— Eu ?i-am spus de la inceput ca e o situa?ie fara ie?ire, dar nu m-ai crezut — ii zise Clapau?ius.
— Am sa spal eu ru?inea asta, nu ma las — hotari el — daca n-am sa gasesc dreptate pe cale legala, in tribunal, atunci am sa ma razbun altfel pe ticalosul asta cu coroana!
— Sunt curios cum ai sa procedezi. I-ai dat regelui un Sfetnic Perfect, care poate sa faca orice in afara de a te distruge; a?adar, Sfetnicul poate impiedica orice arma, orice lovitura, orice infrangere pe care le-ai provoca asupra lui sau asupra ?arii. ?i, pe legea mea, draga Trurl, sa ?tii ca e in stare s-o faca, pentru ca am totala incredere in talentul tau de constructor!
— Asta a?a e. Va sa zica, fabricandu-l pe Sfetnicul Perfect, eu insumi mi-am zadarnicit orice posibilitate de a-l distruge pe uraciosul ala de rege. Totu?i, trebuie sa existe o solu?ie!! N-am sa ma las pana n-am s-o gasesc!
— ?i ce vrei sa faci? — il intreba Clapau?ius, dar Trurl dadu din umeri ?i se intoarse acasa.
Multa vreme nu ie?i din casa, prada framantarilor; pe urma, ba ramanea ceasuri in ?ir in biblioteca, rasfoind infrigurat sute de car?i groase, ba facea tot felul de experien?e secrete in laborator. In timpul acesta Clapau?ius il tot vizita, admirand inver?unarea cu care Trurl se chinuia sa se infranga pe sine insu?i, pentru ca Sfetnicul fusese ca b particica din sufletul lui ?i-i imprumutase propria-i in?elepciune. Intr-o zi, Clapau?ius, venind, ca de obicei, pe la amiaza, nu-l gasi pe Trurl acasa. U?a era incuiata, obloanele erau trase, iar de stapan nici urma. Se dumiri indata ca Trurl i?i incepuse ac?iunea impotriva regelui Numero?ilor, ?i chiar a?a era.
In vremea asta Mandrilion i?i exercita puterea mai abitir ca niciodata, caci, daca ii lipsea vreo idee, indata i?i intreba Sfetnicul, care ii servea pe loc rezolvarea. Nu se mai temea regele nici de rascoale, nici de lovituri de palat, nici de vreun du?man, oricare ar fi fost, ci guverna cu cea mai mare cruzime; nu se gaseau ata?ia ciorchini de struguri cop?i in viile sudului, ca?i spanzura?i atarnau atunci in spanzuratorile statului.
Sfetnicul avea deja patru lazi pline de decora?ii ca rasplata pentru proiectele cu care il fericise pe rege. Microspionul pe care Trurl il trimisese in ?ara Numero?ilor s-a intors, raportand ca pentru ultima ac?iune, confec?ionarea de cununi?e din corpurile ceta?enilor, Mandrilion il numise in public pe Sfetnic „sufle?elul meu”.
Trurl nu mai statu mult pe ganduri, caci planul campaniei il ?i elaborase, se a?eza la masa ?i a?ternu repede o scrisoare catre Sfetnic, pe hartie speciala, impodobita cu desenul unor tufe de fragi. Con?inutul scrisorii era simplu:
Iubite Sfetnic! — scrisese el. Sper ca-?i merge bine ca ?i mie, ba poate chiar mai bine. Am auzit ca regele Tau i?i acorda o mare incredere, a?a ca Te rog, avand in vedere marea Ta raspundere in fa?a Istoriei ?i a Ra?iunii de Stat, sa-?i indepline?ti obliga?iile din toate puterile. Daca ?i-ar fi greu sa impline?ti vreo dorin?a regala, sluje?te-Te, Te rog, de metoda Extra Puternica, pe care ?i-am prezentat-o candva pe larg. Daca dore?ti, scrie-mi cateva randuri, dar sa nu-mi iei in nume de rau daca n-am sa-?i raspund imediat, pentru ca acum sunt ocupat cu fabricarea unui Sfetnic pentru regele D. ?i din cauza asta nu prea am timp liber. Te saluta, cu expresia celui mai supus respect pentru Stapanul Tau,
Constructorul Tau
Trurl
Scrisoarea aceasta, starnind cuvenitele banuieli din partea Poli?iei Secrete a Numero?ilor, a fost cercetata pe toate par?ile, dar nu s-a descoperit in hartie nici un fel de chimicale ascunse, iar in desenul cu tufele de fragi nici un soi de cifru secret. Rezultatul a produs o mare tulburare la Cartierul General al Poli?iei; scrisoarea a fost fotografiata, xerografiata, litografiata, copiata de mana, iar originalul, lipit la loc, a fost inmanat adresantului. Citind-o, Sfetnicul a incremenit, in?elegand ca trebuie sa fie o lovitura a lui Trurl, cu scopul de a-l compromite, poate chiar a-l lichida. Indata ii vorbi regelui de scrisoare, adaugand ca Trurl e o pramatie care ?ine sa-l compromita in ochii stapanului, apoi se apuca sa descifreze con?inutul, caci era sigur ca nevinovatele cuvinte nu erau decat o masca ce ascundea cine ?tie ce intunecate grozavii.
Chibzuind mai bine, Sfetnicul ii ?opti regelui ca ar dori sa descifreze scrisoarea lui Trurl pentru ca in felul acesta sa-i poata demasca tentativele secrete, apoi, ingramadind o cantitate corespunzatoare de stative, foi?e, palnii, eprubete ?i reactivi chimici, se apuca de analizele complicate ale plicului ?i hartiei de scris. Toate aceste opera?ii erau, binein?eles, supravegheate de poli?ie, care ?i montase in pere?ii apartamentelor sale aparatele corespunzatoare de ascultare, precum ?i camere de luat vederi. Cum metoda chimica nu prea i-a fost de folos, Sfetnicul se apuca de descifrarea textului propriu-zis, in?irandu-l pe tabli?e mari, cu ajutorul unor ma?ini electronice, al logaritmilor ?i abacului. Nu ?tia ca, in acela?i timp, tot de asta se ocupau ?i cele mai renumite for?e de poli?ie, pe care le comanda insu?i Mare?alul Armatelor Cifrice. Cu cat durau mai mult zadarnicele eforturi ale speciali?tilor, cu atat mai mare era nelini?tea care domnea in cartierul general, pentru ca tuturor le era clar ca cifrul, care rezista in asemenea grad incercarilor de descifrare, trebuie sa fie dintre cele mai ingenioase care au fost aplicate vreodata. Mare?alul transmise aceasta concluzie unuia dintre demnitarii de la curte, care il invidia teribil pe Sfetnic pentru ca se afla in gra?iile lui Mandrilion. Curteanul acela, care nu avea o dorin?a mai mare decat sa sadeasca in sufletul regelui indoiala fa?a de fidelitatea Sfetnicului, ii spuse regelui ca acesta sta nop?i intregi inchis in odaile sale, studiind scrisoarea suspecta. Regele i?i rase de el, dezvaluindu-i ca ?tie toate astea de la Sfetnic insu?i, care i le spusese mai inainte. Invidiosul curtean tacu fastacit ?i repeta cele auzite Mare?alului.
— O! — exclama venerabilul cifrator — chiar ?i asta i-a spus-o regelui? Ce perfidie nemaipomenita! ?i al naibii sa fie cifrul asta, daca Sfetnicul indrazne?te sa vorbeasca despre el in dreapta ?i-n stanga!
?i ordona armatelor sale sa-?i dubleze eforturile. Cand, dupa o saptamana, nici asta nu dadu nici un rezultat, fu chemat in ajutor cel mai renumit specialist in scrieri cifrate, inventatorul semnelor invizibile, profesorul Grypianus. Acesta, studiind scrisoarea cu pricina, ca ?i rezultatele cercetarilor efectuate de speciali?tii militari, le declara ca trebuie aplicata metoda probelor ?i erorilor, folosindu-se ma?inile de calcul de format astronomic.
Aplicand acest procedeu, s-a ajuns la concluzia ca scrisoarea putea fi citita in trei sute optsprezece feluri.
Primele cinci variante sunau cam a?a: „Gandacul din Mlekocin a ajuns cu bine, dar cloaca era stinsa”. — „Matu?a locomotivei se invarte pe ?ni?ele”. — „Logodna untului nu va mai avea loc, pentru ca scufi?a a fost ?intuita”. — „Cel care-l are pe cineva sau nu-l are, o sa atarne el insu?i sub amandoi”. — Sau: „Din coacaze supuse torturilor se pot scoate multe lucruri”. Ultima varianta a fost considerata de profesorul Grypianus drept cheia cifrului ?i, dupa trei sute de mii de probe, descoperi ca, daca se adauga toate literele scrisorii, apoi se scade din ele paralaxa soarelui ?i produc?ia anuala de umbrele, iar din rest se scoate radacina a treia, atunci iese din asta un singur cuvant: „Crucifix”. In cartea de telefon s-a gasit un ceta?ean pe nume
Sfetnicul n-a negat ca scrisoarea poate fi citita in diferite feluri, prin amestecarea literelor; el insu?i a descoperit — dupa cum credea — alte o mie ?i o suta de versiuni, dar asta dovede?te ca de aici nu rezulta nimic, adica pur ?i simplu scrisoarea nu era cifrata, pentru ca literele oricarui text pot fi amestecate intre ele, astfel incat sa aiba un sens, iar ceea ce rezulta din acest amestec se nume?te anagrama. Cu aceste probleme se ocupa teoria permuta?iilor ?i combina?iilor. ?ipa ca Trurl a avut sa-l dea de ru?ine ?i sa-l compromita, creand aparen?e de cifru acolo unde nici vorba nu era de a?a ceva, iar ceta?eanul Crucifux nu era vinovat, saracul, caci tot ce a declarat i-au impus mae?trii de convingere de la Cartierul General al Poli?iei, foarte experimenta?i in aplicarea unor metode de imblanzire, ca ?i ma?inile de investigare de cateva mii de trup?i putere. Acuza?ia la adresa poli?iei n-a prea fost pe placul regelui, iar cand a cerut alte lamuriri, Sfetnicul a inceput sa vorbeasca numai de anagrame ?i permuta?ii, despre coduri ?i cifruri, despre simboluri, semnale ?i teoria generala a. informa?iilor ?i toate acestea tot mai complicat ?i mai de nein?eles, incat regele, fierband de furie, a poruncit sa fie aruncat in temni?a. Tocmai atunci a sosit de la Trurl o carte po?tala, pe care se putea citi:
Imediat Sfetnicul a fost supus torturilor, dar n-a recunoscut nimic, repetand cu incapa?anare ca toate astea erau ni?te ma?ina?ii ale lui Trurl; intrebat de ?uruburile albastre, raspunse ca n-are a?a ceva ?i ca habar n-are de ele. Ca sa poata fi cercetat ca lumea, trebuia demontat. Regele i?i dadu acordul ?i fierarii se apucara de treaba; armaturile plesnira cat ai clipi sub loviturile de ciocan ?i ii pusera in fa?a regelui cateva ?uruburi mici, pline de ulei,
