banuiala ca m-am scrantit, a? fi cerut, folosind noul corp al regelui, sa fie urmarit presupusul Trurl, adica Baleryon, care hoinare?te acum prin ora?, ?i, totodata, a? fi poruncit ca al doilea constructor sa ramana pe langa mine in calitate de consilier secret. Dar natafle?ul asta — a?a il numi, fara sa vrea, pe Trurl-regele — nu ?i-a stapanit nervii. N-am ce face, trebuie sa pun la bataie toate talentele mele, altfel o sa fie rau de tot”… Mai important decat orice, ?i totodata cel mai periculos lucru i se parea faptul, pe care u?uraticul Baleryon, abuzand de corpul lui Trurl, nici nu-l banuia. Daca ar fi cazut pe undeva ?i s-ar fi izbit cu coarnele de vreun obiect material, dar fara via?a, atunci personalitatea lui ar intra imediat in acel obiect, ?i cum obiectele moarte nu au personalitate ?i deci n-ar avea nimic de oferit in schimb, atunci corpul lui Trurl s-ar stinge pentru totdeauna, iar sufletul regelui, inchis intr- un obiect, o piatra, un stalp, un felinar, sau numai trotuarul, ar ramane pentru vecie acolo. Nelini?tit, grabi pasul ?i in apropiere de han auzi ni?te oameni discutand. A?a afla ca prietenul sau fugise ca un nebun din palatul regal, de parca l-ar fi gonit to?i dracii, ?i, alergand pe scarile lungi ?i abrupte, care duceau catre port, se impiedicase ?i-?i rupsese un picior. Asta-l maniase peste masura. Zacand a?a, incepu sa strige ca el este regele Baleryon ?i cere sa-i fie adu?i doctorii palatului, o lectica cu perna de puf ?i parfumuri intaritoare, iar cand cei de fa?a incepura sa rada de nebunia lui, se tarase pe caldaram, blestemand pe to?i sfin?ii ?i smulgandu-?i ve?mintele, pana ce un trecator, mai bun la inima se vede, se apleaca asupra-i, vrand sa-l ridice. Atunci el i?i scoase cu?ma de pe cap, de sub care, dupa cum jurara mai tarziu martorii oculari, se ivira ni?te coarne de drac. Impunsese cu coarnele pe acel bun samaritean drept in frunte, dupa care cazu ca mort la pamant, incremenind in mod ciudat ?i sco?and numai gemete slabe, in timp ce cel atins cu coarnele se preschimba intr-o clipa, „de parca diavolul ar fi intrat in el”. Sarind, zbenguindu-se, impingand pe cei ce stateau in cale, o goni in galop pe scari, spre port.

Lui Clapau?ius mai ca-i veni sa le?ine de emo?ie, auzind toate acestea. I?i dadu seama ca Baleryon, ranind corpul lui Trurl, de care se folosise atat de pu?ina vreme, se mutase ?mechere?te in corpul unui trecator necunoscut. „Ei, de-abia acu’ incepe treaba! — i?i zise el cu groaza. Cum sa-l gasesc pe Baleryon, ascuns in corpul acesta nou, necunoscut?! Unde sa-l caut, ca sa dau de el?”. Incerca sa afle pe indelete de la locuitori cine era acel trecator care s-a purtat atat de frumos cu a?a-zisul Trurl, precum ?i ce s-a intamplat cu coarnele lui. Nimeni nu ?tia insa cine era acel samaritean. Se ?tia doar ca avea haine straine, ca un marinar, de parca ar fi venit cu vaporul de pe alte meleaguri. Despre coarne iara?i nimeni nu ?tia nimic, in afara de un biet cer?etor, fara casa ?i fara capatai, cu picioarele neunse de mult ?i ruginite din aceasta cauza, care nevoit fiind sa foloseasca roti?e. In?urubate de ?ale, putea sa vada mai bine tot ce se intampla in jur. Acesta ii spuse lui Clapau?ius ca cinstitul marinar ii scosese atat de repede coarnele celui cazut, incat nimeni altul n-a putut observa scena. S-ar fi parut deci ca Baleryon se gase?te din nou in posesia altcuiva, ?i procedeul riscantelor transmuta?ii dintr-un corp in altul putea continua. Vestea ca acum se afla intr-un marinar oarecare l-a ingrijorat serios pe Clapau?ius. „Asta-i buna!” — se gandi E marinar, va sa zica dintro clipa in alta urmeaza sa plece cu vaporul. Daca nu apare la timp pe punte (?i fara indoiala a?a se va intampla, fiindca nu ?tie care-i este vaporul!), atunci capitanul se va adresa strajei portului, aceasta il va inchide pe fugar, ca pe unul care a dezertat de la datorie, ?i in felul acesta regele Baleryon se va pomeni la inchisoare! ?i daca, din disperare, se va lovi macar o data cu capul, adica cu coarnele aparatului, de zidurile celulei — atunci… nenorocire, de trei ori nenorocire!” De?i ?ansele de gasire a marinarului, in care se transmutase Baleryon, erau destul de firave, Clapau?ius o porni de indata spre port. Norocul fu de partea lui, caci de departe zari o mare de capete. Sim?ind ca se petrece ceva deosebit, se amesteca in mul?ime, ?i, din cele auzite, in?elese ca se intamplase ceea ce se temea ca o sa se intample. Cu numai cateva clipe inainte un armator foarte cumsecade, proprietar al unei intregi flote comerciale, zarise pe unul din marinarii sai, pe care-l ?tia foarte de treaba, injurandu-i pe trecatori cum ii venea la gura, iar celor care-l sfatuiau sa-?i vada de treaba, ca.Sa nu aiba de furca cu poli?ia, le raspundea trufa? ca el poate deveni cine vrea, chiar ?i intreaga poli?ie laolalta. Adanc mahnit, armatorul vru sa i se adreseze marinarului, dar acesta nici nu-l lasa sa deschida gura pana nu rupse pe spinarea lui primul ciomag care ii cazuse in mana. Atunci aparu o patrula ce-?i facea rondul prin port, cum se obi?nuie?te in asemenea locuri care sunt taramul unor dese paruieli intamplarea facu ca patrula sa fie condusa de insu?i comandantul poli?iei locale. ?i cum marinarul nu se potolea deloc, poli?istul porunci sa fie arestat imediat. Atunci marinarul se arunca ca un nebun asupra comandantului insu?i, impungandu-l cu capul din care ie?ea ceva ca ni?te coarne. In aceea?i clipa marinarul se schimba cu totul — incepu sa strige in gura mare ca el este poli?ist, ?i nu unul oarecare, ci insu?i comandantul strajei portului. In schimb comandantul, care asculta aceste palavre, in loc sa se supere, nu se ?tie de ce, incepu sa rada, de parca s-ar fi amuzat nespus, apoi ceru celor din subordinea lui ca, fara menajamente, sa-l conduca pe recalcitrant la inchisoare.

A?adar, in mai pu?in de o ora Baleryon i?i schimba sediul corporal de trei ori, aflandu-se acum in trupul comandantului poli?iei, iar acesta, prin voin?a Celui de Sus, zacea intr-o celula. Oftand, Clapau?ius se duse indata la postul de poli?ie, care se gasea intr-o cladire de piatra, pe malul marii. Nestanjenit de nimeni, Clapau?ius intra inauntru ?i se uita, pe rand, in toate odaile goale, pana ce se pomeni inaintea unui uria? inarmat pana in din?i, intr-o uniforma cam stramta, care-l privi urat, ba chiar facu ?i un gest de parca ar fi vrut sa-l dea pe u?a afara. In clipa urmatoare uria?ul, pe care-l vedea pentru intaia oara, clipi din ochi pe nea?teptate, zambindui, iar fa?a lui, neobi?nuita cu rasul, se transforma uluitor. Glasul ii era gros, ca al unui poli?ai, fara indoiala, dar rasul lui, ca ?i clipirea aceea din ochi ii amintira indata lui Clapau?ius pe regele Baleryon. ?i el era, numai ca se afla in corpul altuia!

— Te-am recunoscut imediat — zise Baleryon-poli?istul. Tu ai fost la palat cu un prieten de-al tau care mi-a dat un aparat, nu-i a?a? Vezi ce ascunzatoare stra?nica am? Ha-Ha! Daca intregul Consiliul al Tronului ar rasturna ?ara cu susu-n jos ?i tot n-ar ghici unde m-am ascuns! Fantastic lucru sa fii un poli?ai atat de mare ?i solid! Ia uite!

?i spunand acestea, lovi cu laba lui zdravana de poli?ist in birou, incat scandura plesni, dar ?i in pumnul lui trosni ceva. Baleryon se stramba ni?el, dar, ?tergandu-?i palma, adauga:

— Ei, mi-a trosnit ceva, dar nu-i nimic, in caz de nevoie am sa ma mut in tine? Ce zici?

Clapau?ius se retrase instinctiv in direc?ia u?ii, dar poli?istul ii bara drumul cu statura lui uria?a ?i continua:

— De fapt, nu-?i doresc raul, iubitule, dar ai putea sa-mi faci greuta?i, pentru ca imi cuno?ti secretul. De aceea cred ca cel mai bine ar fi sa te bag la zdup. Da, a?a ar fi foarte bine! — zise el, ranjind. In felul acesta, cand voi parasi poli?ia in adevaratul in?eles al cuvantului, nimeni, nici tu macar, nu va ?ti in cine m-am ascuns, ha, ha, ha!

— Dar, Maiestate! — incepu Clapau?ius apasat, de?i cu glas scazut — i?i primejduie?ti via?a, caci nu cuno?ti numeroasele secrete ale aparatului. Po?i muri, po?i intra in corpul vreunui bolnav pe moarte sau in al vreunui raufacator…

— Ei — zise regele — nu ma tem. Eu, dragul meu, ?tiu ca nu trebuie sa uit un singur lucru: la fiecare transmutare trebuie sa iau cu mine coarnele!

?i intinse mana spre birou, aratandu-i aparatul, care se odihnea frumu?el in sertar.

— De fiecare data — spuse regele — trebuie sa-l inha?, sa-l scot de pe capul aceluia care am fost ?i sa-l iau cu mine. Atunci nu mi-e frica de nimic!

Clapau?ius incerca sa-i scoata din cap ideea altor transmutari corporale, dar degeaba. Regele i?i batea doar joc de cuvintele lui. La urma spuse, inveselit de-a binelea:

— Sa ma intorc la palat nici vorba! De altfel, daca vrei sa ?tii, ma a?teapta o lunga calatorie prin corpurile supu?ilor mei, ceea ce este in deplina concordan?a cu firea mea democratica. La urma de tot, ca o rasplata, o sa-mi rezerv mutarea in corpul vreunei fermecatoare fecioare. Trebuie sa fie, desigur, teribil de instructiv, ha, ha ha!

?i spunand acestea, cu o lovitura a labei lui mari deschise u?a ?i racni la subordona?ii sai. Vazand ca, daca nu ia o hotarare disperata, o sa fie azvarlit la inchisoare, Clapau?ius lua calimara de pe birou, o arunca regelui in fa?a, apoi, profitand de surpriza acestuia, sari pe fereastra in strada. Din fericire, fereastra nu era prea inalta ?i nu era nici un trecator prin apropiere. Luand-o zdravan la picior, reu?i sa ajunga in pia?a mare ?i sa se piarda in mul?ime, inainte ca poli?i?tii sa iasa din cladire, indreptandu-?i din mers uniformele ?i agitandu-?i amenin?atori armele.

Clapau?ius se indeparta de port, adancindu-se in ganduri, care nu erau deloc vesele. „Cel mai bine ar fi — i?i zise el — sa-l las pe necinstitul Baleryon in voia soartei ?i sa ma duc la spital, unde se afla corpul lui Trurl cu sufletul acelui marinar de treaba; daca acest corp va putea fi adus la palat, atunci prietenul meu va putea redeveni iar el insu?i, atat trupe?te cat ?i suflete?te. Ce-i drept, atunci va aparea un nou rege, avand fiin?a marinarului in loc de a lui Baleryon, dar naiba sa-l ia pe caraghiosul ala!” Planul nu era dintre cele mai rele, dar pentru realizarea lui lipsea un lucru mic, dar esen?ial, ?i anume, schimbatorul de coarne, care se afla acum in sertarul biroului de la

Вы читаете Ciberiada
Добавить отзыв
ВСЕ ОТЗЫВЫ О КНИГЕ В ИЗБРАННОЕ

0

Вы можете отметить интересные вам фрагменты текста, которые будут доступны по уникальной ссылке в адресной строке браузера.

Отметить Добавить цитату