Trurl i?i scutura hainele de praf, ferindu-se de prietenul lui.
— Ei, acu’, unde, cum ?i ce… Lasa-ma sa vorbesc! Am omorat balaurul, dar regele n-a vrut sa-mi plateasca…
— De ce?
— Se vede treaba ca din zgarcenie. A dat vina pe birocra?ie. Ba ca trebuie sa se alcatuiasca un proces- verbal in prezen?a unei comisii, ba ca mai e nevoie de nu ?tiu ce masuratori, de autopsie, ba ca trebuie sa se intruneasca Consiliul Coroanei, ca har, ca mar, Tezaurierul principal al cur?ii spunea ?i el ca nu ?tie cum sa faca plata, fiindca a?a ceva nu s-a prevazut in fondul de salarii. Intr-un cuvant, de?i i-am rugat, am insistat, m-am dus personal la casierie, la rege, la Consiliul Coroanei, nimeni n-a vrut sa stea de vorba cu mine, iar cand mi-au mai cerut sa depun ?i biografie, cu fotografii cu tot, atunci ce era sa fac, am plecat. Dar balaurul era de-acum in stare ireversibila. L-am jupuit de piele am taiat cateva crengu?e de alun, am gasit undeva un stalp de telegraf vechi, ?i gata, de altceva n-am mai avut nevoie; l-am impaiat ?i… am inceput sa fac pe balaurul…
— Imposibil! Sa recurgi tu la un mijloc atat de ru?inos? ?i de ce, ma rog, pentru ca nu ?i-au platit? Nu in?eleg deloc.
— Ei, ca prost mai e?ti! — spuse Trurl, cu ingaduin?a. Pai ei mi-aduc mereu tot felul de biruri! Am ?i primit pana acum mai mult decat mi se cuvine.
— A?aaa! — se lumina Clapau?ius, cascand ochii cat cepele. Dar adauga indata: Sa ?tii ca nu e frumos ceea ce faci…
— De ce nu-i frumos? Da’ ce, am facut vreun rau? Ma plimbam ?i eu a?a prin mun?i, iar seara urlam ni?elu?. Sunt frant de oboseala… mai adauga a?ezandu-se langa Clapau?ius…
— De ce? De urlat?
— Of, nu e?ti in stare sa in?elegi? Ce urlat! In fiecare noapte sa car in spinare saci de aur din grota, pana sus, pe munte, uite, colo! — ?i arata cu mana un masiv muntos, aflat destul de departe. Am pregatit acolo o platforma de start. Ia sa cari ?i tu greuta?i de douazeci de puzi, de seara pana diminea?a ?i-ai sa vezi! Balaurul asta nu-i balaur ca oricare, numai pielea cantare?te vreo doua tone. Trebuia s-o car in spinare, sa racnesc, sa tropaiesc, asta ziua, iar noaptea treaba ailalta. Imi pare bine ca ai venit, fiindca, drept sa-?i spun, ma cam saturasem…
— Dar balaurul asta, adica vreau sa spun lighioana asta impaiata, cum de n-a disparut cand am mic?orat probabilitatea pana la zero? — mai vru sa afle Clapau?ius.
Trurl tu?i, parca pu?in fastacit.
— Din pruden?a — il lamuri el. Ar fi putut nimeri pe aici vreun prost de vanator, poate chiar Bazileus, a?a ca i-am montat inauntru, sub piele, ni?te ecrane antiprobabilistice. ?i-acuma, hai, au mai ramas ca?iva saci cu platina, a?tia-s cei mai grei, n-am chef sa-i car singur. E foarte bine ca ai sa-mi aju?i…
Expedi?ia a patra sau cum a pus Trurl in func?iune feminotronul, vrand sa-l izbaveasca pe prin?ul Pantarcticus de chinurile dragostei, ?i cum a fost apoi nevoit sa foloseasca pruncaruncatorul
INTR-O BUNA ZI, dis-de-diminea?a, pe cand Trurl dormea, cufundat intr-un somn adanc, cineva batu la u?a lui cu atata putere de parca ar fi vrut s-o scoata din ?a?ani. Cand Trurl, cu ochii abia miji?i, trase zavorul, vazu in fa?a lui, pe fondul cerului u?or albind, o nava uria?a, asemanatoare unei capa?ani de zahar de o marime neobi?nuita sau a unei piramide zburatoare. Din interiorul acestui colos, care aterizase chiar in fa?a ferestrei sale, ie?eau pe o punte larga, in ?iruri lungi, ni?te namile incarcate cu saci, iar ni?te robo?i vopsi?i complet in negru, impodobi?i cu burnusuri ?i turbane, descarcau bagajele in fa?a casei atat de repede, incat in cateva clipe, Trurl, care nu pricepea ce se intampla, fu inconjurat de o mul?ime de baloturi umflate, ca de un meterez in forma de semicerc, prin care abia fu lasata o trecere ingusta. Pe aici se indrepta spre el un electrocavaler de o statura nemaivazuta, cu ochii ca de stele, cu mici antene radar, rasucite bataios in sus, ?i cu o mantie incarcata de pietre scumpe. Distinsul oaspete i?i trecu mantia peste umeri, ridica pu?in palaria blindata ?i cu un glas puternic, de?i moale precum catifeaua, intreba:
— Am oare cinstea sa stau de vorba cu prea-luminatul domn Trurl, vestitul constructor?
— Mda, sigur, eu… eu sunt… Pofti?i, intra?i, va rog… Scuza?i-mi dezordinea… N-am ?tiut ca… adica… dormeam… baigui Trurl, teribil de incurcat, tragandu-?i la repezeala pe el un halat scurt. I?i daduse seama ca e numai in cama?a de noapte ?i inca in una dintre acelea care nu mai cunoscuse de mult sapunul.
Elegantul electrocavaler se pare ca nu observase totu?i ?inuta sumara a lui Trurl. Sco?andu-?i inca o data palaria, care incepu sa vibreze, sunand deasupra capului sau de fier, intra gra?ios inauntru. Trurl se scuza pentru o clipa ?i, mai aranjandu-se un pic, se intoarse, coborand cate doua trepte o data. In vremea asta afara se luminase de-a binelea, soarele se oglindea puternic in armurile negre ale robo?ilor, care, fredonand cu alean vechiul cantec al robilor: „Pe unde-ai umblat”…, inconjurara pe patru randuri locuin?a ?i nava-piramida. Trurl vazu toate prin fereastra, stand in fa?a musafirului. Acesta, privindu-l cu scanteieri de briliant in ochi, ii spuse:
— Planeta de pe care am venit, ilustre constructor, se afla acum in plin Ev Mediu, a?a ca o rog pe Domnia Voastra sa ma ierte ca L-am deranjat atat de mult, aterizand inoportun; dar Va rog sa in?elege?i ca in nici un chip n-am putut prevedea ca in acel
In acest moment al cuvantarii tu?i u?or, de parca cineva ar fi cantat dulce din muzicu?a, ?i spuse mai departe:
— M-a trimis la Domnia Voastra stapanul ?i regele meu, Maiestatea Sa Protrudin Astericus, suveran peste globurile unite Jonit ?i Eprit, Duce mo?tenitor al Aneuriei, Imparat al Mono?iei, Biproxiei ?i Trifilidei, Mare Prin? de Barnomalva, Eborcyda, Klapundro ?i Tragantoro, Conte de Euscalpia, Transfioria ?i Fortransmina, Paladin de Astru-Albastru-Alabastru, Baron Porcintroaca, Scosdincloaca ?i Maispalaloleaca, precum ?i domn atotstapanitor al Meterei, Heterei, Eterei et Caeterei, pentru ca, in numele Sau prea milostiv, sa invit pe Lumina?ia Voastra in ?ara sa, ca pe un mantuitor al Coroanei mult dorit ?i a?teptat, singurul in stare sa ne izbaveasca de marele necaz, iscat de nenorocita indragostire a Alte?ei Sale, mo?tenitorul tronului, Pantarcticus.
— Bine, dar eu nu…, ncepu repede Trurl. Insa magnatul, facand un gest scurt, ca semn ca inca n-a terminat, continua cu acela?i glas de o?el:
— Ca rasplata pentru ca a?i binevoit sa Va apleca?i urechea la necazul nostru, ca a?i acceptat sa ne veni?i in ajutor in combaterea acestei nenorociri care a lovit greu statul nostru, Maiestatea Sa Protrudin fagaduie?te, asigura ?i jura prin vorbele mele ca va inconjura pe Constructivitatea Voastra cu asemenea binefaceri, ca inal?imea Voastra nu se va putea satura de ele pana la sfar?itul zilelor Sale. ?i ca avans sau, cum se spune, ca arvuna, va nume?te din chiar aceasta clipa — aici magnatul se ridica, scoase sabia ?i continua, lovindu-l pe Trurl cu tai?ul la fiecare cuvant, ca acestuia incepura sa-i salte umerii — Prin? Titular ?i Independent al Murvidraupiei, Abominentiei, Infamoriei ?i Mar?avoriei, Conte Ereditar de Trundo ?i Morigundo, Electro-Octomaciucar al Brazelupei, Condolondei ?i Pratalaxiei, precum ?i Marchiz de Gund ?i Lund, Guvernator Extraordinar al Fluxiei ?i Pruxiei ?i totodata General Capitular al Ordinului Mendi?ilor ?i Mare Preot al Principatelor Pyt, Myt ?i Tamtadryt, impreuna cu tot ceea ce se cuvine acestor demnita?i, adica dreptul de a fi salutat prin douazeci ?i una de lovituri de tun la sculatul de diminea?a ?i seara, la culcare, precum ?i cu muzica fanfarei dupa masa de pranz, dreptul de a purta Crucea Grea Infinitezimala, cu perpetuarea pluralistica in abanos, pluriforma in ardezie ?i plurala in aur. Ca dovada a bunavoin?ei Sale, Regele ?i Stapanul meu i?i trimite aceste mici aten?ii, cu care mi-am ingaduit sa-?i inconjur locuin?a.
Intr-adevar, sacii intunecau de-acum lumina zilei, care abia mai patrundea in odaie. Magnatul i?i incheie cuvantarea, dar mana, ridicata, ca un orator, n-o lasa in jos. Se vede ca uitase, caci tacu, in vreme ce Trurl i?i pregati raspunsul:
— Sunt deosebit de recunoscator Maiesta?ii Sale Protrudin, dar chestiunile sentimentale, ?ti?i, nu sunt specialitatea mea. De altfel… adauga, sub privirea de briliant a magnatului — poate ca mi-a?i putea spune despre ce e vorba…
Cavalerul dadu aprobativ din cap.
— Foarte simplu, Prea Luminate Constructor! Mo?tenitorul tronului s-a indragostit de Amarandina Ceriberniana, unica fiica a regelui ?arii vecine, Araubraria. O veche du?manie desparte de multa vreme ?arile noastre, iar cand Imparatul Nostru Milostiv, dupa lungi ?i neintrerupte rugamin?i ale prin?ului, s-a adresat regelui,
