— Am incercat cu ma?inu?a-speriu?a ?i cu ma?inoaia-magaoaia ?i cu ma?inaria, care are pinioane in ulei, ?i atomi ca?i vrei, ?i cand se porne?te cu neutrina, totul e un du-te-vina, ?i cu mezoni, ?i cu unde, dar dihania nimica n-o patrunde.
— Nici un fel de ma?ina, zice?i?
— Nici una, domnule constructor.
— Hm, interesant. Dar ce e, la drept vorbind?
— Asta nu ?tim. A aparut, deodata, a zburat incoace, dar nu ?tim ce e, dar e ceva grozav, ?i nici nu ?tii cum s-o prive?ti, ca din fiecare parte e parca mai pocita. A venit, s-a a?ezat, grea de neinchipuit, ?i sta, sta intruna ?i ne stanjene?te la culme.
— De fapt nu prea am timp — le spuse Trurl. Cel mult pot sa raman la voi o vreme in calitate de consultant. Vre?i?
Ochii-de-O?el, se in?elege, atat au a?teptat. Indata au intrebat ce sa aduca — fotoni, ?uruburi ciocane, pu?ti, poate dinamita, sau niscaiva tunuri? Sau poate musafirul vrea un ceai? Ma?inista i-l aduce imediat.
— Ma?inista sa-mi aduca un ceai — fu de acord Trurl. Dar numai a?a, in interes de serviciu. Iar in ceea ce prive?te restul, cred ca n-am nevoie. Daca voi spune?i ca nici ma?inoaia-magaoaia, nici ma?inaria, nici iedera- me?tera nu i-au venit de hac, atunci nu ne mai raman decat telemetodele arhivele, pe de-a-ntregul fatale. Inca n- am auzit ca „in conformitate cu…” sa n-ajute.
— Cum adica? — intrebara Ochii-de-O?el. Dar Trurl, in loc sa-i lamureasca, continua:
— E o metoda foarte simpla. Am nevoie doar de hartie, cerneala, ni?te ?tampilu?e, o ?tampila rotunda, tu?, capse, agrafe, un ghi?eu, linguri?a si farfuriu?a, ca ceai avem, ?i, binein?eles, un curier. Aha, ?i ceva cu care sa scriem ave?i?
— Se gase?te! — ?i-i adusera numaidecat cele cerute.
Trurl se a?eza ?i dicta ma?inistei:
„In legatura cu cererea Ceta?eanului, inregistrata de Comisia DZRTSP cu numarul 7/2/KK/405, comunicam ca ab?inerea Ceta?eanului, fiind contradictorie cu paragraful 199 al legii din 19XVII a.c, atrage dupa sine incetarea pla?ii, precum ?i desomarea in conformitate cu Dispozi?ia 67 DVCF, nr. 1478/2. La prezenta declara?ie Ceta?eanul poate face contesta?ie excep?ionala la Pre?edintele Comisiei in termen de douazeci ?i patru de ore.”
Trurl puse ?tampilu?a, mai aplica ?i marea pecete, inregistra actul in Registrul de ie?iri, redacta procesul- verbal ?i spuse:
— Acum curierul poate s-o duca.
Curierul lua actul ?i pleca. Dupa un timp se intoarse.
— L-ai inmanat? — il intreba Trurl.
— L-am inmanat.
— ?i unde-i confirmarea de primire?
— Aici. In rubrica asta. ?i uite ?i contesta?ia.
Trurl lua contesta?ia ?i, fara s-o citeasca, ceru sa fie dusa inapoi, dupa ce adauga in lungul ei, cu scris oblic:
„Neluat in eviden?a din cauza lipsei resp. anexe”. ?i semna indescifrabil.
— Ei, ?i-acum — zise — la treaba!
Se a?eza ?i scrise, iar Ochii-de-O?el, curio?i, se uitara lung, ?i, nein?elegand nimic, intrebara:
— Ce-i asta? Ce-o sa se-ntample?
— Ce sa fie!? Exercitarea func?iei! — raspunse Trurl. ?i o sa fie bine, nu va teme?i, ca a ?i inceput sa fie.
?i curierul alerga, alerga, ca un nebun, ziua intreaga. Trurl anuleaza dispozi?ii, trimite rezolu?ii. Ma?inista bate, bate mereu. ?i incet-incet de jur imprejur cre?te o intreaga cancelarie, stive de acte, plicuri ?i dosare, ace, agrafe, formulare, negre manecu?e, albe linguri?e, din zori pana se amurge?te, nimeni nu se odihne?te, peste tot ceaiuri prin pahare ?i gunoi nevoie mare. Tare se mai amarasc Ochii-de-O?el, ca nu in?eleg nimic. Dar Trurl trimite mereu hartii, ba francate, ba cu plata la destinatar, ba cu confirmare de primire, iar cele mai serioase achitate in bloc, trimite urgentari, admonestari, zeci de avertizari, cresc conturile personale, numere numai cu zerouri…
— Dar — zice Trurl — asta numai momentan.
Dupa un timp oarecare se vadi ca lucrurile nu stau chiar atat de rau, mai ales daca prive?ti atent, deoarece dihania a inceput sa scada.
— Da, da, e mai mica! ?i ce-o sa fie de acum incolo? intreaba Ochii-de-O?el.
— Nu ma deranja?i, doar vede?i cat sunt de ocupat! — le raspunde el. ?i uite-a?a, lucreaza, acte ?tampileaza, anexe calculeaza, respinge recursuri, fara multe discursuri, vesta-i este neincheiata, chema?i-o pe solicitanta, vremea se lunge?te, ceaiul se race?te, totu-i furnicar, cravata-i in sertar, dosare patru?patru, dulapuri alte patru, incercari de corup?ie, ordin de execu?ie, de joi pana vineri noapte, la urma ?tampile ?apte.
Iar ma?inista bate: „In legatura cu nearatarea de catre Ceta?ean a permisiunilor in conformitate cu ordinul Corn. Dir. Reg. Jud. din… se dispune neintarziat Resp. Rec., in chestiune pe baza Tr. Am. Tat. Aram., in conformitate cu sentin?a instan?ei C.D.D. La prezenta Ceta?eanul nu are drept de recurs”.
Trimite curierul, iar chitan?ierul il baga in buzunar. Apoi deodata, se ridica ?i incepe sa arunce pe rand in Cosmos birourile, scaunele, mesu?ele, ?tampilele, chiar ?tampila cea mare, dosarele ?i ceaiul. Ramane numai ma?inista.
— Vai, dar ce-a?i facut?! — striga Ochii-de-O?el, care incepusera sa se obi?nuiasca cu spectacolul. Cum
— Fara exagerare, dragii mei — le raspunde Trurl. Mai bine ia uita?i-va!
?i, intr-adevar, inlemnira de mirare — curat, pustiu, nimic nu mai era, de parca nicicand n-ar fi fost. Unde s-o fi bagat, unde s-o fi ascuns? A fugit, desigur, acoperita de ru?ine, atat de mica, incat abia se mai vede cu lupa. Ii cauta urma ?i abia gasesc un loc?or mititel ?i umed, se vede ca se varsase ceva acolo, nu se ?tie cu ce prilej. Dar in afara de asta nimic.
— Exact a?a cum m-am a?teptat — le spuse Trurl. Dragii mei, a fost o chestiune foarte simpla: Din clipa in care a primit prima decizie ?i a semnat in registru, am pus in func?iune o ma?ina speciala, cu litere mari, careia, de cand Cosmosul e Cosmos, nimeni nu i-a putut ?ine piept!
— Bine, bine, dar de ce ai aruncat pe urma toate hartiile ?i ai varsat ceaiul? — il intrebara.
— Pentru ca, la randul ei, ma?ina asta pe care am folosit-o sa nu va inghita ?i pe voi — le raspunse Trurl. ?i, luand-o cu el pe ma?inista, o porni in zbor, salutandu-i calduros, iar zambetul lui stralucea ca o stea.
Expedi?ia a ?asea sau cum au creat Trurl ?i Clapau?ius un demon de gradul doi spre a-l invinge pe talharul Gurila
„DE LA POPOARELE Sorilor celor Mari spre miazazi duc doua drumuri de caravane. Primul, cel vechi, merge de la Patru-Stele la Gaurozauron, steaua cea vicleana, cu stralucire schimbatoare, care, stingandu-se, devine aidoma Piticului Abassi?ilor, ?i astfel, cei in?ela?i nimeresc adesea in Pustia Cernita, de unde numai o caravana din noua scapa teafara. Al doilea drum, cel nou, a fost deschis de Imperiul Mirapuzilor, cand robi-robo?ii sai au strapuns un tunel lung de ?ase miliarde de stramile chiar prin steaua alba a lui Gaurozauron.
Intrarea dinspre miazanoapte in tunel se poate gasi in felul urmator: de la ultimul dintre Sorii cei Mari mergi drept inainte spre Pol, vreme de cat ai rosti de ?apte ori, electric, Tatal nostru. Apoi o faci la stanga, printr-o mica stramtoare, pana ce apare un perete de foc. Acesta e versantul lui Gaurozauron, iar in el se vede gura tunelului, ca un punct negru intr-o valvataie alba. De acolo o iei drept in jos, fara nici o teama, caci opt nave, puse una langa alta, se pot mi?ca prin tunel, atat e de lat. Nu exista spectacol care sa aiba asemanare cu cel ce poate fi vazut in fa?a navei. Inainte de toate apare Cascada de Foc a Mancatorilor de Jar. Mai incolo — dupa cum e vremea — cand maruntaiele astrale sunt zdruncinate de furtuni care bantuie la un miliard sau doua mile distan?a de acolo, se pot zari marile noduri ale focului ?i arterele lui incinse, cu cheagurile arzande la alb, iar cand se apropie vreo furtuna sau un taifun de Puterea a ?aptea, atunci se cutremura bol?ile, de parca aluatul alb al jarului sta sa cada. Dar e numai o aparen?a deoarece zboara, nu cade, incinge, nu arde, ?inut in frau de corzile Campurilor Puternice. Zarind cum se umfla Miezul Protuberan?ei, iar izvoarele trasnetelor lungi, numite Inferni?e, se rascoala ?i se apropie, e bine sa apuci mai zdravan roata carmei, pentru ca e nevoie de cea mai mare pricepere. ?i nu la harta, ci la
