racheta cu diplomele, decora?iile ?i documentele de proprietate daruite atat de rege, cat ?i de imparat ?i se intoarse acasa, incarcat de glorie…
Expedi?ia a cincea sau poznele regelui Baleryon
NU PRIN CRUZIME i?i chinuia supu?ii Baleryon, regele Cymberei, ci prin pasiunea sa pentru distrac?ii. Nu-i placeau nici banchetele, nici orgiile de o noapte intreaga. Mult mai placute erau inimii sale jocurile nevinovate, ar?icele, ala-bala-portocala, popa-prostu’ sau septicul, inceput seara ?i pana diminea?a, de-a ho?ii ?i vardi?tii, leap?a ?i, mai mult ca toate, de-a v-a?i ascunselea. Cand urma sa ia o hotarare importanta, sa semneze vreun decret de insemnatate na?ionala, sa primeasca ambasadori extraastrali sau sa acorde audien?a vreunui mare?al, regele se ascundea ?i, amenin?and cu cele mai grele pedepse, poruncea sa fie cautat. Intregul Consiliu de Coroana alerga atunci prin tot palatul, cautand prin toate cotloanele, prin toate ungherele, ciocanind zidurile, intorcand tronul pe toate par?ile. Cautarile acestea durau uneori foarte mult, caci regele nascocea mereu noi ?i noi ascunzatori. O data nu s-a putut ajunge la declararea unui foarte important razboi numai din cauza ca regele, ascuns sub o puzderie de oglinjoare ?i becule?e, a stat atarnat trei zile in marea sala a palatului, travestit in candelabru, razandu-?i in pumni de alergatura disperata a curtenilor sai. Cel care-l descoperea primul primea de indata titlul de Mare Gasitor al Regelui, ?i dintre ace?tia erau de-acum ?apte sute treizeci ?i ?ase la curte. Cine dorea sa intre in gra?iile regelui trebuia neaparat sa-l uimeasca cu o noua distrac?ie, care ii era inca necunoscuta. Asta nu era deloc u?or, caci Baleryon era neintrecut in acest domeniu: ?tia tot felul de jocuri, de la cele antice, cum ar fi jocul cu numere pare ?i impare, pana la cele mai moderne, cu retroac?iune, cum ar fi cibercodrul. Uneori spunea ca totul pe lume nu e decat un joc, adica o distrac?ie, ?i socotea chiar ?i domnia lai.
Vorbele acestea u?uratice ?i nechibzuite starneau mania venerabililor membri ai Consiliului de Coroana, dar mai ales seniorului consiliului, prea luminatul Papagaster, din vechiul neam al lui Matri?ius, care suferea din cale- afara din cauza ca regele n-avea nimic sfant, incat pana ?i inalta sa persoana indraznea s-o lase prada batjocurii generale.
Spaima ii cuprindea pe to?i cand regele, dintr-un capriciu nea?teptat, anun?a ca are chef de dezlegat ghicitori. De multa vreme facuse o adevarata pasiune pentru ghicitori ?i inca de cand se incoronase l-a uluit pe marele cancelar cu intrebarea daca terchea ?i berchea se deosebesc prin ceva ?i, daca da, prin ce anume?
Regele i?i dadu seama de indata ca to?i curtenii, carora le dadea de dezlegat ghicitori, nu-?i bateau prea mult capul cu ele. Raspundeau cum se nimerea, fara nici o noima, ceea ce il supara tare mult. Lucrurile s-au schimbat in bine abia atunci cand regele incepu sa-i numeasca in diferite func?ii dupa cum raspundeau la ghicitori. Incepura sa curga degradarile sau decora?iile ?i toata curtea, vrand-nevrand, trebuia sa ia parte la jocurile nascocite de Maiestatea Sa. Din pacate, mul?i curteni il cam in?elau pe rege, care, de?i bun din fire, nu putea suferi una ca asta. Marele hatman al Coroanei fu condamnat la exil pe via?a pentru ca la audien?e folosise o fi?uica, ascunsa sub armura, lucru care n-ar fi ie?it la iveala, daca n-ar fi fost du?manul acestuia, un general, care, in mare secret, destainuise totul regelui. La fel ?i pre?edintele Consiliului tronului, Papagaster, trebui sa-?i ia adio de la func?ia lui, caci nu ?tiuse care este cel mai intunecos loc de pe lume. Cu vremea, Consiliul tronului incepu sa fie format din cei mai pricepu?i dezlegatori de ghicitori, rebusuri ?i cuvinte incruci?ate din ?ara, iar mini?trii nu faceau un pas fara enciclopedie. La urma curtenii ajunsesera la o asemenea iscusin?a, incat reu?eau sa dea raspunsuri exacte inainte ca regele sa termine intrebarea. ?i nu era de mirare, deoarece to?i, in frunte cm regele, erau abona?i la „Buletinul Oficial”, care, in loc de plictisitoare dispozi?iuni ?i decrete administrative, publica cu deosebire ?arade ?i jocuri de societate.
Cu trecerea anilor, regele avea tot mai pu?in chef sa-?i framante mintea ?i a?a se intoarse la jocul sau preferat, de-a v-a?i ascunselea. Intr-o buna zi, tragand ceva mai multi?or la masea, stabili un premiu cu totul special pentru cel care nascoce?te cea mai buna ascunzatoare din lume. Premiul urma sa fie un talisman nepre?uit, diamantul Coroanei dinastiei Cymberi?ilor. Minuna?ia asta n-o vazuse nimeni de veacuri, caci se afla inchisa cu ?apte lacate de fier in vistieria regala.
S-a intamplat ca Trurl ?i Clapau?ius, in noua lor calatorie, au poposit ?i in Cymberia. Vestea despre fantezia regala s-a raspandit repede in toata ?ara, a?a ca a ajuns ?i la urechea celor doi constructori, care au auzit-o de la ni?te ceta?eni intr-un han unde trasesera pentru noapte.
A doua zi s-au ?i dus la palat cu gandul sa-i spuna regelui ca ?tiu taina ascunzatorii care n-are pereche pe lume. Gasira aici ata?ia doritori ai premiului, incat era imposibil sa razbata prin mul?ime. Asta nu le placu deloc, a?a ca se intoarsera la hanul in care locuiau, urmand sa-?i incerce norocul in ziua urmatoare. Dar norocul acesta mai trebuia ?i el ni?elu? ajutat. In?elep?ii constructori i?i amintira de acest mare adevar, a?a ca Trurl incepu sa strecoare pe tacute in mana fiecarui paznic sau curtean care incerca sa-i opreasca sau sa le faca zile fripte cate o moneda grea, iar cand acesta, in loc sa cedeze, se opunea mai mult, mai adauga o moneda, ?i mai groasa ?i mai grea. Nu trecura nici cinci minute ?i se aflara in sala tronului, in fa?a Maiesta?ii * Sale. Regele se bucura tare mult, auzind ca ni?te inva?a?i atat de vesti?i au venit anume in ?ara lui ca sa-i dezvaluie inva?atura despre ascunzatoarea perfecta. Nu l-au lamurit dintr-o data pe Baleryon ce ?i cum, dar mintea lui, exersata din copilarie cu ghicitori grele, in?elese pana la urma despre ce e vorba. Coborand entuziasmat de pe tron ?i asigurandu-i pe cei doi prieteni de necurmata lui bunavoin?a ?i favoare, le declara ca vor primi premiul, cu condi?ia sa incerce imediat re?eta lor secreta. Clapau?ius, ce-i drept, se codea sa-i des-tainuie re?eta, mormaind pe sub musta?a ca ar trebui mai intai, a?a cum se cuvine, sa incheie un acord corespunzator, pe pergament, cu pecete ?i ?nur de matase, dar regele insista atat de mult, jurandu-se pe ce avea mai scump ca pot fi siguri ca le va da premiul, incat cedara. Trurl ?inea indispensabilul aparat intr-o cutie mica pe care o adusese cu el ?i pe care o arata imediat regelui. Inven?ia nu avea nimic comun cu jocul de-a v-a?i ascunselea, dar putea fi totu?i folosita ?i in acest caz. Era un schimbator bilateral de personalitate, portabil, ?i, se in?elege, cu retroac?iune. Cu ajutorul lui doua persoane diferite puteau face schimb de personalitate intr-un mod foarte simplu ?i rapid. Pe cap se punea un aparat asemanator unor coarne de vaca. Coarnele trebuiau apoi apropiate de fruntea persoanei cu care doreai sa faci schimbul, apasand u?or; atunci un dispozitiv punea in func?iune intreaga instala?ie, care genera doua serii de impulsuri fulgeratoare in sens contrar. Printr-unul din coarne se transmitea propria personalitate celeilalte fiin?e, iar prin celalalt primeai de la cealalta fiin?a personalitatea ei. Se producea deci o descarcare completa de memorie ?i totodata o completare a golului format cu alta memorie, primita de la cealalta persoana. Cu titlu de demonstra?ie, Trurl i?i monta aparatul pe cap ?i tocmai il lamurea pe rege cum se folose?te, apropiind fruntea acestuia de ambele coarne ale aparatului, cand impulsivul monarh il izbi cu capul atat de tare, incat intrerupatorul puse in func?iune aparatura, provocand instantaneu transmuta?ia personalistica. Totul s-a petrecut atat de repede ?i pe neobservate, ca Trurl, care pana atunci nu incercase aceasta experien?a pe propria-i piele, nici n-a bagat de seama ce se intamplase. Clapau?ius, care se afla la oarecare distan?a, nici el n-a observat nimic. L-a mirat doar faptul ca Trurl ?i-a intrerupt brusc prelegerea, pe care a inceput s-o continue din acela?i loc Baleryon, folosind cuvinte ca „poten?iale de transmisie submnemonica neliniara” ?i „scurgere adiabatica de personalitate prin retrocanal”. Regele ii zicea inainte cu glasul sau pi?igaiat, ?i abia dupa cateva secunde Clapau?ius ?i-a dat seama ca ceva nu e in regula. Lui Baleryon, in schimb, aflat de-acum in organismul lui Trurl, nici prin gand nu-i trecea sa asculte savanta conferin?a, ci, mi?candu-?i u?or mainile ?i picioarele, parea ca se simte tot mai bine in corpul acesta nou pentru el, examinandu-l cu mult interes. Deodata Trurl, imbracat in lunga mantie regala, dand din maini in momentul cand explica in ce constau trecerile antientropice critice, observa ca parca il deranjeaza ceva. Arunca o privire spre propria-i mana ?i inlemni, vazand ca ?inea in ea sceptrul. Vru sa spuna ceva, dar regele rase vesel ?i o zbughi din sala tronului. Trurl se lua dupa el, dar picioarele i se impiedicara In mantia de purpura ?i se intinse pe podea cat era de lung; atra?i de zgomot, curtenii se aruncara mai intai asupra lui Clapau?ius, crezand ca acesta il pusese in primejdie pe Maiestatea Sa. Pana cand Trurl, cu coroana pe cap, se ridica, pana ce ii lamuri ca nu i se intamplase nimic, nu mai zarira nici urma din Baleryon, care, aflat in corpul lui Trurl, o luase razna prin lume. Degeaba incerca Trurl sa alerge dupa el, a?a cum se afla, in mantia regala. Curtenii nu-i dadura voie. Degeaba se apara, strigand ca nu el este regele ?i ca a avut loc o transmuta?ie, ace?tia, crezand ca de atatea rebusuri ?i-a pierdut min?ile, il impinsera cu tot respectul, dar hotarat, spre dormitor, de?i el urla ?i se zbatea cat il ?ineau puterile, ?i trimisera dupa doctori. In vremea asta, pe Clapau?ius il aruncara doi paznici in strada. Intorcandu-se la han, se gandi cu nelini?te la complica?iile care ar putea sa se iveasca. „Fara indoiala — i?i zise — daca eu m-a? fi aflat in locul lui Trurl, atunci echilibrul sufletesc, care ma caracterizeaza, ar fi asigurat de indata ordinea fireasca a lucrurilor, caci in loc sa ma aventurez ?i sa palavragesc despre transmuta?ie, ceea ce ar fi atras
