patate ici-colo cu albastru. A?a ca, de?i Sfetnicul fusese distrus complet in timpul cercetarilor, regele se sim?ea satisfacut pentru ca procedase corect.
O saptamana mai tarziu, Trurl insu?i i?i facu apari?ia la por?ile palatului, cerand o audien?a. Regele era gata sa porunceasca sa i se taie capul, necum sa-l primeasca, dar uimit de neru?inarea lui peste masura, ceru sa fie totu?i adus inaintea lui.
— Maiestate! — incepu acesta, de cum intra in sala tronului, plina de curteni. ?i-am fabricat un Sfetnic Perfect, iar tu l-ai folosit ca sa nu-mi plate?ti ceea ce mi se cuvenea, socotind, nu fara dreptate, ca for?a min?ii pe care ?i-am oferit-o va fi un bun scut impotriva oricaror atacuri ?i prin aceasta va zadarnici orice incercare de a ma razbuna. Dandu-?i un Sfetnic in?elept, nu te-am facut pe tine insu?i in?elept ?i am contat pe asta, pentru ca numai cel care este macar ni?el in?elept reu?e?te sa asculte sfaturi in?elepte. Nu l-am putut distruge pe Sfetnic in mod ?tiin?ific, cu rafinament. Puteam s-o fac numai in mod primitiv ?i intr-atat de prostesc, incat sa para neverosimil. Scrisorile n-au fost cifrate; Sfetnicul ?i-a fost credincios pana la urma; despre ?uruburile acelea, care i-au pus capat vie?ii, nu ?tia nimic, pentru ca s-a intamplat ca in timpul montajului ele sa-mi cada din intamplare intr-o baie cu vopsea ?i tot intamplator mi-am adus aminte de ele, la timp. Datorita acestui fapt prostia ?i suspiciunea au invins in?elepciunea ?i devotamentul, ?i singur ?i-ai semnat sentin?a. Acum ai sa-mi dai cei o suta de saci cu aur care mi se cuvin, precum ?i al?i o suta de saci pentru timpul pe care l-am pierdut ca sa-mi dobandesc rasplata. Daca n-ai sa faci asta, ai sa pieri ?i tu, ?i toata curtea ta, pentru ca nu-l mai ai langa tine pe Sfetnicul tau, care te-ar fi putut apara impotriva mea!
Regele urla de furie ?i, la un semn al sau, garda se arunca asupra indrazne?ului sa-l omoare pe loc, dar halebardele, ?uierand, strabatura trupul constructorului de parca ar fi fost aer. Speria?i, zbirii sarira inapoi, iar Trurl le zise razand:
— Pute?i sa ma taia?i cat vre?i pentru ca sunt aici numai ca o iluzie, formata televizual prin telecomanda, dar de fapt umblu pe sus, intr-o nava deasupra planetei ?i daca n-o sa-mi primesc banii, am sa va trimit de-acolo incarcaturi teribile, aducatoare de moarte. Sa ?ti?i ca nu glumesc.
Nici n-apuca sa-?i termine vorba, ca se auzi un tunet infrico?ator ?i intregul palat se cutremura de explozie; curtenii o luara la fuga, care incotro, iar regele, aproape le?inat de ru?ine ?i de furie, fu nevoit sa-i plateasca lui Trurl tot ce i se cuvenea.
Clapau?ius, auzind cum stau lucrurile, ?i asta de la Trurl insu?i cand acesta s-a intors acasa, il intreba de ce a folosit metoda aceea primitiva — ?i cum a numit-o chiar el, prosteasca — de?i putea foarte bine sa foloseasca o scrisoare care sa ascunda cu adevarat un cifru real?
— Sfetnicului i-ar fi fost mai u?or sa-i explice regelui prezen?a cifrului, decat lipsa lui — raspunse iste?ul constructor. Intotdeauna e mai u?or sa recuno?ti o ac?iune, decat sa dovede?ti ca aceasta n-a avut loc. In principiu, prezen?a cifrului ar fi fost un lucru simplu; in schimb, lipsa lui a provocat complica?ii, pentru ca intr- adevar a?a e, fiecare text poate fi schimbat, prin recombinari, in altul numit anagrama, ?i asemenea recombinari pot fi foarte multe; deci, ca sa fie totul clar, e nevoie sa faci apel la explica?ii veridice, dar complicate, pe care — sunt sigur de asta — mintea marginita a regelui nu le in?elege. S-a spus candva ca pentru a pune in mi?care o planeta e destul sa gase?ti un punct de sprijin in afara ei; a?a ?i eu, vrand sa distrug o inteligen?a, care era perfecta, trebuia sa gasesc un punct de sprijin, ?i acesta a fost prostia.
In acest moment prima ma?ina i?i incheie povestirea, se inclina adanc in fa?a lui Genialon ?i a celor de fa?a, apoi se retrase cu modestie intr-un col? al pe?terii.
Regele se declara satisfacut de inva?amintele cuprinse in poveste ?i-l intreba pe Trurl:
— Spune-mi, te rog, stimate constructor, ma?ina poveste?te oare ceea ce tu ai inva?at-o, sau izvoarele ?tiin?ei sale sunt in afara ta? ?i apoi, indraznesc sa subliniez ca istoria pe care am auzit-o, frumoasa ?i instructiva, nu zic, nu mi se pare totu?i incheiata, pentru ca n-am auzit nimic despre ce s-a intamplat mai departe cu Numero?ii ?i cu regele lor cel prostanac.
— Maiestate — zise Trurl — ma?ina spune adevarul, pentru ca sugatoarea ei informa?ionala mi-am aplicat-o la cap chiar inainte de a veni la tine ?i de acolo a cules amintirile mele. Dar a facut asta singura, a?a ca nu ?tiu care dintre amintirile mele le-a receptat; nu se poate spune ca eu am inva?at-o ceva in mod inten?ionat, dar nici ca izvoarele ?tiin?ei ei se gasesc undeva, in afara mea. Cat prive?te Numero?ii, intr-adevar povestea nu spune nimic de soarta lor, pentru ca totul poate fi povestit, dar nu totul poate fi randuit. Daca ceea ce se intampla acum n-ar fi realitate, ci numai o poveste de rang oarecum superior, care cuprinde in sine povestea ma?inii, un ascultator oarecare ar putea intreba de ce tu ?i prietenii tai sunte?i de forma sferica, intrucat aceasta sfericitate nu pare a juca vreun rol in povestire ?i este un fel de adaos cu totul inutil…
Tare se mai minunara prietenii regelui de iste?imea constructorului, iar regele insu?i, cu un zambet larg, intari:
— Da, da, cuvintele tale nu sunt lipsite de adevar. Cat prive?te structurile noastre, pot sa-?i dezvalui originea lor. Candva, demult, aratam — adica stramo?ii no?tri aratau — altfel, pentru ca se nascusera din voin?a unor fiin?e palide, mocirlos-tremurande, care i-au me?terit ?i pe ei dupa chipul ?i asemanarea lor; aveau ?i maini, ?i picioare, cap ?i trup care le lega pe toate. Dar eliberandu-se de creatorii lor, dorind chiar sa distruga din fiin?a lor urmele acelei origini, genera?iile succesive ale stramo?ilor mei s-au transformat pe rand, pana ce au ajuns in starea de sfera; nu ?tiu daca asta a fost bine sau rau, destul ca s-a intamplat a?a.
— Maiestate — zise Trurl — sfericitatea are par?ile sale, ?i bune ?i rele din punct de vedere constructiv; dar, din toate celelalte privin?e, e mai bine daca fiin?a inteligenta nu se poate transforma pe sine insa?i, pentru ca o asemenea libertate este o adevarata tortura. Caci acela care trebuie sa fie a?a cum este poate sa-?i blesteme soarta, dar nu poate sa ?i-o schimbe, pe cand cel care reu?e?te sa se schimbe pe sine insu?i nu poate sa-l mai incarce pe nimeni cu raspunderea pentru neitamplaritatea sa; daca lui nu i-e bine cu sine insu?i, atunci nimeni in afara de el nu e vinovat pentru asta. Dar n-am venit aici, Maiestate, ca sa-?i prezint teoria generala a autoconstruc?iei, ci numai pentru experimentarea ma?inilor mele de povestit. Vrei s-o ascul?i pe cea care urmeaza?
Regele se invoi ?i, dupa ce se mai inveselira cu amforele pline de cea mai gustoasa smoala de ioni, mesenii se a?ezara mai comod, iar ma?ina a doua se apropie de ei, ii facu regelui o plecaciune dupa cuviin?a ?i incepu:
— Marite Rege! Iata istoria cu sertara?e despre Trurl — constructorul ?i pa?aniile sale minunat neliniare!
Odata, Marele Constructor Trurl a fost chemat de regele Sugrumunc al Treilea, Stapanul Fierasiei, care a vrut sa afle de la el cum po?i sa ajungi perfect ?i care sunt transformarile de corp ?i de suflet, absolut necesare pentru asta. Atunci Trurl i-a raspuns cam a?a:
— Mi s-a intamplat sa ajung pe planeta Legaria ?i, cum procedez de obicei, oprindu-ma la un han, am hotarat sa nu-mi parasesc odaia pana ce nu fac cuno?tin?a pe indelete cu istoria ?i obiceiurile legarienilor. Era iarna, afara batea un vant zdravan. In cladirea mohorata nu mai era nimeni in afara de mine. La un moment dat am auzit cateva batai in poarta. Am ie?it ?i am vazut patru barba?i cu glugi pe cap, incovoia?i sub greutatea unor saci negri de voiaj. Descarcandu-i dintr-o bri?ca blindata, au intrat in han. A doua zi, pe la pranz, din odaia vecina se auzira tot felul de zgomote care mai de care mai ciudate, ba de ciocane batand fierul, ba de sticla spargandu- se, apoi ?uieraturi, haraituri ?i altele asemenea, iar peste toate astea un glas puternic de bas, strigand intruna:
— Mai repede, fii ai razbunarii! Mai repede! Trece?i elementele prin sita, uniform! ?i acum, in palnie! Laminarea! Da?i-mi-l incoace pe mufa-stramba asta, pe acest zgarie-tabla, suge-rugina, pe acest taraie-fraie, fiul iadului! Nici mormantul n-are sa-l pazeasca de mania noastra! Aduce?i-mi-l aici, cu creierii lui puturo?i, cu neuronii lui nebunatici, a?a, acum lungi?i-i nasul! A?a, a?a, trage?i bine de el, ca sa avem de ce-l apuca in timpul execu?iei! Sufla?i in foalele din dreapta, vitejilor! In menghina cu el, a?a, nitui?i-i fruntea de arama! A?a, inca o data! Bine! Mai repede cu ciocanu’ ala! Hei! Acu’ trage?i-l de strunele nervilor, ca sa n-o ?tearga a?a de repede ca ala de ieri! Sa simta bine gustul de tortura, sa simta razbunarea noastra! A?a! Haide?i! Ha!
?i striga a?a intruna, ?ipa, urla cat il ?inea gura, ?i-i ?ineau isonul doar suflarea foalelor ?i loviturile ?iuitoare pe fierul nicovalei, dupa care se auzi deodata un stranut ?i un racnet mare de triumf, bufnind din patru gatleje; ceva incepu sa fo?neasca dincolo de perete ?i am auzit cum u?a se deschide; privind prin crapatura, am vazut cum ies tiptil pe coridor ni?te necunoscu?i ?i, nu-mi veni sa cred ochilor, i-am numarat, erau cinci. Au coborat pe scari, s-au inchis in pivni?a, ramanand acolo multa vreme, iar spre seara s-au intors in odaia lor, erau din nou patru, ?i
