— De ce nu? — zise regele dupa o clipa de gandire. Pot sa ma duc. Chiar acuma?
— Da, da, grabe?te-te, caci tocmai se apropie miezul nop?ii, dar ?ine minte, regele nu ?tie de intalnirea asta, nu ?tie nimeni, in afara de prin?esa ?i de un batran paznic; cand ?i-o a?ine calea, pune-i in mana punga asta de galbeni ?i-o sa-?i dea drumul fara vorba!
Regele dadu din cap, lua sacule?ul cu galbeni ?i o porni indata spre palat, caci tocmai atunci ceasurile, cu glas de bufni?e jeluitoare, anun?au miezul nop?ii. Trecu ca o fantoma pe podul suspendat, arunca o privire spre adancul ?an?urilor cu apa, se apleca sa nu fie vazut, ferindu-se de drugii ascu?i?i, care atarnau de bolta por?ii ?i zari in curte, intr-un tufi? de sarma ghimpata, langa fantana de mercur, figura, albind in lumina lunii, a minunatei prin?ese Octopina, ?i atat de atragatoare ca-l cuprinse un tremur.
Vazandu-l pe rege tremurand atata in somn, Hatrian, aflat in anticamera palatului, chicoti u?or ?i-?i freca mainile, convins ca pieirea regelui e aproape, fiindca ?tia cat de zdravan ?tie sa imbra?i?eze Octopina, iubita octamica, pe nefericitul indragostit! ?tia bine cum se pricepe ea sa-l impinga in adancul visului cu sugatoarele ?i mangaietoarele sale, ca sa nu se mai intoarca niciodata la realitate! ?i, intr-adevar, Prohabicus, nerabdator sa guste mai degraba dulcea?a prin?esei, se furi?a de-a lungul zidului, in umbra balcoanelor, ajungand pana aproape de figura ei stralucind ca un inger, cand, deodata, ii a?inu calea batranul paznic cu o halebarda in mana. Regele ridica mana in care ?inea galbenii, dar sim?ind placuta lor greutate, il cuprinse parerea de rau — cum a?a, sa prapadeasca o avere pentru o singura imbra?i?are?
— Uite, ?ine un galben — ii zise, desfacand punga — ?i lasa-ma sa trec.
— Da-mi zece — ii raspunde paznicul.
— Zece galbeni pentru o clipa, ai innebunit poate! — rase regele.
— Mai ieftin nu se poate — raspunse paznicul.
— Nu mai la?i deloc din pre??
— Nici un ban, domnul meu.
— Ia te uita la el! — exclama regele, care-?i cam ie?ea repede din fire. Neru?inatule! Nu-?i dau nimic!
Atunci paznicul il pocni cu halebarda, ca lui Prohabicus ii rasuna totul in cap ?i se pravali in neant cu balcoanele, cu cartea, cu podul suspendat ?i cu tot visul, pentru ca in secunda urmatoare sa deschida ochii langa Hatrian, in fa?a Dulapului Visurilor. Tare se mai necaji cibernerul ?i socoti in sinea lui ca pentru a doua oara o zbarcise; prima data din cauza la?ita?ii regelui, a doua oara datorita zgarceniei acestuia. Dar prefacandu-se ca nu-i pasa, il invita pe rege sa-?i aline sufletul cu un alt vis.
Atunci Prohabicus alese visul „Despre o?tean-leu?tean”.
Ca rege al Epilepontului ?i Mali?iei fu ales odata Paralizius, un batran rasimbatranit, tremurand din toate madularele, de?ucheat din cale afara, cu sufletul tanjind dupa aventuri. Dar la ce bun, cand ii scar?aie incheieturile, mainile nu asculta picioarele, iar picioarele n-asculta capul! „Poate ca o sa ma mai inzdravenesc” — i?i zise el ?i trimise indata pe doi din comandan?ii sai, degeneralii Eclampton ?i Torturius, ca sa taie ?i sa arda ce s-o putea, adunand trofee ?i luand prizonieri. Ace?tia plecara, taiara, arsera, furara, apoi se intorc ?i-i spun a?a:
— Stapane! Am taiat, am dat foc, am luat ?i trofee, ?i un prizonier: frumoasa Adori?ia, prin?esa en?ilor ?i pen?ilor, cu toata vistieria ei!
— Cum? Cu ce? Cu vistieria? — murmura regele, ragu?it ?i tremurand. Dar unde-i? Nu vad nimic! ?i ce scar?aie ?i fa?aie a?a?
— Uite aici, pe canapeaua asta regala, Maiestatea Voastra! — racnira degeneralii in cor. Scar?aitul e provocat de mi?carea alesei inimii, sus-amintita prin?esa Adori?ia, pe cuvertura de sidef a canapelei! Iar ceea ce fa?aie sunt ve?mintele ei, ?esute cu aur; se mi?ca fiindca frumoasa Adori?ia sughite, vazandu-se umilita.
— Ha? Ce? Umilita? Asta-i bine, asta-i foarte bine! — icni regele, horcaind. Aduce?i-mi-o incoace, s-o strang in bra?e, sa ma simta!
— Asta, din ra?iuni superioare de stat, Maiestatea Voastra nu poate face — interveni medicatorul principal al regelui.
— Cum? Nu pot s-o strang in bra?e? Nu pot sa fac ce vreau cu ea? Ai innebunit? Eu sa nu pot? Da’ ce altceva am facut toata via?a?
— Tocmai de asta, Maiestatea Voastra! — raspunse medicatorul principal. Fiindca Maiesta?ii Voastre ii pot slabi puterile din cauza asta!
— Da? Atunci, da?i-mi… asta… o topori?ca ?i… am… am s-o tai…
— Cu ingaduin?a Maiesta?ii Voastre, nici asta nu se poate, e la fel de obositor…
— Cum? Ce? Atunci la ce naiba mai domnesc?! — horcai regele, in culmea disperarii. Vindeca?i-ma! intari?i-ma! Intineri?i-ma, ca sa pot… sa… asta… cum puteam odata… Ca de nu… pe voi to?i… am sa va…!
O cam bagara pe maneca curtenii, degeneralii ?i medicatorii ?i o pornira care incotro sa caute modul de intinerire a regelui; in sfar?it, il chemara in ajutor pe insu?i Calcula, un foarte mare in?elept. Acesta veni ?i-l intreba pe rege:
— Ce dore?te, la drept vorbind, Maiestatea Voastra?
— Ei, ce? Asta-i buna, auzi!? — ingaima regele. Sa ma destrabalez, sa-mi fac de cap, sa fac toate poznele pe placul meu, s-o strang in bra?e, cum numai eu ?tiu, pe prin?esa Adori?ia pe care o ?in acuma in temni?a! Asta vreau!
— Sunt doua cai spre atingerea acestui ?el — raspunse Calcula, Sau Maiestatea Voastra binevoie?te sa aleaga o persoana destul de demna, care sa faca
— Da? Ei, bine, pentru inceput sa incercam cu sarmuli?a! ingaima regele.
Indata, cum porunci, a?a se facu; electricarii facura contactul intre comandantul garzii palatului ?i monarh; regele insa dadu ordin ca in?eleptul Calcula sa fie imediat taiat cu ferastraul, caci procedeul acesta i se parea deosebit de pacatos, iar de altele nu-i ardea. Gemetele ?i rugamin?ile in?elep?ilor n-ajutara la nimic, caci in timpul taierii, izola?ia de pe sarma s-a ros, a?a ca regele prinse ?i el numai jumatate din spectacolul acela oribil.
— Proasta treaba! Bine-am facut, poruncind sa fie taiat cu ferastraul a?a-zisul in?elept — i?i spuse. Aduce?i-mi-o pe batrana ciberitoare din coliba pe trei picioare!
Curtenii se dusera in padure ?i, nu dupa multa vreme, regelui ii fu dat sa auda un cantecel u?or, care suna cam a?a:
— Vindec oameni batrani! Lecuiesc, inzdravenesc, remontez, regenerez vanatai, paralizie, e de ajuns o alifie, vindec mintea cea bolnava, nu vreau plata, nu vreau slava, ba ?i pentru tremurici am leac bun, nu de pe-aici, ce spun eu e bine spus, daca vre?i, de nu, m-am dus!
Asculta ciberitoarea jeluirile regelui, apoi se inclina adanc inaintea tronului ?i zise:
— Prea luminate stapane! Departe, departe, dincolo de Muntele Ple?uv, e un mic izvora?, din care izvora?te ulei de ricina; cu el se fierbe pu?in o?tean-leu?tean, o buruiana care intinere?te nevoie mare, o lingura din uleiul asta te face mai tanar cu patruzeci ?i ?apte de ani! Dar trebuie sa fii cu mare grija, ca sa nu inghi?i prea mult o?tean-leu?tean, ca s-ar putea din pricina asta, intinerind peste masura, sa pieri cu totul. Ingaduie-mi, stapane, ?i eu am sa-?i pregatesc indata leacul asta mult incercat!
— Perfect! — raspunse regele. ?i pregati?i-mi-o ?i pe prin?esa Adori?ia, sa ?tie ce-o a?teapta, hi, hi!
?i cu mainile tremurande i?i numara ?uruburile slabite, mormaie, haraie, ?opaind intr-un picior, caci de prea multa batrane?e daduse in mintea copiilor ?i se infuria din te miri ce.
Se duc atunci cavalerii sa caute ulei de ricina, se fierb fierturile, fumega fumurile ?i aburesc aburii deasupra cazanului batranei ciberitoare, ?i in sfar?it aceasta alearga la tron, cade in genunchi ?i, intinzand regelui o cupa plina ochi cu un lichid lucitor ca mercurul, ii spune cu glas solemn:
— Rege Paralizius! Ai aici o?tean-leu?tean care intinere?te, intare?te, i?i da curaj ca-n lupta ?i putere in dragoste pana la uitare de sine; cine-l bea nu-i vor ajunge toate ceta?ile de cucerit, toate fecioarele de iubit in toata galaxia! Bea, ?i sa fii sanatos!
Regele lua cupa, turna cateva picaturi pe scaunelul lui, care indata se mi?ca, sari in sus, trase o lovitura pamantului de se cutremura ?i unde nu mi se arunca asupra degeneralului Eclampton, ca sa-l necinsteasca, nu alta! Dintr-un foc ii smulse din piept ?ase pumni de decora?ii, cat ai clipi.
— Bea, Maiestate, bea, nu-?i fie teama! — il indemna ciberitoarea. Vezi bine ca e leac facator de minuni!
