige in gura mare, sa intrebe care mai de care ce fel de condi?ii ?i ce inseamna toate astea, dar Trurl repeta intruna:

— Mai intai scoate?i-ne catu?ele, altfel nu spunem nimic.

Fierarii ingenuncheara in fa?a lor, le scoasera catu?ele. To?i se repezira la ei, dar Trurl o ?inea pe a lui.

— Suntem flamanzi, murdari, nespala?i, vrem o baie parfumata, cu miros de flori, cateva distrac?ii, o cina zdravana, ?i la desert pu?in balet, altfel nu scoatem nici o vorba!

Curtenii crudului rege sim?eau ca fierb de manie, dar nu aveau ce face; trebuira sa o inghita ?i pe asta. Abia a doua zi, in zori, se intoarsera constructorii, adu?i de servitori in lectici, odihni?i, parfuma?i, imbraca?i in haine scumpe. Se a?ezara la masa verde ?i incepura sa dicteze condi?iile, dar nu a?a, din minte, ca, Doamne fere?te, sa uite ceva, ci dintr-un carne?el mic, care statuse toata vremea ascuns dupa perdea, la re?edin?a lor. ?i incepura sa citeasca din carne?el:

1. Sa se pregateasca o nava clasa intai, care sa-i transporte acasa.

2. Interiorul navei urmeaza sa fie umplut cu diferite lucruri dupa cum urmeaza: briliante — patru puduri, aur ro?u — patruzeci de puduri, platina, palladiu ?i Dumnezeu ?tie ce alte giuvaeruri — de opt ori pe-atata, precum ?i alte suveniruri, dupa dorin?a subsemna?ilor, care singuri ?i le vor alege din palat.

3. Pana ce nava nu va fi gata de drum pana la ultimul ?urub, incarcata ?i pregatita, cu covor pe trepte, fanfara de ramas bun, decora?ii pe perni?e, onoruri, cor de copii, marea orchestra a filarmonicii ?i entuziasm general — pana atunci nimeni n-o sa-l vada pe rege.

4. Se va pregati o scrisoare de mul?umire, turnata pe o placa de aur, incrustata cu sidef, catre Prea Slavi ?ii, Prea Lumina?ii Trurl ?i Clapau?ius, in care va fi descrisa pe larg toata povestea; scrisoarea va fi prevazuta ou marele sigiliu al cancelariei, precum ?i cu sigiliul Coroanei Regale, cu toate semnaturile necesare, apoi plumbuita intr-o ?eava de tun, pe care o va duce pe umeri spre nava, fara nici un ajutor, insu?i demnitarul Protozorius maestrul de ceremonii, care i-a atras pe planeta pe Prea Puternicii Constructori, crezand ca in acest fel o sa le pregateasca o moarte ru?inoasa.

5. Acela?i demnitar va trebui apoi sa-i intovara?easca pe cei doi constructori in drumul lor de intoarcere, ca o garan?ie a imunita?ii, a lipsei oricarei urmariri sau persecu?ii etc. Pe nava Protozorius va sta tot timpul intr-o cu?ca lata de trei picioare ?i inalta de patru picioare, cu o u?i?a prin care i se va da sa manance ?i cu o saltea de pilitura de fier; pilitura va fi aceea?i pe care Prea Lumina?ii Constructori au binevoit s-o ceara pentru a indeplini dorin?ele regelui ?i care a fost apoi transportata cu balonul secret in arhivele poli?iei.

6. Dupa eliberare, regele nu trebuie sa-?i ceara personal scuze Prea Lumina?ilor Constructori, caci scuzele unui asemenea barbat de stat nu le-ar folosi la nimic.

Iscalit, dat ?i datat, ?.a.m.d.: Trurl ?i Clapau?ius, pentru Constructorii care pun Condi?ii, ?i de Marele Cancelar al Coroanei, Marele Maestru de Ceremonii ?i Oberpoli?meisterul ?ef al Poli?iei Secrete Pamant-Apa-Balon, din partea Primitorilor Condi?iilor.

Ce ar fi putut sa faca, drept raspuns la toate astea, curtenii ?i mini?trii, vine?i de furie? Au fost nevoi?i sa accepte absolut totul. In cea mai mare graba au dat porunca sa se construiasca racheta, iar constructorii au venit imediat dupa-masa pe ?antier ca sa controleze cum merge treaba. ?i nimic nu le era pe plac: ba ca materialul nu e bun, ba ca inginerii sunt ni?te nepricepu?i, ba ca in salonul principal trebuie pusa o lampa magica, cu patru oberlihturi ?i cuc la mijloc, iar daca ei nu ?tiu ce-i acela cuc, cu atat mai rau, regele o sa se infurie in vagauna sa singuratica ?i, cand se va intoarce, va ?ti el sa se rafuiasca deplin cu cei care i-au intarziat eliberarea. Din cauza asta tuturor li se facu negru inaintea ochilor, se invarteau nervo?i de colo-colo, iar poli?i?tii tremurau de-a binelea.

In sfar?it, racheta fu gata. Hamalii carara in ea tot felul de lucruri scumpe, saci cu perle, aur, in timp ce o droaie de poli?i?ti cutreiera fara ragaz, dosi in secret, mun?ii ?i vaile, in cautarea regelui. Trurl ?i Clapau?ius radeau pe infundate vazand toate acestea, ba chiar indrazneau sa-i lamureasca plini de bunavoin?a pe cei care, ingrozi?i dar curio?i, ii ascultau, cum au ajuns la concluzia ca trebuie sa renun?e la prima idee, ca fiind imperfecta ?i cum au construit monstrul dupa cu totul alte planuri. Nu ?tiau nici unde ?i nici cum sa-i monteze centrul regulator, adica creierul, ca sa fie cu totul sigur, a?a ca pur ?i simplu i-au construit un dispozitiv ca sa poata gandi cu piciorul, coada sau botul, ?i care era plin de masele de minte. Dar toate astea nu erau decat inceputul, caci adevarata problema se compunea din doua par?i: cea psihologica ?i cea algoritmica. Mai intai trebuia stabilit ce anume va rapune pe rege; in acest scop urma sa ac?ioneze un grup de poli?i?ti, extras prin transmuta?ie din monstru, caci poli?i?tilor care arata mandatul de arestare, alcatuit lege artis, nimic in Cosmos nu li se poate impotrivi. Mai adaugara ca ministrul general al po?telor tot din motive psihologice a fost pus sa ac?ioneze, deoarece un func?ionar de rang inferior ar fi putut fi oprit de straji ?i deci impiedicat sa inmaneze scrisoarea, ceea ce constructorii ar fi platit cu capul. In plus, ministrul artificial, care a indeplinit rolul de sol, avea in geanta, in afara de scrisoare, ?i mijloacele necesare in cazul cand halebardierii ar fi trebuit sa fie mitui?i. Deci s-au gandit la toate. In privin?a algoritmilor, nu mai ramanea decat sa se descopere grupa de mon?tri a caror subgrupa, calculabila ?i inchisa, o constituie tocmai poli?ia. Algoritmul monstrului prevedea transformarile succesive in toate incarnarile. EL a fost inzestrat cu cerneala chimico-nesimpatica, in draperia cu clopo?ei, a?a ca mai tarziu a ac?ionat singur asupra elementelor, tocmai datorita monstruoasei autoorgahizari a poli?iei: Mai. tarziu, constructorii au publicat intr-o rezista ?tiin?ifica ?i un studiu cu titlul: „Func?iile general-recursive eta-beta-meta pentru cazul special al transformarii for?elor poli?iene?ti in for?e po?tale ?i monstruale in campul compensativ al clopo?eilor, rezolvate pentru trasurici cu doua, trei ?i patru ro?i, lacuite in verde, cu lampa de petrol, in condi?iile folosirii unei matri?e reversibile pe baza de ulei de ricina, colorat in roz, in scopul abaterii aten?iei, sau teoria generala a monstrualisfieii mono- ?i poli-?iste, conceputa matematic”. Se in?elege ca nici unul dintre curteni, cancelari, ofi?eri, sau din poli?ie, n-a in?eles un cuvant din toate astea. Dar ce conteaza? ?i nu se ?tie daca supu?ii lui Ferocius nu aveau mai degraba motive sa-i admire pe constructori, decat sa-i urasca.

In sfar?it, totul fu gata de start. Trurl intra in palat cu un sac in spinare ?i, conform in?elegerii, lua de pe pere?i ce-i placu. O careta ii duse pe vitejii no?tri la cosmodrom, unde-i a?teptau mul?imile ?i corul de copii; feti?e in costume populare le-au inmanat flori, demnitarii au citit de pe foi de hartie cuvantari de mul?umire ?i ramas bun, orchestra a cantat, cei mai slabi din fire au le?inat, iar la urma s-a lasat o lini?te de mormant. In clipa aceea, Clapau?ius i?i scoase un dinte, rasuci ceva in el, dar nu era un dinte obi?nuit, ci o sta?ie de transmisie-recep?ie in miniatura. Apasa pe un buton ?i la orizont aparu un nor de culoarea nisipului, care cre?tea tot mai mult, lasand in urma lui o dara de praf. Asoliza repede pe locul pustiu dintre nava ?i mul?ime, se opri brusc, aruncand nisipul in toate par?ile ?i to?i, incremenind, vazura ca e monstrul. Era intr-adevar monstruos! Ochii ii erau arzatori ca doi sori, se batu peste spinare cu o coada de ?arpe, iar scanteile sareau cat colo, gaurind ve?mintele de gala, neinzauate, ale demnitarilor.

— Da-i drumul regelui! — ii striga Clapau?ius, dar monstrul ii raspunse cu glas de-a dreptul omenesc:

— Nici nu ma gandesc. Acum e randul meu sa pun condi?ii…

— Cum asta?! Ai innebunit? Trebuie sa ne dai ascultare, conform datelor matri?ei! — striga infuriat Clapau?ius in consternarea generala.

— ?i de ce, ma rog? Ma doare undeva de matri?a voastra. Sunt un monstru algoritmic, antidemocratic, cu privire ucigatoare, cu poli?ie, ornamenta?ie, apari?ie ?i autoorganizare. In burta-l ?in pe rege, nu ?tiu de nici o lege, trasura am cu doua ro?i, striga pana nu mai po?i. Face?i ca?iva pa?i, ca plesni?i de gra?i, jos cu voi, ca fac taraboi!

— Ei, las’ ca ?i-arat eu! — ii striga, scos din fire, Clapau?ius, iar Trurl il intreba pe monstru:

— De fapt, ce vrei, la drept vorbind?

?i ascunzandu-se in spatele lui Clapau?ius i?i scoase ?i el un dinte, dar ca sa nu-l vada monstrul.

— Mai intai, vreau sa iau de so?ie…

Dar nimeni nu putu afla pe cine vrea sa ia monstrul de so?ie, caci in clipa aceea Trurl apasa dintele ?i striga: Erem terem tatarat, piei, monstrule, ca e?ti urat!

Cuplajele magnetico-dinamice, care uneau to?i atomii monstrului, se desfacura pe data sub influen?a acestor