Ciberiada

preface, daca ve?i ajunge sa sta?i impreuna in fa?a prin?esei. El este mai vascos decat tine, mai paros, iar aluatul din care e facut n-are pereche, a?a ca in?elaciunea o sa iasa la iveala ?i vom pieri!

Dar Ferri?ius nici nu vru sa auda de fuga, pentru ca se indragostise pana peste cap de prin?esa.

— Mai bine sa pier decat s-o pierd pe prin?esa! — raspunse el.

Ciberhazy, afland de pregatirile pentru nunta, se furi?ase sub ferestrele camerei in care a?a-zisa fa?a palida discuta cu negustorul. Tragand cu urechea ?i auzind cele ce-?i spuneau in taina, alerga spre palat plin de bucurie, se opri in fa?a Cristalei ?i ii spuse:

— Ai fost in?elata, prin?esa. A?a-zisul Myamlak este in realitate un muritor de rand, nu o fa?a palida; adevarata fa?a palida este aceasta pe care ?i-am adus-o eu! ?i arata spre cel adus, iar acesta i?i bomba pieptul paros, holba ochii apo?i ?i spuse:

— Fa?a palida sunt eu!

Prin?esa porunci sa-i fie adus de indata Ferri?ius, iar cand acesta se infa?i?a alaturi de celalalt in fa?a ei, in?elaciunea fu dovedita. Ferri?ius, de?i lipit cu noroi, praf ?i creta, de?i uns cu ulei ?i clipocind ca apa, nu-?i putea ascunde statura lui de electrocavaler, impunatoare, nici largimea umerilor de o?el, nici mersul rasunator. In schimb fa?a palida a cibercontelui Ciberhazy era o adevarata aschimodie; cand pa?ea parca s-ar fi rasturnat ni?te hardaie, privirea ii era ca o fantana plina de noroi, cand respira, cu o respira?ie puturoasa, oglinzile se acopereau cu o cea?a deasa, iar rugina napadea indata fierul. Atunci in?elese prin?esa cat de scarboasa e o fa?a palida, care, cand vorbea, i se mi?ca ceva in gura ca un vierme ro?ietic. Cristala vazu toate acestea, dar mandria ei nu o lasa sa arate tot ce sim?ea. Spuse deci:

— Sa se ia la intrecere amandoi, ?i cel care va invinge ma va lua de so?ie…

Atunci Ferri?ius ii spuse in?eleptului:

— Batrane, daca am sa m-arunc asupra prapaditului astuia ?i am sal fac una cu noroiul din care s-a nascut, atunci voi fie pierdut, caci noroiul va cadea de pe mine ?i o?elul va ie?i la iveala; spune-mi ce sa fac?

— Prin?e — raspunse Polifazius — nu ataca, apara-te doar!

Amandoi coborara in curtea palatului, fiecare cu sabia in mana. Fa?a palida sari la Ferri?ius, a?a cum sare noroiul de balta cand calci in el. Dan?ui in juru-i bolborosind, chircindu-se, sufland, apoi il impunse cu sabia, care-i patrunse prin coaja de tina uscata ?i se lovi de o?elul aflat dedesubt. Fa?a palida se avanta atunci mai vartos asupra prin?ului, ?i lovindu-se de el, se prefacu in farame. Dar atinsa, tina uscata cazu de pe umerii lui Ferri?ius, dezgolindu-i adevarata natura de o?el, iar acesta incepu sa tremure, a?teptandu-?i pierzania. Dar in privrea cristalina a prin?esei observa admira?ie ?i in?elese cat de mult i se schimbase sufletul.

?i astfel se unira intr-o legatura matrimoniala, care este ?i durabila ?i turnanta, unora spre bucurie ?i fericire, altora spre saracie ?i pieire. ?i domnira multa vreme, ferici?i, programandu-?i urma?i nenumara?i. Iar pielea fe?ei palide, pe care o adusese cibercontele Ciberhazy, fu impaiata ?i depusa in Muzeul Coroanei spre ve?nica amintire. Sta acolo ?i astazi, umflata, naparlita ici ?i colo, ?i mul?i in?elep?i cuteaza sa sus?ina cum ca totul a fost numai o parere, o joaca, ca nici un fel de fe?e palide morminte, nici un fel de nasturi moi sau ochi cleio?i nu au existat ?i nu exista pe lume. Cine ?tie? Poate ca e o inchipuire de?arta? Oare pu?ine basme ?i mituri nascoce?te norodul? Dar chiar daca ?i aceasta a fost o istorie neadevarata, are totu?i in ea un graunte de inva?atura, ?i fiind ?i amuzanta, merita sa fie povestita.

Zakopane — Cracovia,

iunie — octombrie 1964.

CIBERIADA

Cum a fost salvata lumea

CONSTRUCTORUL, TRURL me?teri odata o ma?ina in stare sa faca orice lucru al carui nume incepea cu litera n. Cand fu gata, o puse sa faca, de proba, ni?te nasturi ?i ni?te naparstoace, pe care-i in?ira pe o numaratoare, facuta tot de ea, apoi ni?te navoade, ni?te nicovale ?i alte numeroase nazbatii. Ea executa intocmai cele cerute, dar pentru ca el nu era inca sigur de ea o puse sa mai faca ?i alte felurite nimicuri ?i nazdravanii: ni?te nasuri, ni?te neutroni, pe urma ni?te nimfe, ba chiar natrium. Pe acesta din urma nu se pricepu sa-l faca, ?i Trurl, foarte necajit, ii ceru lamuriri.

— Nu ?tiu ce-i asta — zise ma?ina. N-am auzit de a?a ceva.

— Cum a?a? Doar e sodiu. Un fel de metal, un element…

— Daca ii spune sodiu, atunci e cu s, iar eu ?tiu sa fac numai lucruri care incep cu n.

— Dar pe latine?te ii spune natrium.

— Iubitule — ii spuse ma?ina — daca a? putea sa fac toate lucrurile care incep ca n in toate limbile posibile, atunci a? fi Ma?ina Care Poate Totul Pentru Tot Alfabetul, pentru ca un lucru oarecare, intr-o anumita limba straina, are, fara indoiala, ?i un nume care incepe cu n. Nu se poate face orice dupa cum vrei, iar eu nu pot face mai mult decat m-ai inva?at. A?a ca n-am sa fac nici sodiu.

— Bine — zise Trurl ?i-i ceru sa faca un cer[1].

Ma?ina facu indata unul, nu prea mare, dar cu totul ?i cu totul albastru. Il invita apoi pe me?terul Clapau?ius, il prezenta ma?inii laudandu-i intr-atat calita?ile ei, incat Clapau?ius se cam supara. Il ruga pe Trurl sa-i dea voie sa-i comande ?i el ceva ma?inii.

— Te rog — ii spuse Trurl — dar trebuie sa fie ceva nu n.

— Cu n? intreba Clapau?ius. Bine. Sa faca atunci ?tiin?a[2].

Ma?ina incepu sa huruie ?i numaidecat pia?a din fa?a casei lui Trurl fu napadita de savan?i, unii se luau de par, al?ii scriau de zor in ni?te car?i groase, iar al?ii le smulgeau car?ile ?i le faceau ferfeni?a; mai incolo se zareau ruguri aprinse, pe care se chinuiau martirii ?tiin?ei; pe alocuri parca urla ceva, se ridicau fumuri ciudate ca ni?te ciuperci, iar intreaga mul?ime vorbea in acela?i timp, incat nu puteai deslu?i nimic; unii redactau memorii lungi, apeluri ?i alte documente, iar mai la o parte, sub picioarele celor ce urlau, stateau ca?iva batrani ?i scriau fara contenire, cu multa migala, pe vechi hartii ingalbenite.

— Ei, ce zici, a?a-i ca nu-i rau? — striga mandru Trurl. Este leit ?tiin?a, trebuie sa recuno?ti!

Clapau?ius insa nu era mul?umit.

— Da de unde! Gloata asta inseamna pentru tine ?tiin?a? ?tiin?a e cu total altceva.

— Bine, spune tu ce inseamna ?i ma?ina o s-o fabrice indata! — se o?ari Trurl.

Dar Clapau?ius nu ?tia ce sa spuna; se hotari, pana la urma, sa ceara ma?inii sa dezlege doua probleme, iar daca le va dezlega, va recunoa?te ca este ceea ce trebuie sa fie. Trurl se invoi ?i Clapau?ius ii ceru sa faca inversul.

— Inversul! — striga Trurl. A mai auzit cineva ce-i aia inversul?

— Cum nu? E opusul a ceea ce e totul — raspunse lini?tit Clapau?ius. A intoarce pe dos, n-ai auzit despre asta? Ei, nu te mai preface! Hei, ma?ina, apuca-te de treaba!

Dar ma?ina ?i incepuse sa lucreze. Facuse mai intai antiprotoni, apoi antielectroni, antineutroni, ?i lucrase atat de spornic, incat se adunase o cantitate nemasurata de antimaterie, din care incepu sa se formeze incet o antilume, ca un nor stralucind ciudat pe cer.

— Hm — mormai forate nemul?umit Clapau?ius — asta sa fie inversul? Sa zicem ca da… Treaca de la mine… Dar acum am sa-i dau o a doua problema: A-?ina! I?i poruncesc sa faci Nimicul!

Mult timp ma?ina nici nu se mi?ca. Clapau?ius incepu sa-?i frece mainile satisfacut, iar Trurl ii spuse:

— Ei, ?i ce-i cu asta? I-ai spus sa nu faca nimic, ?i nu face nimic!

— Nu-i adevarat. I-am spus sa faca Nimicul, ceea ce e cu totul altceva.