pornesc fara intarziere in cautarea acelor fiin?e perfect dezvoltate, a caror existen?a necesara el a fundamentat-o in mod pur logic ?i teoretic. Imi dadeam seama ca greutatea principala a intreprinderii mele consta in aceea ca fiecare rasa cosmica se considera pe sine drept cea mai dezvoltata, a?a ca numai intreband n-a? fi ajuns la nici un rezultat; dar ?i sa zbor a?a, la nimereala, ar fi fost foarte nesigur, caci, dupa cum mi-au aratat calculele, in Cosmos exista cam paisprezece centigigaheptatribilionarde de colectivita?i dotate cu inteligen?a, a?a ca, vezi bine, a? fi avut oarecare necazuri cu gasirea adresei exacte. Am intors lucrurile pe toate par?ile, am scotocit prin biblioteci, am rasfoit har?oage vechi, pana ce am gasit indica?ia esen?iala in opera unui oarecare Cadaverus Malignus, care s-a remarcat prin aceea ca a ajuns la aceea?i concluzie ca ?i Clapostol, dar cu trei sute de mii de ani mai devreme, insa n-a fost deloc apreciat. Din asta se vede ca nu exista nimic nou sub nici unul dintre sori, ba, Cadaverus ?i-a incheiat via?a asemenea lui Clorian… Dar asta-i de-acum altceva. A?adar, din acele fragmente descifrate am aflat cum trebuie sa-i cau?i pe esefdi?i. Malignus a demonstrat ca trebuie sa fie scuturate roiurile de stele, tinzand spre descoperirea a ceea ce este imposibil; ?i cand a?a ceva se descopera, atunci e sigur ca ace?tia sunt tocmai acolo. Neindoielnic, era o indica?ie aparent confuza, dar pentru ce avem noi oare claritatea min?ii? Indata mi-am pregatit o nava ?i am pornit la drum. Voi trece sub tacere aventurile prin care am trecut in timpul calatoriei; am sa amintesc numai ca in praful de stele am observat intr-un tarziu una care se deosebea de celelalte prin aceea ca era patrata. Ah! A fost pentru mine Un adevarat ?oc. Doar orice copil ?tie ca stelele trebuie sa fie, cu toatele, rotunde ?i ca nici vorba sa fie vreuna in patru col?uri, ?i inca absolut regulate! Indata m-am apropiat cu nava de steaua aceea, descoperindu-i planeta, care era tot patrata ?i pe deasupra cu col?urile ferecate. Ceva mai incolo se rotea alta planeta, cu totul obi?nuita; am indreptat luneta spre ea ?i am zarit cum ni?te bande de robo?i le frangeau altora oasele; nu era deloc un spectacol atragator, a?a ca am renun?at sa aterizez. Mi-am indreptat deci din nou luneta spre planeta-cutie, cercetand-o in amanunt cu hipermetropul. Ce fior de bucurie m-a strabatut, cand pe una din milioanele de ferecaturi am citit, marita de lentile, o monograma bogat sculptata, din trei litere: SFD!
— O, cerule! — mi-am zis. Aici e!
Dar, zburand in juru-i pana am ame?it, n-am izbutit sa descopar pe intinderile ei nisipoase nici o suflare. Abia dupa ce m-am apropiat la o distan?a de ?ase mile, am putut deosebi o ingramadire de puncte negre care, in campul de cercetare al supertelescopului, s-au dovedit a fi locuitorii acelui corp ceresc. Erau cam vreo suta; se odihneau fiecum pe nisip ?i amor?eala asta a lor ma cam nelini?tise, dar apoi m-am convins ca din cand in cand cate unul se mai scarpina cu pofta ?i aceste semne evidente de con?tiin?a m-au determinat sa aterizez. N-am mai a?teptat sa se stinga racheta, ca de obicei aprinsa de frecarea aerului; am ie?it din ea, sarind cate trei trepte odata ?i am alergat catre cei intin?i pe nisip, strigand de departe:
— Scuza?i, va rog. Aici este Suprema Faza a Dezvoltarii?!!
Dar nimeni nu mi-a raspuns, ba mai mult — nimeni nu mi-a acordat nici cea mai mica aten?ie. Surprins de aceasta indiferen?a, mi-am pierdut cumpatul ?i am inceput sa examinez cu aten?ie imprejurimile. Campia era inecata de lumina unui soare in patru col?uri. Din nisip ie?eau ici ?i colo ni?te roti?e rupte, ?omoioage de paie, hartii ?i alte resturi, iar localnicii se odihneau printre ele la nimereala, unul pe spate, altul pe burta, ba unul care statea intins ceva mai incolo i?i smulsese chiar amandoua picioarele, ?inand cu ele zenitul, ca sa-?i mai treaca de urat. M-am invartit in jurul celui mai apropiat dintre ei. Nu era nici robot, nici om, nici vreun alt albuminos din neamul coloidalilor. Capul il avea, ce-i drept, destul de durduliu, cu obrajii rumeni, dar in loc de ochi avea doua fluiera?e mici, iar in urechi tamaie arzand u?or ?i sco?and un fum parfumat care-l inconjura ca un nor. Era imbracat cu pantaloni de culoarea orhideei, cu vipu?ti vine?ii, garnisite cu buca?i murdare de hartie scrisa, era incal?at cu un soi de carje, in maini ?inea o bucata de turta dulce, in forma de mandolina, din care apucase sa mu?te ?i, peste toate astea, sforaia u?or ?i ritmic. Cand am incercat sa citesc mazgalelile de pe hartiu?ele cusute in vipu?tile pantalonilor, frecandu-mi ochii inlacrima?i de fumul de tamaie, abia am reu?it sa descifrez cateva; erau inscrip?ii destul de ciudate, ca acestea: NR. 7 — BRILIANT — CANTARE?TE ?APTE CHINTALE, NR. 8 — PRAJITURICA DRAMATICA, MANCATA — PLANGE CU SUGHI?URI, I?I FACE MORALA CAND AJUNGE IN BURTA, CU CAT ESTE MAI JOS, CU ATAT CANTA MAI SUS, NR. 10 — GOLCONDRINA ADULTA PENTRU GIUMBAIALA — ?i altele, pe care nu mi le mai amintesc. Cand, zapacit de-a binelea, am atins una din hartiu?e ca s-o mai netezesc, in nisip, chiar langa piciorul celui intins pe spate, s-a facut o groapa mica, de unde un glascior sub?irel ma intreba:
— Gata?
— Cine vorbe?te? — am strigat.
— Eu sunt, Golcondrina… sa-ncep?
— Nu, nu e nevoie! — am raspuns in graba ?i m-am indepartat din locul acela. Urmatorul localnic avea un cap in forma de clopot, cu trei coarne, mai mult de zece maini, mai mari ?i mai mici — din care doua, mititele, ii masau stomacul — urechile lungi ?i pline de pene, o ?apca cu un mic cozoroc purpuriu, pe care cineva se certa cu altcineva, pare-se, nevazut, caci numai ni?te farfurioare mici zburau de colo-colo, lovindu-se una de alta, precum ?i ceva ca o perni?a de briliante la subsuoara. Cand m-am oprit langa el, individul ?i-a scos un corn din cap, l-a mirosit ?i, aruncandu-l cu dezgust, ?i-a presarat inauntru pu?in nisip murdar. Nu departe se afla ceva, pe care l-am luat drept o pereche de gemeni; pe urma mi-am zis ca ar putea fi ni?te indragosti?i imbra?i?a?i ?i am vrut sa ma- ndepartez discret, dar era pur ?i simplu nu o persoana, nici doua, ci numai una ?i jumatate. Capul il avea obi?nuit, ca oamenii, numai urechile i se desprindeau in rastimpuri ?i zburau primprejur, dand din aripi ca fluturii. Pleoapele le ?inea inchise, in schimb numero?i negi pe frunte ?i pe obraji, cu mici ochi?ori in varf, priveau spre mine cu vadita du?manie. Ciudata creatura avea pieptul lat, ca al unui cavaler, cu o mul?ime de gauri, facute parca alandala — din care ie?eau ni?te cal?i, stropi?i cu sirop de zmeura; avea numai un picior, dar foarte gros, incal?at intr-un papuc de marochin, cu un clopo?el de plu?; langa cotul lui se afla o gramada de cozi de pere ?i mere. Uluit de-a binelea, am pornit mai departe ?i am dat peste un robot cu cap omenesc, care ?inea in nas o mica muzicu?a automata cu pe?ti?ori; apoi un altul, care zacea intr-o balta de dulcea?a de fragi, un al treilea cu o clapa deschisa in spinare, incat i se vedeau maruntaiele de cristal; inauntru ni?te pitici mecanici jucau parca ni?te scene, dar ceea ce faceau era a?a de ru?inos, ca, ro?u la fa?a, am sarit cat colo, ca ars. Sarind, mi-am pierdut echilibrul ?i am cazut; ridicandu-ma, am zarit chiar in fa?a mea pe un alt locuitor al planetei: gol-golu?, se scarpina cu o scarpinatoare de aur pe spinare ?i facea asta intinzandu-se cu pofta, de?i era fara cap. Acesta, a?ezat comod cu gatul in nisip, i?i numara cu limba din?ii din gura larg deschisa. Fruntea ii era de arama, cu o dunga alba, intr-o ureche avea un cercel, iar in cealalta un be?iga?; pe be?iga? era scris cu litere de tipar: SE POATE. Nu ?tiu cum de mi-a venit sa trag de be?iga?ul acela, care a scos din urechea acelei fiin?e gola?e un fir de a?a, cu o bucata de zahar inghe?at ?i cu o carte de vizita pe care scria: TOT A?A, MAI DEPARTE! Am tras in continuare de acel fir pana ce s-a terminat, iar la capatul lui atarna o hartiu?a pe care am citit cuvintele: INTERESANT, CE-O FI? ASTA-I PARFUM!
Toate astea la un loc m-au facut sa-mi pierd sim?irile ?i graiul, sa nu mai ?tiu ce e cu mine. Ridicandu-ma, in sfar?it, in picioare, am pornit mai departe, cautand pe cineva care ar fi aratat a persoana gata sa-mi raspunda macar la o intrebare. Mi s-a parut la urma ca am nimerit o asemenea creatura in persoana unui grasun mititel, care statea cu spatele la mine, ocupat fiind cu ceva pe care-l ?inea pe genunchi. Avea numai un cap, doua urechi, doua maini, deci, ocolindu-l dinspre stanga, am inceput:
— Scuza?i, daca nu ma-n?el, dumneavoastra sunte?i cei care a?i binevoit sa atinge?i Suprema Faza a Dez..
Dar cuvintele mi-au inghe?at pe buze. Fiin?a nici n-a clipit, nu parea a fi auzit ceva din ce-am spus. Trebuie sa recunosc ca era foarte ocupata, caci i?i ?inea pe genunchi propriul chip, separat de restul capului ?i, oftand u?or, il scobea cu degetul in nas. Mi s-a cam facut rau. Uimirea mea a facut insa iute loc curiozita?ii, iar aceasta, la randul ei, mi-a starnit dorin?a de a in?elege cat mai repede ce se intampla de fapt pe aceasta planeta; am inceput, deci, sa alerg de la unul la altul din cei intin?i pe nisip, vorbindu-le cu voce tare, ba chiar ?ipand, ?i-i intrebam, ii amenin?am, ii imploram, cautand sa-i conving, lovindu-i chiar ?i, cand nici asta n-a avut nici cel mai mic efect, l-am apucat de mana pe cel care se scobea in nas, dar am sarit in sus ingrozit, caci mana lui imi ramasese in palma; el insa, fara sa ma bage in seama, scormoni alaturi in nisip, scoase din el alta mana, asemenea celei dintai, dar cu unghiile vopsite in dungi portocalii, sufla asupra ei ?i ?i-o anina de bra?, unde mana ii crescu imediat la loc. Atunci m-am aplecat curios asupra mainii pe care i-o smulsesem mai inainte, dar aceasta imi dadu un bobarnac. In vremea asta soarele coborase cu doua coarne sub orizont, zefirul se potolise, iar locuitorii Esefdiei, scarpinandu-se u?or, sughi?and ?i frecandu-se, se pregateau, evident, de culcare; unul i?i scutura perni?a de briliant, altul i?i a?eza sistematic alaturi nasul, urechile, picioarele; se lasase intunericul, a?a ca, dupa ce am mai facut ca?iva pa?i prin imprejurimi, cu un suspin de u?urare am inceput ?i eu sa-mi pregatesc culcu?ul. Mi-am sapat in nisip o groapa mare ?i, oftand, m-am intins in ea ca sa privesc cerul albastru, stropit cu stele. Chibzuind ce sa fac in continuare, mi-am spus:
