— Oare te-am in?eles bine? — il intreba el pe Trurl. I-ai daruit acelui rege, acelui stapan de sclavi innascut, iubitor de torturi ?i chinuri, o intreaga societate in ve?nica stapanire? ?i mai indrazne?ti sa-mi poveste?ti de bucuria provocata de anularea unora din edictele acelea groaznice! Cum ai putut sa faci una ca asta?!
— Cred ca glume?ti! — ii spuse Trurl. De fapt tot acest stat a incaput intr-o cutie de un metru lungime, ?aizeci ?i cinci de centimetri la?ime ?i ?aptezeci grosime. ?i nu e altceva decat un model…
— Modelul cui?
— Cum adica al cui? Al unei societa?i, mic?orata de o suta de milioane de ori.
— ?i de unde ?tii ca nu exista lumi sau societa?i de o suta de milioane de ori mai mari decat a noastra? In cazul acesta societa?ile noastre n-ar fi ele, la randul lor, ni?te modele ale celor uria?e? ?i, in genera], ce importan?a au dimensiunile? Oare in cutia aceea, adica in statul acela pe care l-ai construit, calatoria din capitala pana la antipozi nu dureaza luni de zile pentru locuitorii de acolo? Oare ei nu sufera, nu muncesc din greu, nu mor?
— Ei, dragul meu, doar ?tii foarte bine ca toate aceste procese au loc astfel pentru ca a?a le-am programat, deci in realitate nu se intampla nimic…
— Cum adica, in realitate nu se intampla nimic? Vrei sa spui ca cutia este goala, ca toate acele mar?uri, torturi ?i condamnari la moarte sunt numai o iluzie?
— Iluzie nu sunt, caci au loc, dar numai ca ni?te fenomene microscopice — se apara Trurl. In orice caz, toate acele na?teri, iubiri, fapte eroice, denun?uri, toate sunt o har?uiala in vid a electronilor marun?ei, care are loc datorita preciziei me?te?ugului meu neliniar, care…
— Nu vreau sa mai aud nici o laudaro?enie — il intrerupse Clapau?ius. Spui ca acestea sunt procese de auto-organizare?
— Binein?eles!
— ?i ca se desfa?oara printre minusculii nori electrici?
— ?tii tot atat de bine, ca ?i mine.
— ?i ca fenomenologia rasariturilor ?i apusurilor de soare ca ?i a luptelor sangeroase provoaca cuplaje ale variabilelor esen?iale?
— Absolut exact.
— Bine, dar oare noi, daca am fi cerceta?i fizic, cauzal ?i pipaibil, nu suntem ?i noi ni?te nori?ori de har?uiala electronica? Nu suntem oare ni?te incarcaturi pozitive ?i negative, montate in vid? ?i oare existen?a noastra nu este ea rezultatul acestor incaierari de particule, de?i noi in?ine sim?im tururile de for?a ale moleculelor fie ca teama, dorin?a sau ca reflexie? ?i oare ce altceva se intampla in capul tau cand visezi, in afara de algebra binara a comutarilor ?i calatoria neobosita a electronilor?
— Dar bine, Clapau?ius draga, pentru tine existen?a noastra e totuna cu cea din a?a-zisul stat, inchis intr-o cutie de sticla?! — exclama Trurl. Ei, nu, asta-i prea de tot! Inten?ia mea a fost sa fac doar un simulator de stat, un model perfect din punct de vedere cibernetic, nimic mai mult!
— Trurl! Perfec?iunea noastra este pentru noi un blestem, care, prin urmarile sale incalculabile, apasa asupra fiecarei crea?ii infaptuite! — rosti raspicat Clapau?ius. Suntem ca un imitator imperfect, care vrand sa tortureze, ar construi dintr-un bloc inform de lemn sau de ceara o forma avand o oarecare asemanare exterioara cu o fiin?a inteligenta ?i ar chinui-o in mod artificial! Ia inchipuie-?i continuarea perfec?ionarii unor astfel de practici, dragul meu! Inchipuie-?i acum pe sculptorul care faure?te o papu?a cu gramofon in pantece, ca sa poata geme sub loviturile lui. Inchipuie-?i o asemenea papu?a, care, lovita, incepe sa ceara indurare, una care, dintr-un bloc inert, se transforma in hominid, inchipuie-?i o papu?a care varsa ?iroaie de lacrimi, sangerand, o papu?a care se teme de moarte, de?i in acela?i timp o atrage lini?tea mor?ii. Oare nu vezi ca perfec?iunea imitatorului face ca aparen?a sa devina adevar, iar prefacatoria realitate? Ai dat cruntului tiran in stapanire ve?nica nenumarate fiin?e in stare sa sufere, ai comis deci o fapta ru?inoasa…
— Astea toate-s numai sofisme! — striga Trurl revoltat, atins de cuvintele prietenului sau. Electronii sar nu numai in interiorul capetelor noastre, ci ?i inauntrul placilor do gramofon, ?i din aceasta generalizare nu rezulta nimic ce ar justifica analogii atat de hipostatice! Supu?ii monstrului Exilius i?i pierd cu adevarat capul, via?a, suspina, se bat, se iubesc tocmai pentru ca eu am acordat parametrii a?a cum trebuie. Dar daca ei simt ceva, asta nu se ?tie, Clapau?ius. Despre asta electronii care sar in capetele lor nu-?i vor spune nimic!
— Daca ?i-a? sparge capul, tot n-a? vedea nimic altceva decat electroni, asta-i sigur — ii raspunse Clapau?ius. Te prefaci ca nu in?elegi ceea ce i?i spun. ?tiu foarte bine ca nu e?ti atat de prost cum vrei sa pari! Placa de gramofon n-o intrebi nimic, placa n-o sa-?i implore indurare, nici n-o sa-?i cada in genunchi! Nu se ?tie spui, daca ei gem sub lovituri numai pentru ca le clipesc electronii dinauntru, de parca ar fi ni?te roti?e care glasuiesc daca le mi?ti, sau daca, intr-adevar, urla de durere, suportand-o cu adevarat? ?i asta se nume?te diferen?a! Suferind nu este cel care-?i da suferin?a lui ca s-o po?i pipai, mu?ca sau cantari, ci cel care sufera cu adevarat! Dovede?te-mi acum imediat ca ei
— ?tii bine ca asta e imposibil — raspunse Trurl cu glas ?optit. Atunci cand am pus mana pe instrumente, cand cutia era inca goala, a trebuit sa prevad un asemenea caz, tocmai pentru a-l putea anula in proiectarea statului lui Exilius. ?i asta ca monarhul sa nu aiba impresia ca are de-a face cu marionete, cu papu?i, in loc de supu?i absolut reali. N-am putut proceda altfel, in?elege-ma! Caci tot ceea ce ar spulbera iluzia absolutei realita?i ar distruge totodata ?i prestigiul stapanirii, reducand-o la o jucarie mecanica.
— In?eleg, in?eleg perfect! — exclama Clapau?ius. Inten?iile tale au fost onorabile. Ai vrut sa construie?ti un stat cat se poate de asemanator unuia adevarat, cu totul de nedeosebit, ?i in?eleg cu groaza ca ai reu?it! De la intoarcerea ta au trecut numai cateva ceasuri, dar pentru ei, cei de acolo, din cutia aceea, veacuri intregi. Cate existen?e irosite numai pentru ca trufia lui Exilius sa se poata manifesta in voie, mai mult ca inainte!
Trurl nu raspunse, dar, indreptandu-se catre nava, vazu ca prietenul sau il urmeaza. Invartindu-se ca o sfarleaza, Trurl indrepta varful navei intre doua mari aglomerari de focuri ve?nice ?i apasa pe maneta atat de tare, incat Clapau?ius nu se putu ab?ine:
— E?ti incorigibil. Intotdeauna intai ac?ionezi ?i pe urma gande?ti. Ce vrei sa faci cand vom ajunge acolo?
— Am sa-i iau statul inapoi!
— ?i ce-ai sa faci cu el?
„Am sa-l distrug!” — vru sa strige Trurl, dar vorba i se opri in gat. Ne?tiind ce sa spuna, mormai:
— Am sa organizez alegeri. Ei in?i?i sa-?i aleaga adevara?ii conducatori.
— I-ai programat ca feudali ?i vasali, la ce bun atunci alegerile, cum or sa le schimbe soarta? Ar trebui mai intai sa distrugi intreaga structura de stat…
— Dar unde se termina schimbarea structurii ?i unde incepe transformarea spiritelor? — striga Trurl. Clapau?ius nu-i raspunse insa, ?i astfel zburara a?a, intr-o tacere apasatoare, pana ce zarira planeta lui Exilius ?i, inconjurand-o inainte de asolizare, fura martorii unui spectacol neobi?nuit.
Intreaga planeta era acoperita de semnele unei ac?iuni bine chibzuite. Poduri microscopice, ca ni?te liniu?e, atarnau deasupra paraia?elor, lacurile, in care se reflectau stelele, erau pline de nave mici, ca ni?te a?chii plutitoare… Emisfera dinspre afeliu era populata de ora?e frumos luminate, iar in cealalta se zareau ceta?ui intarite, de?i locuitorii in?i?i, din cauza micimii lor, nu puteau fi zari?i nici chiar prin cele mai puternice lentile. Numai regele nu se vedea nicaieri, de parca l-ar fi inghi?it pamantul.
— Nu-l vad pe rege… ?opti mirat Trurl catre tovara?ul sau. Ce-or fi facut cu el? Au reu?it sa sparga pere?ii cutiei ?i au ocupat toata farama aceea de…
— Ia prive?te! — spuse Clapau?ius, aratand un nori?or in forma de ciupercu?a de carpit ciorapi, care se raspandea incet in atmosfera. Cunosc energia atomilor… ?i acolo, mai departe — vezi forma aceea de sticla? Sunt resturile cutiei, pe care au transformat-o intr-un fel de templu…
— Nu in?eleg. Doar a fost numai un model. Numai un proces cu un numar mare de parametri, o imita?ie cuplata din variabile in multistat… mormai Trurl, uluit cu totul…
— Da, dar ai comis o gre?eala de neiertat cu exagerata ta perfec?iune imitativa. Nedorind sa fabrici doar un mecanism de ceasornic, ai creat, fara voia ta, din pedanterie, ceea ce este posibil si necesar, dar ?i ceea ce este contrar mecanismului…
