cerandu-i mana Amarandinei, raspunsul a fost categoric negativ. De atunci a trecut un an ?i ?ase zile, iar prin?ul mo?tenitor se stinge vazand cu ochii ?i nu exista nici o cale sa-?i vina in fire. Nu ne-a mai ramas alta speran?a decat cea care straluce?te in persoana Lumina?iei Voastre.
Spunand acestea, seme?ul cavaler se inclina, Trurl tu?i u?or ?i, vazand pe fereastra ?irurile de luptatori, rosti cu glas mai scazut:
— Nu-mi inchipui sa pot face ceva… dar… daca regele dore?te… atunci eu… se in?elege…
— Asta ?i vrem! — exclama cavalerul, ?i batu din palme, facandu-le sa sune ca metalul.
Indata, doisprezece cuirasieri negri ca noaptea, cu un blindaj care facea zgomot asurzitor, navalira inauntru ?i, apucandu-l pe Trurl, il ridicara pe sus, ducandu-l pe puntea navei. Se auzira douazeci ?i una de lovituri de tun, trapele fura ridicate ?i nava i?i incepu zborul maiestuos, cu steagul in vant, spre abisul ceresc.
In timpul calatoriei, magnatul, care era Mare Subfierar al Coroanei, ii povesti lui Trurl o mul?ime de amanunte despre inamorarea romantica ?i totodata dramatica a prin?ului. Cum ajunsera — dupa primirea solemna ce i s-a facut in capitala de-a lungul intregului traseu impodobit cu steaguri, in prezen?a unor mul?imi fara numar — constructorul se apuca de treaba. Ca loc de munca i?i alese splendidul parc regal. Templul Meditarii, care se afla acolo, il transforma in trei saptamani intr-o construc?ie ciudata de metal, cu cabluri ?i ecrane luminoase. Facuse din el, dupa cum ii explicase regelui, un feminotron, o instala?ie folosita atat cu rol de antrenajer, cat ?i de erotor total cu retroac?iune. Cel ce intra in inima aparatului facea cuno?tin?a dintr-o data cu toate farmecele, vrajile, frumuse?ile, ?oaptele, sarutarile ?i mangaierile caracteristice intregului sex frumos din Cosmos. Feminotronul, in care transformase Templul Medita?iei, avea o putere ini?iala de patruzeci de megamori, iar productivitatea efectiva in spectrul volupta?ii penetrante atingea nouazeci ?i ?ase la suta, emisiunea pasionala, masurata ca intotdeauna in kiloteiubescuri, se ridica la ?ase pentru fiecare sarut teleghidat. Feminotronul mai era prevazut cu absorbitori turnan?i de frenezie, cu amplificator cascadic de imbra?i?ari ?i priviri pierdute, precum ?i cu un automat al „primei vederi”, caci Trurl era adeptul teoriei doctorului Afrodontus, descoperitorul campului indragostirii instantanee.
Aceasta excep?ionala construc?ie mai avea ?i alte multe instala?ii, cum ar fi flirtiera rapida, reductor al insisten?elor exagerate, precum ?i un accesoriu complet de mangaieri ?i giugiuleli. Pe dinafara, intr-o cutie de sticla separata, se vedeau ni?te cadrane uria?e de ceasuri, pe care se putea urmari perfect mersul curei de dezindragostire. Dupa cum aratau statisticile, feminotronul dadea rezultate pozitive durabile in nouazeci ?i opt de cazuri de superfixa?ie sentimentala dintr-o suta. Deci ?ansele de salvare a prin?ului erau deosebit de mari.
Patruzeci de inal?i demnitari ai regatului l-au tot tras ?i impins pe prin? prin parc pana la Templul Meditarii, timp de patru ore in ?ir, incet, dar staruitor, unind hotararea ac?iunilor cu respectul fa?a de persoana acestuia, caci prin?ul nu voia in nici un chin sa se lase dezindragostit. Izbea cu capul ?i lovea cu picioarele pe credincio?ii curteni ca un apucat. Cand, in sfar?it, cu ajutorul a numeroase perni?e de puf, prin?ul a fost impins inauntru ?i trapele s-au lasat in urma lui, Trurl, plin de nelini?te, puse in func?iune automatul, care incepu sec numaratoarea inversa: „douazeci… nouasprezece… zece…” pana ce rosti cu acela?i glas egal: „Zero! Start!”. Sincroerotoarele, pornite cu toata puterea megamoroasa, inghi?ira victima sentimentelor atat de fatal direc?ionate. Aproape o ora privi Trurl la acele ceasurilor, care vibrau sub cea mai inalta tensiune erotica. Din pacate ele nu aratau schimbari esen?iale. Increderea in efectele curei incepu sa i se zdruncine, dar acum nu mai putea face nimic. Trebuia sa a?tepte rabdator, cu mainile incruci?ate. Verifica numai daca ultarsarutarile cad sub unghiul potrivit, fara avant exagerat, daca flirtiera ?i mangaietorii imbra?i?a?i au mers regulat, avand totodata grija ca densitatea campului sa fie aproape de cea admisibila, pentru ca se punea problema nu ca pacientul sa se transindragosteasca, schimband obiectul sentimentelor de la Amarandina la ma?ina, ci sa se dezindragosteasca total. In sfar?it, intr-o tacere solemna, trapa fu deschisa. Dupa desfacerea marilor ?uruburi cu care era inchisa ermetic, o data cu o pala dintre cele mai dulci miresme, ie?i din interiorul semiintunecos ?i prin?ul, acoperit de trandafiri strivi?i, care-?i pierdusera petalele, imbata?i de tensiunea teribila a pasiunilor. Credincio?ii servitori dadura fuga, apucand madularele fara putere ale prin?ului ?i auzira cum buzele palide ale acestuia rostesc, abia ?optit, un singur cuvant: Amarandina.
Trurl inghi?i o injuratura, in?elegand ca s-a trudit degeaba. Sentimentul nebunesc al prin?ului s-a dovedit, la proba critica, mai puternic decat to?i ultramorii ?i megamangaietorii feminotronului lua?i la un loc. De altfel, dragostometrul, pus pe corpul aproape inert al prin?ului, indica o suta ?apte linii, geamul ii plesni pe loc ?i mercurul se varsa, tremurand nelini?tit, de parca, ?i lui i s-ar fi transmis clocotul sentimentelor. Prima incercare ramase deci fara rezultat.
Trurl se intoarse in apartamentele sale posomorat ca noaptea ?i, daca cineva l-ar fi observat ar fi auzit cum umbla de colo-colo, in cautarea unei solu?ii salvatoare. In vremea asta un soi de freamat se auzi in parc; erau ni?te me?teri care reparau zidul inconjurator ?i care, din curiozitate, intrasera in feminotron ?i-i dadusera drumul. A fost nevoie sa fie chema?i pompierii, caci sareau ca ar?i dinauntru, unul dupa altul, fumegand de atatea sentimente inflacarate.
Vazand aceasta, Trurl puse in aplicare alt ansamblu, format dintr-un delirizator ?i o trivialni?a. Dar ?i incercarea asta, trebuie s-o spunem de la inceput, dadu gre?. Prin?ul nu numai ca nu se dezindragosti de Amarandina, ci, dimpotriva, se sim?i ?i mai legat de ea. Trurl incepu iar sa se plimbe de la un capat la altul al apartamentelor sale, citind pana noaptea tarziu tratate de specialitate. La urma le azvarli cat colo, iar a doua zi il ruga pe Marele Subfierar sa-i inlesneasca o audien?a la rege. Primit de Maiestatea sa, ii spuse:
— Maiestate! Milostive Stapane! Sistemele dezindragostitoare pe care le-am incercat sunt cele mai puternice din cate exista. Fiul tau insa nu poate fi dezindragostit de viu. Acesta e adevarul pe care ma simt dator sa-l dezvalui Maiesta?ii Voastre.
Regele tacu, incremenind la auzul acestei ve?ti, iar Trurl relua:.
— Desigur, a? putea sa-l in?el, sintetizand-o pe Amarandina dupa parametrii ce-mi sunt accesibili, clar mai devreme sau mai tarziu prin?ul ar descoperi ?iretenia ?i ar afla de soarta adevaratei prin?ese. A?a ca nu ne ramane decat o singura cale: prin?ul trebuie s-o ia de nevasta pe fiica regelui!
— Nici gand, straine! Tocmai asta e, ca regele vecin n-o sa o dea niciodata fiului meu!
— Dar daca ar fi infrant? Daca ar trebui sa duca tratative, cerand, ca invins, indurare?
— Ei, atunci, da, fara indoiala, dar cum po?i crede ca a? fi in stare sa imping doua mari state intr-un razboi sangeros, ?i inca unul cu un sfar?it nesigur, ca sa ob?in pentru fiul meu mana fiicei regelui vecin? Nu, asta nu se poate, in ruptul capului.
— Nici nu a?teptam alta hotarare din partea Maiesta?ii Voastre — zise lini?tit Trurl. Sunt fel de fel de razboaie, iar cel pe care l-am nascocit este unul cu totul nesangeros. Nu-l vom ataca pe regele vecin cu armele. Nu numai ca nu vom lua via?a nici unuia dintre ceta?enii ?arii lui, ci dimpotriva!
— Cum adica? Ce tot spui? — intreba regele mirat.
Pe masura ce Trurl i?i destainuia in ?oapta secretul sau la urechea monarhului, chipul, pana atunci mohorat al acestuia se lumina treptat, iar la urma exclama:
— Bine, fa cum gande?ti, dragul meu strain, ?i sa te ajute Cel de Sus!
Inca de a doua zi fierariile ?i atelierele Cur?ii Regale trecura, dupa planurile lui Trurl, la fabricarea unui mare numar de aruncatoare, teribil de puternice, dar cu o destina?ie total necunoscuta. Fura instalate pe planeta, mascate de re?ele de aparare, a?a ca nimeni nu banuia nimic. In acela?i timp, Trurl statea zi ?i noapte in laboratorul regal de cibergenetica, supraveghind ni?te cazane tainice, in care clocoteau fierturi ciudate, iar claca vreun spion ar fi incercat sa-l urmareasca, n-ar fi putut afla nimic, in afara de faptul ca, din cand in cand, in laboratoarele inchise cu ?apte lacate, se auzea cate un scancet, iar doctoran?ii ?i asisten?ii alergau in toate par?ile cu bra?ele pline de scutece.
Bombardarea incepu o saptamana mai tarziu pe la miezul nop?ii. Puse la punct ?i lustruite de batranii canonieri, ?evile se ridicara toate ca una singura, ?inand steaua alba a statului vecin ?i pornira focul, nu aducator de moarte, ci de via?a. Trurl bombarda cu prunci, pruncaruncatoarele sale umplura impara?ia cu miriade de plozi urlatori, care, crescand repede, se aga?au de trecatori, ?i erau atat de mul?i, ca de atatea ?ipete de „mama”, „papa”, „pipi” ?i „e-e” vazduhul se cutremura de-?i plesneau timpanele. ?i acest potop de copila?i dura atata, incat economia imperiului nu-l mai putu suporta ?i spectrul catastrofei le aparu tuturor evident. Din cer cadeau mereu, veseli ?i grasu?i, prichindei marun?i, ca se facu noapte in plina zi de atata vanzoleala de scutece. Atunci imparatul se vazu nevoit sa ceara indurare regelui Protrudin, care fagadui sa inceteze bombardamentul, cu condi?ia ca fiul sau sa o poata lua de nevasta pe Amarandina. Imparatul se declara de acord in mare graba. Pruncaruncatoarele fura indata oprite, feminotronul, pentru mai mare siguran?a, fu demontat de Trurl insu?i, care, ca prim nunta?, in ve?minte de diamant, cu bastonul de mare?al in mana, dirija toasturile la nunta celor doi tineri. Apoi incarca
