voia sa se inapoieze, cand zari o u?i?a mica pe care scria: „Nu intra?i”. Era acoperita cu un strat gros de praf ?i nici n-ar fi atins-o macar, de n-ar fi fost inscrip?ia, care 1-a suparat din cale-afara. Cum a?a? Lui, regelui, indrazne?te cineva sa-i interzica ceva? Nu-i fu prea u?or sa deschida u?a ce scar?ai din toate balamalele, dupa care, urcand ni?te scari intortocheate, ajunse intr-un turn parasit. Acolo dadu peste un dulap de arama, foarte vechi, cu ni?te ochi mici de rubin, cu chei?a ?i clapa. In?elese ca asta era ma?ina de prevestit ?i iar se manie pentru ca, in ciuda poruncii sale, fusese lasata in palat. Dar i?i zise ca o data ar putea incerca sa vada cum ghice?te ma?ina. Se apropie de ea in varful picioarelor, rasuci chei?a ?i, cum nu se intampla nimic, ciocani in clapa. Ma?ina ofta ragu?it, mecanismul harai ?i se uita la rege cu ochi-i sa?ii de rubin. Asta ii aminti regelui privirea cruci?a a unchiului sau, Cenander, fratele tatalui sau, care ii fusese mai demult preceptor. Se gandi ca, desigur, unchiul ceruse sa fie lasata acolo ma?ina, ca sa-i faca in necaz, altfel de ce l-ar fi privit a?a? I?i sim?i inima grea, iar ma?ina, icnind, incepu sa cante incet o melodie trista, de parca cineva ar fi ciocanit un mormant de fier cu lopata, iar prin clapa care se deschise cazu o foaie de hartie neagra, cu ni?te randuri galbene ca oasele.
Pe rege il trecura fiorii, dar nu-?i putu stapani curiozitatea. Smulse hartia ?i o lua la fuga spre apartamentele sale. Cand ramase singur, o scoase din buzunar. „Am sa ma uit doar o data cu coada ochiului, sa ma conving despre ce e vorba” hotari el, aruncandu-?i ochii pe hartie. Citi cele ce urmeaza:
Regelui Murdas i se facu negru inaintea ochilor. Ii paru rau ca nu-?i stapanise curiozitatea, punand in func?iune ma?ina de prevestit. Era insa prea tarziu. Acum ?tia ca trebuie sa ia masuri, ca nu care cumva sa se intample ceva ?i mai rau. Nu se indoia de sensul prevestirii. A?a cum banuise mai de mult, il amenin?au rudele cele mai apropiate.
La drept vorbind, nu se ?tie daca totul s-a desfa?urat a?a dupa cum se poveste?te. In orice caz, pana la urma s-au petrecut lucruri triste, am putea spune chiar cumplite. Regele a poruncit uciderea intregii familii. Numai unchiul sau, Cenander, a izbutit sa fuga in ultima clipa, travestit in pianina. Dar nici asta n-a ajutat la nimic, caci a fost prins ?i dat pe mana calaului. Murdas putu sa semneze sentin?a cu con?tiin?a impacata, caci unchiul sau fusese prins pe cand conspira impotriva monarhiei.
Ramas atat de brusc fara familie, regele se imbraca in doliu. Se sim?ea mai u?urat la suflet, de?i trist, fiindca, de fapt, nu era nici prea rau, nici prea crud. Dar doliul nu dura mult, caci lui Murdas ii trecu prin gand ca s-ar putea sa mai aiba pe undeva niscaiva rude despre care inca nu ?tia nimic. Oricare dintre supu?i ii putea fi intr-un fel ruda indepartata. Un timp mai taie pe unul, pe altul, dar asta nu-l lini?tea defel. Nu putea sa-i omoare pe to?i. Doar nu po?i fi rege fara supu?i. Devenise atat de banuitor, incat porunci sa fie prins cu nituri de tron, ca nimeni sa nu-l poata alunga. Incepu sa doarma cu o scufi?a blindata ?i mereu sa gandea ce sa faca de acum incolo. In sfar?it, se apuca de un lucru nemaipomenit, atat de nemaipomenit, incat nici lui nu i-ar fi putut trece prin minte una ca asta. Se vede ca i-l sugerase vreun negustor ambulant travestit in in?elept sau vreun in?elept travestit in negustor — despre asta se vorbea in fel ?i chip. Servitorii palatului zarira uneori o figura mascata, pe care regele o primea noaptea in apartamentele sale. E destul sa spunem ca Murdas chema intr-o zi pe to?i constructorii palatului, pe to?i mai?trii electrocavaleri ?i constructori ?i le spuse ca trebuie sa-i mareasca trupul, in a?a fel, incat sa acopere toate orizonturile. Poruncile ii fura indeplinite cu o iu?eala uluitoare, caci regele numi ca director al biroului de proiectari chiar pe calaul domnesc. ?iruri de electricieni ?i constructori incepura sa care in palat sarme ?i bobine, iar cand regele, reconstruit, umplu cu persoana lui intregul palat, a?a Incat se afla in acela?i timp ?i la fa?ada ?i in pivni?a ?i la etaj, veni randul cladirilor dimprejur. In decurs de doi ani, Murdas se intinse pana la periferia ora?ului. Casele nu prea aratoase ?i nevrednice ca in ele sa sala?luiasca gandirea monarhului fura daramate, iar in locul lor se inal?ara palate electronice, numite amplificatorii lui Murdas. Regele cre?tea incet, insa necontenit, cu multe etaje, intensificat cu substa?ii personaliste, pana cuprinse cu statura lui intreaga capitala, trecand pana ?i de marginile ei. Ii reveni ?i buna dispozi?ie. Rude nu mai avea, de ulei sau de curent nu se mai temea ca va duce lipsa, caci nu trebuia sa faca nici macar un pas, de vreme ce se afla peste tot. „Statul sunt eu” — spunea el, ?i nu fara temei, pentru ca in afara de el, care napadise cu ?iruri de construc?ii electrice pie?ele ?i aleile, nu mai locuia nimeni in capitala; fire?te cu excep?ia desprafuitorilor regali, a corpului ?tergatorilor de praf. Ei vegheau gandirea regelui, care plutea de la o cladire la alta. Astfel cutreiera prin tot ora?ul bucuria regelui Murdas, mul?umirea ca izbutise sa ca?tige mare?ia, iar pe deasupra, sa se poata ascunde oriunde. Intr-adevar, acum era atotprezent in intreg statul. Neasemuit de pitoreasca era prezen?a lui in amurg, cand regele-uria?, luminand ca para focului, clipea cu luminile-ganduri, apoi se stingea u?or, cazand intr-un somn adanc, binemeritat. Dar acest intuneric al negandirii, din primele ore ale nop?ii, facea apoi loc clipirilor ratacite ale unor strafulgerari ba ici, ba colo in noaptea neagra. Erau visurile regelui, care incepeau sa capete contur. Se revarsau peste cladiri, in lavine furtunoase, aprinzand in intuneric geamurile, ?i toate strazile se inecau una pe alta in lumini ro?ii ?i violete, iar garzile desprafuitorilor, mar?aluind pe trotuarele pustii ?i sim?ind mirosul cablurilor incinse ale Maiesta?ii Sale, se uitau pe furi? prin ferestrele in care lucea lumina, spunandu-?i in ?oapta:
— Oho! De buna seama, pe Murdas il chinuie?te vreun co?mar, numai de nu s-ar razbuna pe noi!
Intr-o noapte, dupa o zi deosebit de grea, caci regele tocmai se indeletnicea cu nascocirea de noi decora?ii pe care avea de gand sa ?i le confere, visa ca unchiul sau, Cenander, profitand de intuneric, se strecurase in capitala, intr-o mantie neagra, ?i umbla pe strazi in cautarea unor adep?i cu care sa urzeasca un complot groaznic. Din pivni?e ie?eau ?iruri de figuri mascate, atat de multe ?i atata de hotarate in a-l ucide, incat Murdas incepu sa tremure, ?i de frica se trezi. Era ziua ?i soarele aurea- nori?orii albi de pe cer. Regele i?i zise: „A?! Fleacuri! Am visat!” ?i se apuca sa proiecteze alte medalii ?i decora?ii; cele nascocite cu o zi inainte ii fusesera aga?ate pe terase ?i balcoane. Cand, dupa o alta zi de truda, se culca, numai ce a?ipi ca-i aparu din nou in vis complotul antiregal in toata desfa?urarea lui. Lucrurile s-au petrecut a?a: cand Murdas se trezise din co?marul sau, nu se trezise de-a binelea; centrul ora?ului in care se aciuase acel vis antistatal, nu se de?teptase defel ci se chinuia mai departe in chingile viselor urate, iar regele, trezit oarecum, nu ?tia nimic din toate astea. Intre timp, o mare parte a persoanei sale, ?i anume vechiul centru al ora?ului, nedandu-?i seama ca unchiul complotist ?i ma?ina?iile lui sunt numai ni?te inchipuiri, ramasese mai departe sub apasarea co?marului. In aceasta a doua noapte, Murdas vazu in vis cum unchiul se da de ceasul mor?ii strigandu-?i rudele. Aparura cu toatele, pana la una, scar?aind post-mortem din incheieturi. Chiar ?i acelea carora le lipseau cele mai importante par?i ridicara sabiile impotriva conducatorului de drept! Era o mi?care nemaipomenita. Mul?imi de siluete mascate scandau in ?oapta lozinci de indemn la rascoala; prin pivni?e ?i vagauni se coseau steagurile negre ale conjura?iei, peste tot se fierbeau otravuri, se ascu?eau topoare, se me?tereau fire de sarma veninoase ?i cu to?ii se pregateau pentru rafuiala generala cu Murdas, pe care nu-l iubea nimeni. Regele fu iara?i cople?it de spaima. Se trezi tremurand tot ?i vru sa cheme, prin Poarta de Aur a Gurii Regale, toate armatele sale in ajutor, ca sa impra?tie pe rascula?i cu sabiile, dar indata i?i dadu seama ca asta nu folose?te la nimic. Armata nu poate intra in visul lui ?i deci nu poate distruge complotul care se pregatea acolo. Incerca, o vreme, printr-o sfor?are a voin?ei, sa trezeasca cele patru mile patrate ale fiin?ei sale, care visau intruna despre complot, caci in stare de veghe nu-i aparea nici un complot, ci numai atunci cand il dobora somnul.
