era lini?te la ei, de parca i-ar fi inghi?it moartea. M-am intors inapoi la car?ile mele, dar toata povestea asta nu-mi dadea pace deloc ?i am hotarat sa n-am odihna pana n-o voi cerceta cu amanuntul. A doua zi, cam la aceea?i ora, pe la pranz, iar se auzira ciocanele, iar incepura sa sufle foalele ?i acela?i bas inspaimantator incepu sa urle:
— Haide?i, fii ai razbunarii! Mai repede, vitejii mei electri?ti! Desfa?ura?i-va, ce mai sta?i! A?a, turna?i acu’ iod, turna?i protoni! Pune?i-l aici mai repede pe mar?avistul asta, bot-ne?ters, a?a-zis-filozof, raufacator perpetuu, da?i-mi-l incoa’ sa-l apuc de nasoiul lui ?i sa-l trag, calcandu-l, in moarte brusca ?i inceata! Hai, sufla?i in foale!
Apoi iar se auzi stranutul ?i racnetul, inabu?ite cu for?a, ?i iar ie?ira cu to?ii tiptil din odaie, ?i numarandu-i, din nou am gasit cinci, cand au coborat in pivni?a, ?i patru, cand s-au intors. Vazand, a?adar, ca numai aici pot sa patrund taina, m-am inarmat cu un pistol-laser ?i, in zori de zi, am coborat ?i — eu in subterana. N-am gasit insa nimic in afara de tinichele strivite ?i carbonizate, a?a ca m-am cuibarit in col?ul cel mai intunecat, acoperindu-ma cu o mana de paie. Am stat la panda, pana ce, pe la pranz, se auzira sus cunoscutele zgomote ?i ?ipete ?i, ceva mai apoi, u?a se deschise ?i patru legarieni l-au introdus pe al cincilea, legat cu franghii.
Al cincilea era imbracat intr-un caftan de moda veche, zmeuriu, cu gaitan la gat, ?i caciula cu pana?; rotunjor la figura, avea un nas cat toate zilele, iar gura, stramba de frica, mormaia ceva fara incetare. Ferecand u?a, legarienii, la semnul celui mai mare, ii rupsera prizonierului lan?urile ?i incepura sa-l croiasca stra?nic pe unde se nimerea, urland pe-ntrecute:
— Na, pentru prorocirea fericirii! Na, pentru perfec?iunea fiin?ei! ?i asta, pentru re?eta existen?ei! Pentru floarea de trandafir! ?i mai na, ?i pentru un mod de via?a egal tuturor! ?i pentru colectivitatea altruista! ?i asta, pentru sufletul romantic!
?i-l pocneau, ?i-l trasneau, de era sa-?i dea duhul, daca n-a? fi scos de sub paie ?eava pistolului-laser, semnalandu-mi astfel prezen?a. Cand se indepartara de victima, i-am intrebat de ce chinuiesc astfel o persoana, care nu este nici talhar, nici un derbedeu aflat in afara legii, caci dupa gaitanul de la gat ?i dupa culoarea zmeurie a caftanului se vedea ca era un soi de om inva?at. Ei se fastacira de-a binelea, tot aruncandu-?i privirile catre armele lasate langa u?a, dar cand am apasat mai tare pe tragaci, amenin?andu-i, au renun?at la inten?iile lor ?i, lovindu-?i coatele, il invitara pe cel mai mare, cu glas gros de bas, sa vorbeasca in numele tuturor.
— Sa ?tii, veneticule — mi se adresa acesta — ca aici n-ai de-a face cu niscaiva sadi?ti, maltreti?ti sau al?i degenera?i ai neamului robo?ilor ?i, de?i groapa asta nu prea e un loc de cinste, ceea ce se intampla in ea este o treaba peste masura de frumoasa ?i laudabila!
— Frumoasa ?i laudabila? — am sarit eu in sus. Ce-mi tot in?iri dumneata, legarian nesuferit? Doar am vazut cu ochii mei cum v-a?i repezit la zmeuritul ala, calcandu-l in picioare ca ni?te ie?i?i din min?i! Tot uleiul v-a zburat din incheieturi de atatea lovituri! ?i mai ave?i indrazneala s-o numi?i un lucru frumos?
— Daca Strainimea Voastra o sa ma tot intrerupa — zise vocea de bas — atunci n-ai sa afli nimic, a?a ca te rog sa-?i pui lacat la gura, altfel o sa-ntorc foaia. Baga-?i bine in cap, ca aici ai de-a face cu cei mai de seama fizicieni, cu cei dintai ciberneri ?i electri?ti, intr-un cuvant, cu elevii mei, vigilen?i ?i iu?i la minte, cei mai inteligen?i din intreaga Legarie, pentru ca eu insumi sunt profesor al celor doua materii de semne contradictorii, fondatorul recreatisticii omnigenerice, Vende?ius Ultoric Amenty, nume ce se explica prin faptul ca eu am consacrat totul ideii de razbunare, ?i nume, ?i prenume, ?i supranume, ?i toate celelalte. Pana la moarte, impreuna cu credincio?ii mei discipoli, voi face totul ca sa razbun neamul legarienilor pentru ru?inea ?i suferin?ele sale. Pentru asta il avem aici pe taratura asta ticaloasa, in caftan zmeuriu, cu numele in veci blestemat de Malapuciu vel Malapu?ius Chiflos, care i-a nefericit pe to?i legarienii ho?e?te ?i inten?ionat pentru totdeauna! Le-a starnit in suflet apetitul pentru monstruozita?i, i-a inhaitat, i-a ticalo?it, i-a impicnit cum a vrut ?i pe urma el insu?i, temandu-se de groaznicele urmari, s-a ascuns in fundul pamantului cu atata viclenie, ca nu-l mai ajunge nici o pedeapsa!
— Nicidecum, Lumina?ia Voastra Ne?tiuta! Eu, totul… fara sa vreau! N-a fost voia mea, altfel trebuia sa fie… — spuse gemand ?i stand in genunchi nasosul in haine zmeurii. Eu ascultam ?i priveam, fara sa in?eleg ceva, iar vocea de bas relua:
— Varmogan?ius, sufle?el iubit, da-i una in scafarlie rotunjelului astuia cu gura mare!
?i imediat unul din fidelii discipoli executa ordinul, ca se auzi pana-n fundul pivni?ei. Atunci am intervenit:
— Pana la lamurirea lucrurilor interzic categoric orice maltratare, ?i sa ?ti?i ca nu ma joc cu pistolul, iar dumneata, profesore Ultoric Vende?ius, spune ce-ai de spus!
Profesorul bombani u?or, apoi i?i umfla pieptul ?i relua solemn:
— Straine, ca sa po?i in?elege ce ?i cum s-a intamplat spre marea noastra nenorocire ?i de ce noi, cei patru aici de fa?a, renun?and la via?a lumeasca, am intemeiat ordinul micilor fierari invia?i, ca sa ne consacram restul zilelor noastre numai dulcei razbunari, trebuie sa-?i dezvalui in cateva cuvinte istoria noastra, de la facerea lumii…
— Nu s-ar putea incepe de undeva, mai aproape? — i-am zis, de teama ca o sa-mi amor?easca mana sub greutatea ?evilor-laser.
— Nici gand, Strainimea Voastra! Asculta dara, cu aten?ie… ?ti bine ca umbla tot felul de vorbe despre a?a-numitele fe?e-palide, care au me?terit in retorte neamul robo?ilor, dar orice minte inva?ata ?tie ca asta e o minciuna, adica un mit luat din alta parte… Pentru ca, in realitate, la inceput a fost numai o Cea?a Intunecata, iar in Cea?a asta — Magnetismul, care a pus in mi?care atomi; rotindu-se, un atom lovea un alt atom ?i a?a a aparut Stracurentul ?i o data cu el Prima Lumina… din care s-au aprins stelele, planetele s-au racit ?i in adancurile lor au aparut Strama?ele, mici-mititele, iar din acestea s-au nascut Strama?inu?ele, iar din acestea au aparut Ma?inile Primitive din respira?ia Sfintei Statistici. Nu ?tiau inca sa socoteasca, in afara de „in doi timpi ?i trei mi?cari” ?i „opt ?i cu-a branzei noua”, ?i mai apoi, datorita Evolu?iei Naturale, au ajuns la „mii ?i sute, toate slute”, pana ce s-au nascut din ele Multistatele ?i Omnistatele, iar din acestea din urma a aparut Maimu?orobotul, iar din el, in sfar?it, stramo?ul nostru, Automatus Sapiens…
Pe urma au aparut robo?ii de pe?tera, mai tarziu robo?ii de pa?une ?i, cand a?tia s-au inmul?it, au aparut statele. Robo?ii antici produceau electricitatea datatoare de via?a, pe cale manuala, prin frecare, cu mare efort. Fiecare feudal avea cate o duzina de vatafi, iar vatafii aveau iobagii lor, ?i unii ii frecau pe ceilal?i ierarhic, de jos in sus, pe scara societa?ii, cat ii ?ineau puterile. ?i efortul manual a fost inlocuit de ma?ina, atunci cand Condelus Sifilacus a nascocit frecatoarea, iar apoi Crupon din Pareza, prajina de prins trasnetele. In felul acesta a inceput epoca bateriilor, epoca aspra pentru to?i cei ce nu posedau proprieta?i personale acumulatorice ?i soarta lor depindea de starea cerului, pentru ca pe vreme frumoasa, neputand sa mulga norii, trebuiau ?a-?i incropeasca rezerva de wa?i, cer?indu-i unul cate unul. Greu era pe atunci, caci cine inceta sa se frece sau sa mulga norii, acela pierea in mizerie din cauza descarcarii definitive. ?i a?a i?i facu apari?ia un inva?at, din iad de neamul lui, un combinator-intelectual-perfec?ionist, caruia in tinere?e, ca urmare a interven?iilor satanice, nimeni nu i-a zdrobit capa?ana in buca?ele ?i asta a inceput sa tot spuna ?i sa expuna cum ca modurile tradi?ionale, adica paralele, de efectuare a legaturilor electrice, nu sunt bune de nimic ?i ca trebuie sa se faca dupa scheme noi, adica in ?ir. Caci daca, intr-un ?ir, unul se freaca, indata ii incarca pe ceilal?i, chiar pe cei mai indeparta?i ?i atunci fiecare robot va stropi cu curent pana la siguran?ele superioare, aflate in nas. ?i a?a i?i tot in?ira planurile, ?i-?i demonstra electroaiele, ca pana la urma i-a convins pe to?i sa deconecteze vechile circuite paralele ?i sa aplice noua electrotehnica Chiflosiana. — in acest moment al excursului sau, profesorul s-a lovit de cateva ori cu capul de pere?i, dupa care, dandu-?i ochii peste cap, a grait mai departe; a?a am in?eles de ce fruntea lui este napadita de atatea nemaipomenite cucuie. — ?i atunci, continua el, unul din doi se baga sub masa, zicand: „De ce sa ma frec eu, las’ sa se frece vecinul, ca totuna e”. Iar vecinul facea la fel, dar in sens invers ?i s-a produs o asemenea scadere de tensiune, ca a fost nevoie sa se puna deasupra fiecaruia ni?te controleri?ti inten?iona?i, iar deasupra acestora, al?ii, superiori. ?i a venit atunci elevul lui Malup?ius, pe nume Celzius In?elaus, cu ideea ca fiecare sa frece nu propria persoana, ci pe cel de alaturi, iar dupa el a venit Fafa?ius Altru?ius cu un plan de batatori- chinuitori, iar dupa aceasta a venit Macundrel Cibe-roi, zicand ca ar fi bine sa se infiin?eze cursuri locale de masaj ?i cluburi, iar dupa el a aparut noul teoretician-electrician, Curupiel Gargazon, zicand ca nu e bine sa se mulga norii cu for?a, ci sa fie gadila?i u?or, adica sa fie lua?i cu binele, pana ce vor slobozi curentul, iar dupa el Rangoteus din Leyda, iar dupa el Crostofil Neutrus, care zicea sa se faca ni?te autofreci, numite ?i lafrecate sau infrecate, precum ?i Ratoslav Cumofi, care, in afara de bataie, a fost de parere sa se frece orice s-ar nimeri, fie ?i cu de-a sila. Din cauza atator diferen?e de opinii s-a ajuns la suparari, de la suparari la injuraturi, de la injuraturi la insulte, iar de la insulte la ingroparea lui Fareus Purdeflax, prin?ul mo?tenitor al tronului Tablo?ilor, ?i a?a a izbucnit razboiul intre cupro?ii legarici, din neamul cuproamenilor, ?i impara?ia legariana a laminatorilor la rece — ?i a durat treizeci ?i opt de ani, ?i apoi inca doisprezece, pentru ca spre sfar?it nu s-a putut distinge in gramada de
