Ramanand fa?a-n fa?a cu Sfetnicul, regele incepu:
— Cine e?ti ?i ce ?tii sa faci?
— Sunt Sfetnicul Perfect al regelui — raspunse acesta cu acel glas surd, ca din fundul unui butoi — ?i ?tiu sa dau cele mai perfecte sfaturi posibile.
— Bine — zise regele. ?i cui trebuie sa-i dai ascultare, mie sau celui care te-a construit?
— Credin?a ?i ascultare sunt dator numai Maiesta?ii Voastre — raspunse Sfetnicul.
— Mda, bine — mormai regele. La inceput… asta… adica… asculta… nu vreau ca prima cerere pe care ?i-o fac sa lase impresia ca a? fi zgarcit… a? prefera, deci, intr-o masura, numai ca principiu, consideri ca…?
— Maiestatea Voastra n-a binevoit inca sa spuna ce dore?te — il intrerupse Sfetnicul, care-?i scosese dintr-o parte un al treilea picior, mai mic, drept sprijin, caci i?i pierduse pentru o clipa echilibrul.
— Un Sfetnic Perfect trebuie sa ghiceasca gandurile stapanului sau — se rasti manios Mandrilion.
— Desigur, dar numai in cazul unei cereri precise, ca sa nu-i scape vreo indiscre?ie — ii raspunse Sfetnicul ?i, deschizandu-?i o clapa in pantece, rasuci o chei?a cu inscrip?ia „Telepatron”. Apoi se lumina ?i zise:
— Maiestatea Voastra dore?te sa nu-i plateasca lui Trurl nici un sfan?? In?eleg!
— Daca ai sa spui cuiva, am sa poruncesc sa fii aruncat in moara cea mare, cu pietre puse in mi?care de trei sute de mii dintre supu?ii mei! — rosti amenin?ator regele.
— N-am sa spun nimanui! — il asigura Sfetnicul. Maiestatea Voastra nu dore?te sa plateasca pentru mine, e foarte clar. Cand o sa vina Trurl, va rog sa-i spune?i ca n-o sa primeasca nici un ban ?i sa-?i vada de drum.
— E?ti un dobitoc, nu sfetnic! — se infurie regele. Nu vreau sa platesc, dar s-o fac in a?a fel incat sa se creada ca vinovat e Trurl. Ca nu i se cuvine nimic! In?elegi?
Sfetnicul puse in func?iune dispozitivul de citire a gandurilor regelui, se clatina u?or, apoi rosti surd:
— Maiestatea Voastra mai dore?te sa se considere ca a procedat corect, conform cu prevederile legale ?i cu cuvantul dat, iar Trurl s-a dovedit un ?arlatan ?i un ticalos… Perfect. Cu permisiunea Maiesta?ii Voastre, am sa ma arunc asupra Voastra, am sa va strang de gat, iar Maiestatea Voastra sa binevoiasca a striga in mod corespunzator, cerand ajutor… — Se vede ca ai luat-o razna — se manie Mandrilion. De ce sa ma strangi de gat ?i de ce trebuie sa strig dupa ajutor?
— Ca sa-l pute?i acuza pe Trurl ca s-a folosit de mine pentru a infaptui crima de regicid! — zise radiind Sfetnicul. In felul acesta, cand Maiestatea Voastra va porunci sa fie biciuit ?i apoi aruncat din turnul palatului in ?an?ul cu apa, cu to?ii vor socoti aceasta un act de suprema clemen?a, pentru ca o asemenea crima se pedepse?te de obicei prin taierea capului, precedata de torturi. Cat despre mine, Maiestatea Voastra va binevoi sa ma gra?ieze complet, ca fiind o nevinovata unealta in mana lui Trurl, fapt care va atrage admira?ia generala fa?a de bunatatea ?i generozitatea regala, a?a ca totul va ie?i exact a?a cum dore?te Maiestatea Voastra.
— Bine, atunci strange-ma de gat, dar u?urel, ?trengarule! — ii zise regele.
Totul s-a desfa?urat a?a cum a pus la cale Sfetnicul Perfect. Regele voia cu adevarat ca, inainte de a-l arunca pe Trurl in ?an?ul din jurul palatului, sa i se franga picioarele, dar asta nu s-a intamplat. El insu?i a crezut mai apoi ca, din cauza zapacelii, in realitate a scapat datorita unei interven?ii discrete a Sfetnicului pe langa ajutorul de calau. Pe urma regele l-a gra?iat pe Sfetnic ?i la repus in drepturile lui, langa persoana sa, iar Trurl, abia mi?candu-se, s-a intors acasa ?chiopatand. Imediat dupa inapoiere, s-a dus la Clapau?ius ?i i-a povestit pa?ania, incheind:
— Mandrilion asta e un bandit mai mare decat credeam. M-a in?elat fara ru?ine ?i inchipuie-?i ca s-a folosit de Sfetnicul pe care i l-am fabricat, ca sa ob?ina sfatul necesar ?i sa puna in aplicare ticalo?ia planuita impotriva mea! Se in?ala insa daca spera ca o sa ma dau batut. Mai degraba o sa ma inghita cu totul rugina decat sa renun? la razbunarea pe care i-o datorez unui tiran ca el!
— ?i ce-ai de gand sa faci? — intreba Clapau?ius.
— Am sa-l dau in judecata, ca sa-mi plateasca pre?ul convenit; dar asta nu-i decat inceputul, pentru ca mi-e dator mai mult decat aurul, pentru durerea ?i injosirea la care m-a supus.
— Este o problema juridica dificila — zise Clapau?ius — a?a ca te sfatuiesc ca inainte de a intreprinde ceva, sa-?i iei un avocat bun.
— De ce sa ma duc la un avocat? — il contrazise Trurl. Pot sa mi-l me?teresc ?i singur!
?i intorcandu-se in atelier, turna cu polonicul vreo ?ase por?ii zdravene de tranzistori intr-un butoi, de doua ori pe atat rezisten?e ?i condensatori, mai adauga ?i electrolit, acoperi butoiul cu o scandura, apasand-o cu o piatra, ca totul sa se poata organiza de-a binelea, ?i se duse la culcare. Dupa trei zile ii aparu un avocat de mai mare dragul. Aproape ca nu-i venea sa-l scoata din butoi, pentru ca urma sa se serveasca de el o singura data, a?a ca puse butoiul pe masa ?i-l intreba:
— Cine e?ti?
— Sunt consultant-avocator juridic — bolborosi butoiul, fiindca Trurl turnase cam mult electrolit.
Trurl ii povesti totul de-a fir-a-par, la care ma?ina-avocat il intreba:
— L-ai programat pe Sfetnic ?i cu interdic?ia de a-?i face vreun rau?
— Da. Adica sa nu ma distruga — nimic altceva.
— Atunci inseamna ca n-ai executat comanda pe de-a-ntregul, pentru ca Sfetnicul urma sa ?tie sa faca totul, fara nici un fel de excep?ii. Cata vreme n-a putut sa te distruga, inseamna ca n-a ?tiut s-o faca.
— Dar daca m-ar fi omorat, n-ar fi existat cineva care sa primeasca banii!
— Asta-i alta problema, prin natura ei ?ine de raspunderea penala a lui Mandrilion, in timp ce preten?iile tale au caracter de ac?iune civila.
— Asta-i buna! Un butoia? oarecare sa ma inve?e pe mine dreptul civil! — se infurie Trurl. Al cui consilier juridic e?ti de fapt, al meu sau al prostanacului aluia de rege?
— Al tau, dar regele avea dreptul sa nu-?i plateasca.
— ?i mai avea ?i dreptul sa porunceasca sa fiu aruncat de pe zidurile castelului in ?an?ul plin cu apa?
— Asta-i alta problema, de natura penala — raspunse butoiul.
Trurl i?i ie?i din fire de-a binelea.
— Cum a?a?! Va sa zica eu transform o gramada de comutatoare, sarme ?i tinichele intr-o minte inteligenta ?i, in loc de sfaturi cinstite, mi se servesc tot felul de subterfugii? De n-ai fi avut parte de autoorganizare, avoca?el nenorocit!
?i se apuca repede sa treaca electrolitul prin sita, strecura totul din butoi pe masa, apoi il desfacu in buca?ele — ?i asta a?a de iute, ca avocatul nu reu?i nici macar sa faca recurs.
Dupa toate astea Trurl i?i sufleca manecile ?i construi un Juris Consulentus, cu doua niveluri ?i amplificator cvadruplu pentru cele doua coduri, civil ?i penal, ?i pentru orice eventualitate ii mai adauga ?i dreptul interna?ional ?i administrativ. Apoi dadu drumul la curent, facu expunerea de motive ?i-l intreba:
— Ei, cum sa ca?tig cauza?
— Problema e dificila — ii zise ma?ina — am nevoie sa-mi adaugi, in regim extraordinar, un supliment de cinci sute de tranzistori pe cap ?i al?i doua sute lateral.
Trurl Se executa imediat, dar ma?ina continua:
— Pu?in! Mai pune-mi un amplificator ?i inca doua bobine mari.
Apoi relua dupa cum urmeaza:
—
Trurl ii promise, adaugand insa:
— Dar, ia stai, spune-mi, te rog, de unde ?tiai ca te pa?te demontarea daca nu mi-ai face pe plac?
— Nu ?tiu, a?a mi s-a parut.
Trurl ghici ca asta se putea datora faptului ca pentru construc?ia lui Juris Consulentus a pus par?i folosite anterior in avocatul-butoi; se vede treaba ca amintirea celeilalte intamplari s-a strecurat pe alocuri in noile circuite, alcatuind un complex subcon?tient.
— ?i care-i deci, solu?ia? — intreba Trurl.
— Solu?ia este urmatoarea: nu exista tribunale competente, deci nu va fi nici o ac?iune. Adica nu se poate nici ca?tiga, nici pierde procesul.
Trurl sari in sus, il amenin?a pe consilierul juridic cu pumnul, dar trebui sa-?i ?ina cuvantul ?i nu-i facu nici un rau. Se duse la Clapau?ius ?i-i povesti totul.
