caci in el se afla infinitatea genului feminin; il asculta deci, facu contactul ?i se uita in jur dupa acea Mona Liza, caci ii lasa gura apa dupa dulcile ei mangaieri, dar in visul urmator iar se vazu in anticamera, langa Arhiin?eleptul Coroanei, se grabi atunci sa se contacteze cu Dulapul, intra astfel in visul urmator ?i vazu acela?i lucru, anticamera, apoi dulapurile, cibernerul ?i pe el insu?i. — Visez oare? — striga el ?i facu contactul; iar anticamera, cu dulapuri ?i cu Hatrian; inca o data, tot mai repede. — Unde-i Mona Liza, ?arlatanule? — urla el, ?i vru sa scoata contactul ca sa se trezeasca, dar degeaba! Ramane mai departe in anticamera cu dulapuri. Incepu sa bata din picior ?i apoi sa treaca de la un vis la altul, de la un dulap la altul, de la un Hatrian la alt Hatrian, pe urma nici asta nu mai vru, nimic, numai sa se-ntoarca la realitate, la tronul iubit, la intrigile ?i abuzurile de la palat, smulgea prizele, le baga la nimereala, pe urma iar le scotea. — O, Doamne! — striga el. — Ajutor, regele in primejdie! — Mona Liza! Hei! Alo! — ?i sarea in sus de frica ?i se baga prin col?uri, cautand cate o gaura, care sa-l duca spre trezire — dar totul era in zadar. Nu ?tia de ce se intampla toate astea, caci nu era peste masura de iste?, dar de data asta nici prostia, nici panica, nici slabiciunea lui nemernica nu-l mai puteau salva. In prea multe visuri se incurcase, prea multe visuri il inconjurau cu coconi ermetici; cu toate ca scapa de unul sau altul, luptandu-se din rasputeri, nu-i folosea totu?i la nimic, deoarece cadea in adancul visului vecin, iar cand smulgea contactele din dulapuri, ?i unele ?i altele erau visate, iar cand il pocnea pe Hatrian, aflat langa el, acesta nu era decat o iluzie, ca un vis. Prohabicus incepu sa impinga ?i sa sara in toate par?ile, dar peste tot numai vis ?i iar vis, caci canaturile, podelele de marmura, draperiile cusute cu aur, fireturile ?i pana?ele, el insu?i in sfar?it — toate erau o iluzie, o aparen?a, o inchipuire goala; se cufunda in aceasta colcaiala de visuri, pieri in labirintul lor, de?i mai impungea ?i lovea cu picioarele, dar ce folos, cand pana ?i impunsaturile erau iluzorii, ?i loviturile, de asemenea! li sparse capul lui Hatrian, dar a fost tot degeaba, caci acesta nu urla aievea, nu scotea strigate cu adevarat, iar cand, zapacit ?i ame?it, reu?i la un moment dat sa se intoarca la realitate, fara s-o poata deosebi de vis, facu din nou contactul ?i iar se rostogoli inapoi in vis; a?a trebuia sa se intample ?i degeaba cer?ea, implora sa se trezeasca, caci nu ?tia ca „Mona Liza” este o abreviere diabolica de la cuvantul „monarcholiza”, adica „desfranare regala”, caci fusese cea mai teribila capcana, pregatita de tradatorul de Hatrian…
Aceasta a fost povestea didactico-tulburatoare pe care Trurl i-a istorisit-o regelui Sugrumunc; auzind-o, l-a apucat o teribila durere de cap ?i de aceea l-a expediat indata pe constructor, dupa ce l-a decorat mai intai cu ordinul Sfanta Ciberna, cu semnul crinului cu ambreiaj, incrustat pe fond de nestemata informa?ie verde.
Zicand acestea, a doua ma?ina de povestit scra?ni sonor cu pinioanele ei de aur, rase ciudat din cauza u?oarei supraincalziri a unora dintre clistroni, i?i mic?ora tensiunea anodica, incepu apoi sa fileze, se stinse ?i o porni spre lectica in aplauzele generale care rasplateau elocven?a ?i talentele sale.
Regele Genialon ii intinse lui Trurl o cupa plina de ioni, sculptata splendid in valuri de probabilitate, care saltau cu fotoni contraparaleli, acesta la randu-i o umplu ?i facu un semn, dupa care a treia ma?ina se apropie de mijlocul pe?terii ?i, facand o plecaciune, incepu cu glas electronic, curgator ?i modulat:
Sa vede?i cum Marele Constructor Trurl a provocat cu ajutorul unei oale vechi o fluctua?ie locala ?i ce-a ie?it din asta.
In Constela?ia Calandria exista o Galaxie Spiralata, iar in Galaxia aceasta un Nor Negru, iar in acest Nor erau cinci constela?ii sextuple, iar in a cincea constela?ie era un soare de culoarea crinului, foarte batran ?i aproape orb, iar in jurul acestui soare se roteau ?apte planete, iar a treia planeta avea doua lune, ?i pe to?i ace?ti sori, stele, planete ?i lune se petreceau, conform cu graficul statistic, fel de fel de intamplari felurite, iar pe luna a doua a planetei a treia a soarelui de culoarea crinului din constela?ia a cincea a Norului Negru al Galaxiei Spiralate din Constela?ia Calandria se gasea un camp de gunoaie, a?a cum se poate gasi pe oricare alta planeta sau luna, cu totul obi?nuit, deci plin de gunoi ?i alte rama?i?e, camp care luase na?tere ca urmare a faptului ca aberricizii glauberici se batura la modul hidrogenic ?i nuclear cu albumen?ii liliachiei, ?i din aceasta cauza podurile lor, drumurile, casele, palatele, ca ?i ei in?i?i s-au preschimbat in funingine ?i ?omoioage de tinichea, care erau purtate de un soi de meteori?i in locul de care povestim. Veacuri de-a randul, pe acest camp de gunoaie nu se produsese nimic in afara de gunoaie, iar cand s-a intamplat odata un cutremur de pamant, atunci acea jumatate din gunoaie, care se gasea dedesubt, a ie?it deasupra, iar a doua jumatate, cea de deasupra, a cazut dedesubt, fapt care, prin sine insu?i, n-avea mare insemnatate, caci pregatea fenomenul provocat de faptul ca Vestitul Constructor Trurl, zburand prin acele locuri, a fost orbit de o cometa cu coada luminoasa. ?i el s-a ferit din calea ei, aruncand pe fereastra navei ceea ce tocmai ii cadea in maini, ?i acestea erau ba un ?ah de voiaj, gol pe dinauntru, pe care-l umpluse candva cu rachiu, ba ni?te butoaie de pulbere, fara pulbere, caci aceasta nu putuse fi inventata de varlaii de pe steaua Chloreley, ?i tot felul de vase vechi, iar printre acestea o oala de lut, plesnita. Oala aceea, capatand viteza conform legilor gravita?iei, accelerata fiind de coada cometei, cazu pe o panta a campului de gunoaie, de aici mai jos pana-ntr-o balta, aluneca in noroi, cobori ?i mai jos pana la ultimele gunoaie ?i se impiedica de o tinichea ruginita, care, din cauza asta, se infa?ura in jurul unei sarmuli?e de cupru ?i printre marginile tinichelei se strecurara franturi de mica, ?i a?a lua na?tere un condensator, iar sarma care inconjura oala puse bazele unui solenoid, in timp ce piatra, mi?cata de oala, impinse la randul ei o bucata de fier ruginit cu totul, care nu era altceva decat un magnet vechi, ?i din cauza acestei mi?cari a luat na?tere curentul, care a mutat alte ?aisprezece tinichele ?i sarme din gunoaie, ?i s-au raspandit acolo sulfurile ?i clorurile ?i atomii lor s-au aga?at de al?i atomi, iar moleculele amestecate au inceput sa se a?eze calare pe alte molecule, pana cand din toate astea, in plin centrul campului de gunoaie, aparu un Circuit Logic, ?i alte cinci, ?i in plus alte optsprezece acolo unde oala a plesnit, in sfar?it, in buca?i, iar seara aparu pe marginea campului de gunoaie, nu departe de balta de-acum uscata, Ma- am-pe-mine-Fiul-lui-insu?i, creat in acest mod intamplator, care n-avea nici mama, nici tata, caci el era propriul sau fiu, tatal sau fusese intamplarea, iar mama Entropia. ?i reu?i sa iasa Ma-am-pe-mine din campul de gunoaie, fara macar sa-?i dea seama de faptul ca avea numai o singura ?ansa de a se na?te dintr-o suta de supergigacentilioni la puterea a hexaptilioana ?i pleca, ajungand la urmatoarea balta, care nu reu?ise inca sa sece, a?a ca putu sa se uite in ea, cand ingenunche la malul ei. ?i vazu in oglinda apei capul sau cu totul accidental, cu urechile ca ni?te chifle strivite, cu urechea stanga oblica, iar dreapta plesnita, capul sau intamplator, care se umflase din tinichele, tinicheloaie ?i tinichelu?e, par?ial luminat, ie?ind tara? din campul de gunoaie, iar la mijloc mai suplu, in forma de talie, pentru ca tocmai in acel loc se rasturnase chiar la margine din cauza unei pietre care zacea acolo; i?i zari de asemenea mainile facute din gunoaie ?i picioarele facute din resturi, ?i numarandu-le, vazu ca, datorita unei coinciden?e, are cate doua, ?i-?i vazu ochii, care, tot dintr-o pura intamplare, erau tot doi ?i tare se mai minuna de sine Ma-am-pe-mine-Fiul-lui-insu?i ?i scoase un oftat de admira?ie vazand cat de zvelta ii era faptura, cat de perechi ii erau membrele, cat de rotund ii era capul ?i striga cu glas tare:
— Cu adevarat! Sunt fermecator, ba chiar perfect, ceea ce implica in modul cel mai evident Perfec?iunea Oricarei Fiin?e!! O, ce bun trebuie sa fie cel ce m-a creat!
?i incepu sa pa?easca ?chiopatand, zdruncinand ?uruburile slab fixate (caci nimeni nu le in?urubase temeinic, a?a cum se cuvine) ?i fredonand imnuri in cinstea Armoniei Prestabilite, iar dupa vreo ?apte pa?i se poticni, caci nu vedea prea bine, ?i se pravali cu capul in jos, inapoi in campul de gunoaie, ?i nu se intampla cu el nimic in afara de faptul ca incepu sa rugineasca, sa se descompuna ?i sa se altereze de-a binelea timp de trei sute paisprezece mii de ani, pentru ca a cazut in cap ?i i s-au produs ni?te scurtcircuite, facandu-l sa piara de pe aceasta lume. ?i dupa aceasta s-a intamplat ca un negustor, transportand cu vasul sau vechi anemone pentru piciorongarii de pe planeta Naduza, s-a certat, in apropierea soarelui de culoarea crinului, cu adjunctul — sau ?i a aruncat in el cu pantofii, iar un pantof a spart geamul ?i a zburat in vid; rotirea acelui pantof a fost insa deranjata de unele perturbari provocate de faptul ca o cometa, care candva il orbise pe Trurl, s-a nimerit din nou in acela?i loc, ?i pantoful, rotindu-se incet, a cazut pe luna, fiind numai u?or parlit de frecarea atmosferica, a rico?at de pe o panta ?i l-a lovit pe Ma-am-pe-mine-Fiul-sau-insu?i cu atata impetuozitate ?i dintr-un asemenea unghi intamplator, incat datorita for?elor centrifuge, presiunilor ?i momentului general de rotire, fu din nou pusa in func?iune scafarlia din de?euri a acelei fiin?e accidentale. ?i asta s-a intamplat pentru ca, lovit, Ma-am-pe-mine-Fiul-Sau-insu?i a cazut intr-o balta din apropiere ?i a impra?tiat in ea cloruri ?i ioduri ?i totul i s-a invartit in cap de atata electrolit, ?i a luat na?tere acolo un curent, care umbla de colo-colo ?i ca urmare a acestei rataciri ?i rotiri Ma-am-pe-mine s-a oprit in noroi, spunandu-?i: Mi se pare ca exist!
Dar nimic mai mult nu fu in stare sa cugete timp de alte ?aisprezece veacuri, numai ploaia il stropea ?i grindina il lovea, ?i-i crescuse entropia, dar dupa o mie cinci sute douazeci de ani o pasarica, zburand deasupra campului de gunoaie, speriata de un vultur care o urmarea, adasta o clipa ca sa-?i poata lua mai mare avant ?i a?a se facu de-l lovi pe Ma-am-pe-mine drept in frunte, ?i urma trezirea ?i intarirea acestuia. Ma-am-pe-mine stranuta, apoi i?i zise:
