face, devorand cate pu?in Cosmosul ?i prelucrand rama?i?ele de stele, transformandu-le in scaune de closet, roti?e, pinioane, ?igarete ?i perni?e mici, ?i asta vine de acolo, ca, neputand in?elege Cosmosul, dore?te acel Nein?eles sa-l preschimbe oarecum in In?eles ?i nu inceteaza pana ce nu transforma nebuloasele in cloace, iar planetele in dormitoare ?i bombe, avand in vedere totodata Suprema Idee a Ordinii, caci numai Cosmosul asfaltat, canalizat ?i catalogat i se pare suficient de decent. In al doilea volum, cu titlul Advocatus Materiae, am aratat ca Inteligen?a, ca urmare a avidita?ii sale, se simte in largul ei numai atunci cand reu?e?te sa supuna vreun gheizer cosmic sau sa inhame la el vreun roi de atomi, care sa fabrice o alifie contra pistruilor. Dupa care se arunca spre fenomenul urmator, pentru ca, in calitate de tropheum, sa-l lege la ?irul de prazi scientifice. Dar ?i acele doua tomuri excep?ionale au fost primite cu tacere; mi-am spus atunci ca cea mai mare virtute este rabdarea ?i stapanirea de sine. Apoi, dupa apararea Cosmosului in fa?a Inteligen?ei, pe care am intors-o pe toate par?ile, precum ?i a Inteligen?ei in fa?a Cosmosului, a carui nevinova?ie se intemeiaza pe faptul ca Materia, din nechibzuin?a, i?i ingaduie tot felul de porcarii, am scris, cuprins de o brusca inspira?ie, cartea Croitorul Existen?ei, in care am dovedit cat se poate de logic ca certurile filozofilor sunt un lucru fara sens, caci fiecare se cuvine sa aiba propria lui filozofie, croita asemenea hainei pe care o poarta. Fiindca ?i aceasta opera a fost intampinata cu o lini?te de mormant, am scris imediat alta, in care am inregistrat toate ipotezele posibile, referitoare la Cosmos; prima ipoteza este aceea ca, de fapt, Cosmosul nu exista; a doua, ca el este rezultatul gre?elilor unui oarecare Creatoric, care s-a straduit sa creeze lumea, neavand habar cum se face a?a ceva; a treia, ca lumea este rezultatul nebuniei unui Supercreier, care s-a maniat pe sine insu?i in mod nelimitat; a patra, ca este o idee in mod absurd materializata; a cincea, ca este o materie care gande?te ca un cretin — ?i, sigur de sine, a?teptam sa se starneasca dispute inver?unate, ecouri, sa fiu umilit, admirat, consacrat, in sfar?it, ma a?teptam la atacuri ?i blesteme; dar nimic din toate acestea nu s-a intamplat. Atunci uimirea mea nu mai cunoscu margini. Mi-am zis ca, probabil, i-am studiat prea pu?in pe ceilal?i gan-dan?i ?i indata, procurandu-mi operele lor, i-am cercetat pe rand pe cei mai de seama, pe Frenezius Perloi, pe Bulfon Stram?ila, creatorul ?colii stram?i?tilor, pe Turbuleon Gratifalc, pe Sferi?ius Logar, ?i pe insu?i Lemuel Cel Chel.
Dar in opera lor n-am gasit nimic demn de aten?ie. In vremea asta, car?ile mele se raspandeau treptat, am in?eles deci ca cineva le cite?te ?i ca daca le cite?te, vor aparea ?i rezultatele. In fapt nu ma indoiam ca voi fi chemat de Tiranus, care-mi va cere sa ma ocup de el ca tema principala ?i sa-i inchin un panegiric. Mi-am pus deci in cap exact ce-i voi spune, ?i anume, ca pentru mine Adevarul e totul ?i pentru el sunt gata sa-mi dau ?i via?a; Tiranus, imbatandu-se de landele pe care mintea mea minunata a reu?it sa i le aduca, va incerca sa ma ca?tige cu tot felul de promisiuni mieroase, sa-mi arunce la picioare pungile de argin?i, dar vazand neinduplecarea mea, va spune, plecandu-se la ?oaptele sofi?tilor, ca, intrucat eu ma ocup de Cosmos, s-ar cuveni sa ma ocup ?i de persoana lui, caci ?l el este un fragment al Cosmosului. Eu, auzind acestea, o sa-l iau peste picior, a?a ca el ma va da pe mana calaului; inca dinainte mi-am calit corpul cum se cuvine, ca sa pot rezista la cele mai groaznice chinuri. Dar au trecut zile ?i luni, ?i Tiranus nu reac?iona in nici un fel, a?a ca ma pregatisem degeaba sa infrunt torturile. Numai un zgarie-pana, pe nume Strangulofil, a scris intr-o fi?uica de seara ca un farsor, numit Clorianel, se ocupa cu basnuirea a tot felul de basme ?i basneli in cartea cu titlul Deutron sau Ultimul Pleniputuros. Ma uitai infrigurat la opera mea — ?i, intr-adevar, datorita unei gre?eli de tipar, in titlu, in loc de „e” a aparut „u”, deci in loc de „pleniputeros” s-a strecurat „pleniputuros”… Am vrut in prima clipa sa-l omor, dar ra?iunea a invins. „Va veni ?i vremea mea! — mi-am zis. Nu se poate ca cineva sa impra?tie zi ?i noapte adevaruri in toate par?ile, precum boabele de mazare, pana ce din ele izbucne?te stralucirea Cunoa?terii Ultimative — ?i sa nu se aleaga cu nimic!
Va veni ?i ecoul, veni-va ?i gloria, ?i tronul de filde?, ?i titlul de Prim Gandist, dragostea noroadelor, alinarea- in lini?tea gradinii, propria ?coala, discipolii iubitori ?i mul?imea venerandu-ma! Caci tocmai asemenea visuri are fiecare gandant, straine! Desigur, se spune ca singura lor hrana este Cunoa?terea, iar Adevarul — singura lor bautura, ca nu doresc nici bunuri pamante?ti, nici imbra?i?arile electritelor, nici stralucirea aurului, nici stele pe piept, nici glorie ?i lauda. Toate astea sunt basme prea cinstit oaspete de peste mari, numai basme! To?i doresc acela?i lucru, dar diferen?a dintre ei ?i mine este aceea ca eu, in mare?ia spiritului meu, imi recunosc deschis ?i fara sa ma ru?inez, aceasta slabiciune. Dar anii treceau ?i nimeni nu ma numea altfel decat Clorianel sau Cloricel-bufonul. Cand am implinit patruzeci de ani de la na?tere m-am mirat ca a?tept atata vreme reac?ia maselor fara vreun rezultat. M-am apucat atunci sa scriu o carte despre esefdi?i, care sunt poporul cel mai inaintat din intreg Cosmosul. Cum, n-ai auzit de ei? Nici eu, caci nu i-am vazut ?i nici nu-i voi vedea vreodata; dar existen?a lor am dovedit-o in mod pur deductiv, logic, necesar ?i teoretic. Cata vreme — a?a am dedus — in Cosmos sunt civiliza?ii dezvoltate in mod diferit, cele mai numeroase trebuie sa fie cele mediocre, de mijloc, altele sau sunt destul de intarziate in dezvoltare, sau au luat-o mult inainte. Deci cand ai un asemenea grafic statistic, atunci, ca intr-o colectivitate in care cei mai numero?i indivizi sunt cei de statura mijlocie ?i numai unul singur trebuie sa fie cel mai inalt, a?a ?i in Cosmos trebuie sa existe o civiliza?ie care a atins Suprema Faza a Dezvoltarii. Locuitorii ei, esefdi?ii, ?tiu de-acum totul, ceea ce noi nici nu indraznim sa visam. Am demonstrat acest lucru in cele patru volume ale car?ii mele, ruinandu-ma cu cheltuielile pentru hartie cretata ?i portretul autorului, dar ?i aceasta tetralogie a imparta?it soarta predecesoarelor sale. Am recitit-o acum un an, din scoar?a-n scoar?a, varsand lacrimi de atata suprema voluptate, atat de genial este scrisa, atat este de patrunsa de absolut, ca pur ?i simplu nu-?i vine sa crezi. Ei, ?i a?a am ajuns la cincizeci de ani! Se intampla — mi-am zis — o sa cumpar operele ?i scrierile altor gandan?i, ce se scalda-n placeri ?i boga?ii, ca sa vad ce-o fi prin ele. Erau car?i despre diferen?a dintre fa?a ?i dos, despre minunata alcatuire a tronului regal, despre dulcile lui rezematori ?i despre justele lui picioare, tratate despre poleirea farmecelor fizice, descrieri amanun?ite a tot felul de lucruri, in care nimeni nu se lauda pe sine, ci a?a se aranjasera toate, ca Stafilocus il admira pe Streptocus, iar Streptocus pe Stafilocus ?i amandoi erau acoperi?i de omagii de catre logari?i. Se intreceau in laude reciproce cei trei fra?i Smulgeni — Smulgus ii ridica in slavi pe Smulgoniu, Smulgoniu pe Smulgander, iar acesta, la randul lui, iar pe Smulgus. Atunci cand le-am studiat operele, m-a cuprins o furie nemaipomenita, m-am aruncat asupra-le, strivindu-le, sfa?iindu-le, mestecandu-le chiar… pana ce suspinele mele au incetat, lacrimile mi s-au uscat ?i m-am a?ezat iar la lucru, scriind de data aceasta o opera despre Evolu?ia Inteligen?ei ca Fenomen cu Dublu Tact. Caci a?a cum am dovedit, o legatura circulara leaga pe fe?ele-palide cu robo?ii. Mai intai, ca urmare a framantarii malului argilos la malul marii, se nasc fiin?e cleioase, alburii, care de-aici i?i trag numele de albumen?i. Dupa mai multe veacuri, acestea ajung sa-?i poata insufla spiritul in metale ?i fac din automa?i slugile lor plecate. Dupa alta buna bucata de vreme, automa?ii, eliberandu-se de cleio?i, efectueaza experien?e, incercand sa vada daca nu s-ar putea uneori sa insufle vascozita?ii con?tiin?a ?i cand incearca asta pe albumina, atunci reu?esc. Dar fe?ele-palide sintetice, dupa un milion de ani iar incep sa se prinda de fier ?i astfel totul se invarte?te pe rand, in vecii vecilor; dupa cum vezi, in acest mod am rezolvat disputa ve?nica cu privire la ceea ce a fost intai — robotul sau fa?a-palida? Am trimis aceasta opera la Academie, erau ?ase tomuri legate in piele, ?i pentru tiparirea ei am irosit tot restul averii mele. Mai trebuie oare sa-?i spun ca lumea cea cruda le-a trecut ?i pe ele sub tacere? Am atins ?aizeci de ani, ma apropiam de ?aptezeci ?i speran?ele in gloria ve?nica mi se spulberasera. Ce era de facut? Am inceput sa ma gandesc la ve?nicie, la urma?i, la genera?iile viitoare, care ma vor descoperi ?i vor cadea cu fe?ele-n ?arana inaintea mea. Dar totodata incepura sa se incuibeze in mine oarecare indoieli, la drept vorbind ce-mi va fi de folos, cata vreme nu voi mai fi? ?i, conform cu inva?aturile mele, cuprinse in cele patruzeci ?i patru de tomuri cu parerga ?i paralipomena, a trebuit sa recunosc ca n-a? fi avut absolut nici un folos. Totul fierbea in mine ?i m-am a?ezat ca sa scriu Testamentum pentru Posteritate, in care aveam sa-i dispre?uiesc pe cei ce vor veni dupa mine, sa-i afurisesc cum se cuvine, sa-i umilesc, sa-i ru?inez, sa-i insult cat s-o putea, cu mijloace exacte. Ce? Spui ca asta nu era just, ca trebuia sa-mi indrept mania impotriva contemporanilor care ma cunoscusera? Da’ de unde!? Prea cinstite! Pai, cand fiecare cuvant al acestui Testament va arunca lumina asupra gloriei mele viitoare, contemporanii vor fi fost de mult in pamant, ?i atunci asupra cui imi voi arunca blestemele, asupra unor disparu?i? Daca a? proceda a?a cum spui, urma?ii mi-ar studia operele in preaplacuta lini?te, oftand numai ni?elu? de ochii lumii: Bietul de el! Cu ce eroism potolit a fost imparta?ita mare?ia lui! Cat de drept s-a maniat pe stramo?ii no?tri, oferindu-ne cu atata delicata abnega?ie opera vie?ii sale! — A?a ar fi! Ce sa fac deci? Sa nu fie vinova?i? Idio?ilor, care m-au ingropat de viu, moartea sa le fie scut in fa?a fulgerului razbunarii? Numai gandindu-ma la asta, mi se urca unsoarea la cap! Sa-mi parcurga operele in lini?te, blestemandu-?i parin?ii — cum buna lor educa?ie o pretinde — in locul meu? N-or sa ajunga ei sa faca asta!!! Las’ ca-i pocnesc eu de departe, de dincolo de mormant! Sa ?tie cei ce-mi vor unge numele cu miere ?i chipului meu ii vor pune aureola, ca tocmai pentru asta le doresc sa-?i franga clapele pana la ultima, sa se imbolnaveasca de prea greu supravoltaj ?i sa li se cocleasca capa?anile, daca nu sunt in stare decat
