aici, spre sud, tot felul de rama?i?e ?i pulberi din sferele centrale ale Galaxiei. Din aceasta pricina neamurile ?i popula?iile vecine numeau acest teren nu Pustia Cernita, ci pur ?i simplu camp de gunoaie. A?adar Trurl, ascunzandu-?i cum putu dezamagirea fa?a de Clapau?ius, ca sa nu-l starneasca la rauta?i ?i ironii, indrepta nava spre Pustie. Indata tot felul de pulberi incepura sa se izbeasca de blindajul ei ?i toate gunoaiele stelare, impro?cate de sori, se a?ezara intr-un strat atat de gros pe pere?ii navei, incat, gandindu-se cat va avea de cura?at, ii peri cheful de toate, ?i, mai ales de calatorie.
Stelele disparusera de mult in intunecimea eterna, iar ei zburau a?a, orbecaind, pana ce, la un moment dat, nava fu zguduita stra?nic, instrumentele, vasele ?i aparatele sarira din locul lor, iar cei doi sim?ira cum, schimbandu-?i cursul, incep sa zboare din ce in ce mai repede. In sfar?it, se auzi un zgomot asurzitor ?i nava, asolizand destul de lin, ramase nemi?cata, u?or aplecata, de parca s-ar fi lovit cu varful de ceva neclintit. Se repezira la geam, dar afara era o bezna neagra, de-?i bagai degetele-n ochi; din exterior razbateau pana la ei ni?te zgomote ciudate, de parca cineva necunoscut incerca cu o putere nemaipomenita sa patrunda inauntru. Abia acum incepura sa se indoiasca daca au chibzuit bine, ramanand fara mijloace de aparare, dar era prea tarziu sa se vaicareasca, a?a ca hotarara sa deschida singuri u?a ca sa nu le fie stricata cu for?a.
Deschizatura fu indata astupata de un bot uria?, atat de mare, incat posesorul sau nu se putu strecura ?i el inauntru. Era un bot nemaipomenit de urat, totul numai ochi de sus in jos ?i de la stanga la dreapta. ?i mai avea ?i un nas ca un ferastrau ?i ni?te maxilare de o?el, ca ni?te carlige. Nu se mi?ca, ci sta bine infipt in deschizatura, plimbandu-?i ochii, talhare?te, in toate par?ile. Fiecare grup de ochi privea in alta parte a navei, cu o expresie de parca voia sa cantareasca daca tot ceea ce vedea merita ceva ?i cam cat. Chiar ?i unul mult mai prost decat constructorii no?tri ?i-ar fi putut da seama ce semnifica aceste priviri atat de graitoare.
— Ce vrei? — intreba in sfar?it Trurl, infuriat de adulmecarile astea neru?inate ?i tacute. Ce vrei, bot nesuferit?! Eu sunt constructorul Trurl in persoana, iar acesta e prietenul meu Clapau?ius, la fel de renumit ?i de vestit. Zburam cu nava asta ca turi?ti, a?a ca te rugam sa-?i iei imediat botul din u?a ?i sa ne sco?i din locul asta necunoscut, plin, fara indoiala, de murdarii, ?i sa ne conduci intr-un vid curat ?i cumsecade. In caz contrar vom depune o plangere ?i praful o sa se aleaga de tine, gunoi puturos, ai auzit?
Dar faptura nici nu se clinti. Holba doar ochii mai departe tot socotind parca ceva.
— Asculta, tu, cazatura prapadita — ii striga Trurl, fara sa mai ?ina seama de nimic, de?i Clapau?ius il ghiontea sa-l potoleasca — n-avem nici aur nici argint, nici altfel de boga?ii, a?a ca da-ne drumul imediat. ?i, inainte de toate, ia-?i botul ala din u?a, ca e din cale-afara le nesuferit. ?i tu — i se adresa el lui Clapau?ius — nu ma mai inghionti atata sa ma potolesc, ca am ?i eu minte ?i ?tiu cum sa vorbesc.
— N-am nevoie — incepu pe nea?teptate botul, indreptandu-?i miile de ochi de foc spre Trurl — n-am nevoie de aur, nici de argint, am insa preten?ia sa-mi vorbe?ti delicat, cu respect, caci sunt un ho? cu diploma, cultivat ?i, din fire, foarte nervos. Mul?i al?ii, mai acatarii ca voi, au incaput pe mana mea ?i le-am aratat ce pot. Iar voua cand o sa va vina randul, am sa va storc toata vlaga din oase, pana la ultima picatura. Ma numesc Gurila ?i fur numai lucruri de pre?, dar in mod ?tiin?ific ?i modern, adica culeg numai secrete scumpe, comori de ?tiin?a, adevaruri autentice ?i, in genere, orice informa?ie de valoare. ?i acum gata, da?i-mi ce ave?i, ca de nu, am sa fluier! Numar pana la cinci — un, doi, trei…
Numara pana la cinci, ?i, cum nu capata nimic de la cei doi, incepu sa fluiere, de era cat pe ce sa le rupa urechile. Clapau?ius in?elese ca acel cuvant „Diploy”, despre care localnicii vorbeau cu atata spaima, era tocmai diploma ob?inuta, se vede, la vreo Academie a Faradelegilor. Trurl se apucase cu mainile de capi caci Gurila avea un glas propor?ional cu marimea lui.
— Nu-?i dam nimic! — ii striga el, in timp ce Clapau?ius se grabi sa aduca ni?te vata. ?i ia-?i botul de-aici cat mai repede!
— Daca-mi iau botul, cum ii zici tu, atunci am sa bag mana — raspunse Gurila. ?i am o mana ca un cle?te, lunga de-un stanjen ?i a dracului de grea! Aten?ie!
Vata pe care o adusese Clapau?ius se dovedi, intr-adevar, inutila, caci botul disparu ?i in locul lui aparu o laba uria?a de o?el, noduroasa, cu ni?te gheare murdare, ca ni?te lope?i, care incepu sa scormoneasca, spargand tot ce intalnea in cale, de se cutremurau pere?ii navei. Trurl ?i Clapau?ius fugira din calea ei, adapostindu-se langa rezerva de atomi. ?i acum se apropia vreo gheara, ei, de sus, poc in ea cu un vatrai. Pana la urma ho?ul cu diploma se infurie, baga iar capul pe u?a ?i le spuse:
— Va sfatuiesc sa cade?i la invoiala cu mine, ca de nu, am sa ma rafuiesc cu voi, a?a cum ?tiu eu. Am sa va arunc in fundul rezervorului meu, unde am sa va inabu? cu gunoaie, sa va stalcesc cu pietre pana cand n-o sa va mai pute?i ridica ?i o sa va manance rugina. La mul?i le-am venit de hac; alege?i ori una, ori alta!
Trurl nici nu voia sa auda de vreo invoiala, dar Clapau?ius, care era de alta parere, il intreba pe ho?ul cu diploma ce dorea de fapt.
— Ei, a?a da, a?a-mi place — spuse acesta. Eu adun comori de ?tiin?a, caci asta e pasiunea vie?ii mele, rezultata din studiile mele superioare ?i analiza practica a esen?ei lucrurilor, mai ales ca pentru comori obi?nuite, rautate de ho?i obi?nui?i, nu i?i da nimeni nimic pe aici. In schimb, ?tiin?a potole?te foamea de cuno?tin?e. Se ?tie foarte bine ca tot ceea ce exista este informa?ie, de aceea, de veacuri, colec?ionez informa?ii, ?i a?a voi face ?i de acum incolo. Ce-i drept, nu ma dau inapoi sa iau ?i ceva aur sau niscaiva nestemate, fiindca sunt frumoase, bucura ochiul ?i le po?i atarna undeva sa le admiri. Dar asta numai a?a, daca se ive?te vreo ocazie. Va atrag aten?ia ca pentru adevaruri false sunt in stare sa va bat mar. Tot a?a ?i pentru pietrele false, caci sunt rafinat ?i doresc numai lucruri autentice!
— ?i ma rog, ce fel de informa?ie pre?ioasa ?i autentica dore?ti? — intreba Clapau?ius.
— De orice fel, numai sa fie adevarata — ii raspunse Gurila. Oricare poate sa prinda bine in vreo imprejurare a vie?ii. Toate vagaunile ?i ungherele mele sunt pline, dar mai incape totu?i in ele inca pe atata. Hai spune?i ce ?ti?i ?i ce cunoa?te?i. Eu am sa notez tot. Dar repede!
— Buna treaba, n-am ce zice — ii ?opti Clapau?ius lui Trurl la ureche. S-ar putea sa ne ?ina aici o ve?nicie pana cand o sa ajungem sa-i spunem tot ce ?tim, pentru ca ?tiin?a ?i in?elepciunea noastra sunt fara margini!
— A?teapta — ii spuse Trurl tot in ?oapta. O sa cad eu la in?elegere cu el. Apoi se adresa cu voce tare lui Gurila: Ia asculta, tu, ho?ule cu diploma! In ce prive?te aurul, noi avem informa?ii care merita tot aurul din lume, caci ?tim care e re?eta de facut aur din atomi, sa zicem, pentru inceput, din atomii de hidrogen, caci in Cosmos se gase?te hidrogen cat nu cuprinzi cu gandul. Vrei re?eta asta, ?i-o dam, ?i pe urma ne dai drumul.
— Am o lada intreaga cu re?ete din astea — le raspunse capul, holband ochii manios. Nu sunt bune de nimic. Nu ma mai las in?elat de acum incolo. Re?eta trebuie intai incercata.
— De ce nu? Se poate. Ai o oala?
— N-am.
— Nu-i nimic, se poate ?i fara oala, numai sa te grabe?ti — raspunse Trurl. Re?eta e simpla: iei ata?ia atomi de hidrogen cat cantare?te un atom de aur, adica optzeci ?i ?apte; atomii de hidrogen trebuie sa-i cure?i mai intai de electroni, apoi protonii trebuie bine amesteca?i; framan?i astfel un aluat nuclear, pana ce ies la suprafa?a mezonii, dupa care ii garnise?ti de jur-imprejur cu electroni. A?a cape?i aur curat. Ia uita-te!
Trurl incepu sa culeaga atomi, sa-i cure?e de electroni, sa amestece protoni, de nu i se mai vedeau degetele de atata sarguin?a. Framanta apoi un aluat protonic, il garnisi la urma cu electroni ?i a?a mereu pana ce, in mai pu?in de cinci minute, ramase in mana cu un bulgare de aur curat. I-l dadu lui Gurila, acesta mu?ca din el, dadu din cap ?i zise:
— Mda, e aur, n-am ce zice, dar eu nu pot sa manuiesc atat de repede atomii. Sunt prea mare.
— Nu-i nimic, i?i dam un aparat de masura! — il zadari Trurl. Gande?te-te, in felul asta po?i sa transformi totul in aur, nu numai hidrogenul. I?i dam re?ete ?i pentru al?i atomi; tot Cosmosul il po?i face din aur, numai sa te apuci de treaba!
— Daca totul o sa fie din aur, atunci acesta i?i va pierde orice valoare — ii raspunse, practic, Gurila. Nu, n- am nevoie de re?eta voastra; adica ce-i drept, am notat-o, dar e prea pu?in! Am nevoie de comori de ?tiin?a.
— Dar, pe to?i dracii, ce mai vrei sa ?tii?
— Totul!
Trurl se uita la Clapau?ius, Clapau?ius la Trurl, ?i acesta din urma zise:
— Daca ai sa juri pe ce ai mai scump ca o sa ne dai drumul, atunci o sa-?i dam informa?ia tuturor informa?iilor, adica o sa-?i construim cu mainile noastre Demonul de Gradul al Doilea, care este magic, termodinamic, neclasic ?i static. Asta o sa-?i extraga pana ?i dintr-un butoia? vechi sau dintr-un simplu stranut informa?ii despre tot ce exista, tot ce-a fost, ce poate fi ?i ce va fi. Caci nu exista vreun demon peste acest Demon. El este de Gradul al Doilea, a?a ca, daca-l vrei, spune repede!
