postul de poli?ie. O clipa Clapau?ius se gandi sa construiasca un alt aparat asemanator, dar ii lipseau mijloacele, uneltele ?i, binein?eles, timpul. „Poate ca totu?i a?a ar trebui sa fac… reflecta el. Trebuie sa ma duc la Trurl- regele, poate ca s-a trezit ?i ?tie ce are de facut. Am sa-i spun sa dea ordin armatei sa inconjoare postul de poli?ie din port. In felul acesta aparatul va cadea in mainile noastre ?i Trurl se va putea intoarce in propria sa persoana!
Dar, ajuns la palat, nu fu lasat sa intre. Regele — i-a spus garda — doarme dus, datorita unor opera?ii de calmare ?i intarire electrica, efectuate de doctori. Somnul ii va dura cel pu?in patruzeci ?i opt de ore.
„Asta mai lipsea!” — exclama ‘Clapau?ius, cuprins de disperare ?i porni spre spitalul in care se afla corpul lui Trurl. Se temea ca o sa-i dea drumul mai devreme ?i o sa se piarda in labirintul marelui ora?. Se prezenta la spital ca o ruda a ranitului, al carui nume il citise in lista bolnavilor. A?a afla ca bolnavul nu are nimic serios, piciorul nu era rupt, ci numai scrantit, dar cateva zile nu va putea parasi patul de suferin?a. Binein?eles, Clapau?ius nu ?inea sa-l vada personal, caci asta n-ar fi dus decat la dezvaluirea faptului ca habar n-au unul de altul. Lini?tit ca trupul lui Trurl n-o sa dispara pe nea?teptate, parasi spitalul ?i incepu sa umble pe strazi, cufundat in adanca meditare. Umbland de colo-colo, nici nu-?i dadu seama cand ajunse in apropierea cartierului portuar. Vazu ca peste tot mi?unau poli?i?ti, care priveau cercetator in ochii fiecaruia, confruntandu-i trasaturile cu cele inscrise in carnetele lor de serviciu. Se dumiri ca asta trebuie sa fie lucratura lui Baleryon, care-l cauta neincetat ca sa-l bage la inchisoare. Tocmai in clipa aceea patrula se indrepta spre el. Drumul de intoarcere ii era inchis, caci de dupa col? aparura doi gardieni. Atunci, cu cel mai lini?tit aer din lume, se dadu pe mana lor, subliniind ca vrea sa fie dus chiar la comandant, pentru ca trebuie sa-i dezvaluie imediat un lucru important in legatura cu o crima groaznica. Ei il luara imediat pe sus, ii pusera catu?ele, dar din fericire nu la amandoua mainile. Ii legara doar mana dreapta de stanga poli?istului. La postul de poli?ie Baleryon, comandantul il intampina mormaind bucuros ?i clipind rautacios din ochi. Inca de la u?a, Clapau?ius incepu sa vorbeasca, straduindu-se sa para a avea accent strain:
— Mare domnu’ Inalt Poli?ietatea Voastra! Au luat pe mine drept Clapau?ius, dar nu, eu nu cunoa?te nici un Clapau?ius! Este poate unul a?a rau, care lovit-izbit la mine cu coarne pe strada, ?i eu-tu intamplat minune, noastra-voastra, ?i eu pierdut trup ?i suflet de la mine fost in trup de la nemine, eu nu ?tie cum, dar acel cu coarne fugit iute-iute, Inalta Poli?ietatea Voastra! Ajutor!
?i spunand acestea, ?iretul Clapau?ius cazu in genunchi, sunand din lan?uri ?i sporovaind repede ?i fara incetare in limba aceea pocita, iar Baleryon, stand in spatele biroului in uniforma cu epole?i, asculta clipind, u?or ame?it. Se uita la el, a?a cum statea ingenuncheat, ?i se parea ca aproape il crede. Clapau?ius, in drum spre postul de poli?ie, i?i apasase fruntea cu degetele libere ale mainii stangi, facandu-?i astfel doua semne asemenea acelora pe care le lasau coarnele aparatului. Baleryon porunci ca Clapau?ius sa fi dezlegat, dadu afara pe subalterni, iar cand ramasera singuri intre patru ochi, ii ceru sa-i povesteasca de-a fi a par toata intamplarea. Clapau?ius nascoci o istorie lunga, cum el, un strain bogat, a sosit azi de diminea?a in port, aducand pe vasul sau doua sute de lazi cu cele mai frumoase rebusuri din lume, precum ?i treizeci de minunate fecioare mecanice, pe care dorea sa le ofere marelui rege Baleryon. Acestea erau un dar de la imparatul Trambolud, care dorea astfel sa-?i exprime telerespectul sau fa?a de neamul cymberilor. Ajungand pe aceste meleaguri, parasi pentru cateva ore vasul, pur ?i simplu ca sa-?i mai dezmor?easca picioarele dupa lunga calatorie. Tocmai cand se plimba lini?tit pe faleza, un ceta?ean, care arata cam a?a — ?i Clapau?ius arata spre sine — ?i care i se paru cam ciudat, caci prea se uita lacom la hainele lui straine, se arunca asupra-i cu atata furie, de parca ?i-ar fi ie?it din min?i, apoi, sco?andu-?i cu?ma din cap, il impunse tare cu coarnele, provocand astfel o nein?eleasa schimbare de suflete.
Trebuie sa recunoa?tem ca Clapau?ius a pus multa pasiune in povestea asta, ca s-o faca cat mai credibila Povesti in amanunt despre trupul sau, pe care-l pierduse, exprimandu-se totodata dispre?uitor in legatura cu cel pe care-l avea acum, chipurile, ca rezultat al acestei intamplari nefericite. Se lovi chiar de cateva ori peste fa?a, scuipandu-?i ba pantecele, ba picioarele, descrise pe indelete toate comorile pe care le adusese, mai ales fecioarele mecanice, vorbi despre familia lui, ramasa in patrie, despre ai sai baie?ei-robo?ei ?i despre mopsul lui electric, despre so?ia sa, una din cele trei sute, care ?tia sa faca o supa de ioni atat de gustoasa, cum nu mancase nici imparatul Trambolud. Ba, la urma, trada comandantului poli?iei cel mai mare secret, ?i anume, ca s-a in?eles cu capitanul vasului sau ca acesta sa transmita comorile aduse oricui se va ivi pe punte ?i va rosti parola cunoscuta.
Baleryon-poli?istul asculta cu lacomie istoria asta incurcata. Totul i se parea cat se poate de firesc: Clapau?ius voia, desigur, sa se ascunda de poli?ie, mutandu-se in trupul strainului pe care l-a ales pentru ca era imbracat in ve?minte minunate, deci arata a om avut. Datorita acestei muta?ii putea sa puna mana pe o suma de bani serioasa. Tot felul de ganduri umblau prin capul lui Baleryon, ?i, in acela?i timp, tot incerca sa afle formula tainica de la presupusul strain. Acesta nu se lasa mult rugat ?i pana la urma i-o ?opti la ureche. Parola era doar un singur cuvant: „Niterc”. Vestitul constructor a reu?it astfel sa-l duca pe Baleryon acolo unde a vrut. Acesta, indragostit de rebusuri, nu dorea ca ele sa ajunga in mana regelui, care nu era el in clipa aceea. Credea totul, deci ?i faptul ca Clapau?ius avea un al doilea aparat, caci n-avea nici un motiv sa creada altfel.
Baleryon ?edea acum tacut ?i se vedea ca urze?te un plan. U?urel, pe ocolite, incepu sa-l descoase pe a?a- zisul strain, incercand sa afle unde se gase?te vasul lui, cum se poate ajunge la el, ?i a?a mai departe. Clapau?ius spuse tot, contand pe lacomia lui Baleryron, ?i nu se in?ela. Acesta se scula la un moment dat, spunand ca trebuie sa-i verifice spusele ?i parasi cabinetul, inchizand bine u?a. Presupusul strain mai auzi cum Baleryon, care era pa?it, ie?ind din postul de poli?ie, lasase la u?a o santinela inarmata. Clapau?ius ?tia foarte bine ca lacomul n-o sa gaseasca nimic, caci nici pomeneala nu era de vapor, comori ?i fecioare. Dar tocmai pe asta se baza planul sau. Abia se inchise u?a in urma regelui, ca el se ?i repezi la birou, scoase aparatul din sertar ?i ?i-l puse repede pe cap, apoi incepu sa-l a?tepte lini?tit pe Baleryon. Nu trecu multa vreme ?i-l auzi sosind, cu pa?i asurzitori ?i injurand printre din?i. Cheia se rasuci in broasca ?i el navali inauntru, urland din prag:
— Ticalosule, unde-i vaporul, comorile ?i rebusurile alea pre?ioase de care vorbeai?
Dar nu apuca sa spuna mai mult. Clapau?ius, care se ascunsese dupa o u?a, sari la el ca un ?ap intaratat, il impunse zdravan in frunte ?i nu apuca Baleryon sa se stramute de-a binelea in trupul lui Clapau?ius, ca acesta, fiind acum comandant, ?ipa in gura mare la straji, poruncind sa-l bage pe prizonier indata la inchisoare ?i sa-l pazeasca bine! Inca nedezmeticit, aflandu-se acum intr-un corp ce-i era strain, Baleryon pricepu repede cat de amarnic fusese in?elat; totodata in?elese ca tot timpul a avut de-a face cu ?mecherul de Clapau?ius, nu cu un strain, care nici nu exista. Incepu sa blesteme groaznic in temni?a in care fusese aruncat, amenin?and in fel ?i chip. Era insa neputincios, pentru ca nu mai avea pre?iosul aparat, Clapau?ius i?i pierduse, ce-i drept, pentru moment, corpul, pe care ?i-l cuno?tea bine, dar, in schimb, pusese mana pe aparatul de stramutat personalitatea, a?a cum i?i dorise. Imbraca degraba uniforma de parada ?i se duse drept la curtea regelui.
Regele dormea, dar Clapau?ius, acum comandant de poli?ie, spuse ca trebuie sa-l vada neaparat, macar pentru zece secunde, caci e vorba de o problema de stat, despre soarta ?arii ?i despre alte lucruri de acela?i fel. Garzile se imbunara ?i-l lasara sa intre la regele care dormea tun. Cunoscand insa bine obiceiurile lui Trurl, Clapau?ius il gadila u?urel la talpi, iar acesta sari imediat in sus, trezindu-se, caci nu suporta sa fie gadilat. Se uita mirat la uria?ul strain in uniforma de poli?ist, iar acesta, aplecandu-se, baga capul sub baldachinul patului, ?optind:
— Trurl, eu sunt, Clapau?ius. A trebuit sa ma stramut in poli?ist, altfel n-a? fi ajuns la tine, ?i inca cu aparatul pe care-l am acum in buzunar…
Trurl, peste masura de bucuros, auzindu-l pe Clapau?ius, se scula indata, spuse ca se simte foarte bine ?i, dupa ce fu imbracat in hainele de purpura ale regelui, cu sceptrul intr-o mana ?i cu un mar in cealalta, se a?eza pe tron ca sa dea o mul?ime de porunci. Mai intai ceru sa i se aduca din spital propriu-i corp, cu piciorul scrantit de Baleryon pe scarile portului. Cand ordinul fu adus la indeplinire, porunci doctorilor regali sa acorde cea mai mare aten?ie ?i grija ranitului. Trecand apoi la sfat cu comandantul poli?iei, adica cu Clapau?ius, hotari sa ac?ioneze in scopul restabilirii ordinii.
Nu era deloc u?or, deoarece povestea era stra?nic de incurcata. Constructorii nu aveau deloc inten?ia sa redea tuturor corpurile lor de mai inainte. In primul rand, trebuiau sa ac?ioneze la repezeala, ca Trurl sa redevina ?i trupe?te Trurl, iar Clapau?ius sa redevina Clapau?ius. Mai intai Trurl porunci sa fie adus inaintea sa Baleryon, aflat in corpul prietenului sau ?i zacand acum in beciurile poli?iei. Indata avu loc prima transmutare, Clapau?ius redeveni el insu?i, iar regele, aflat in corpul ex-comandantului strajii, fu nevoit sa asculte multe cuvinte nu prea placute auzului. Dupa aceea fu trimis in inchisoarea palatului, considerat oficial drept cazut in dizgra?ie, datorita incapacita?ii sale rebusistice. A doua zi corpul lui Trurl se insanato?ise in a?a masura, incat se putea trece la transmuta?ie. Dar mai ramanea o singura chestiune. Nu se cadea sa paraseasca ?ara fara sa rezolve, a?a cum se cuvine, problema mo?tenirii tronului. Cei doi prieteni nici nu se gandeau sa-l elibereze pe Baleryon de ve?mantul
