— Adevarat! Totul arata ca de fapt am descoperit planeta prevazuta de Cadaverus Malignus ?i „Clorian Teore?ius Clapostol, Suprema Civiliza?ie a Universului, care se compune din cateva sute de persoane — nici robo?i, nici oameni — zacand printre gunoaie ?i resturi, pe perni?e de briliant, sub plapumi de diamant, in pustiu, ?i care nu se ocupa cu nimic altceva decat cu frecatul ?i scarpinatul; trebuie sa fie in toate astea o taina teribila ?i, fie ce-o fi, — n-o sa-mi gasesc tihna pana n-am s-o patrund!!
?i, mai departe, gandeam:
— Teribila trebuie sa fie taina care acopera totul pe aceasta planeta patrata, cu soare patrat, cu pitici neru?ina?i in coaste ?i cu zahar inghe?at in ureche! Intotdeauna mi-am inchipuit ca atata vreme cat eu, ca robot cu totul obi?nuit, ma ocup de ?tiin?a ?i inva?atura, atunci ce ?tiin?e ?i inva?aturi nemaipomenite trebuie sa fie printre cei mai bine dezvolta?i, ca sa nu mai amintesc de cei mai perfec?i! Din cate am observat, pare-se ca, orice s-ar spune, n-au chef sa stea de vorba, mai ales cu mine. Trebuie sai fac sa vorbeasca, dar cum? Poate ca ar fi bine sa le patrund sub piele, sai chinuiesc, sa le fac via?a amara, ca sa se sature de mine!
Ce-i drept, e un oarecare risc in asta, fiindca, daca-i enervez, m-ar putea distruge mai u?or decat a? omori eu un purice. Nu trebuie sa le ingadui fapte atat de brutale, pe de alta parte setea de cunoa?tere ma arde la rarunchi. Fie ce-o fi! Am sa-ncerc!
Spunandu-mi acestea, m-am ridicat drept in picioare ?i a?a, in intuneric, am inceput sa urlu cat ma ?inea gura, sa ma dau peste cap, sa dardai, sa-i lovesc pe cei mai apropia?i, sa le torn nisip in ochi, sarind, ba?aindu- ma, ?ipand pana ce-am ragu?it de-a binelea; apoi m-am a?ezat, am facut cateva exerci?ii de gimnastica ?i iar m- am aruncat intre ei ca un bivol infuriat; ei insa se intorceau cu spatele, imi strecurau in fa?a pernele ?i perni?ele de briliant ca sa lovesc in ele, iar dupa ce am facut cam a cinci suta tumba m-am oprit in loc, ame?it, spunandu- mi:
— Pe buna dreptate, ce s-ar mai minuna bunul meu prieten, daca ar putea vedea in clipa asta cu ce ma ocup eu pe planeta care a atins Suprema Faza a Dezvoltarii Cosmice!!
Gandurile acestea nu m-au impiedicat insa sa urlu ?i sa ma zvarcolesc mai departe. Auzeam cum i?i ?opteau unul altuia:
— Colega!…
— Ei, ce e?
— Auzi ce se-ntampla?
— Cum sa n-aud?
— Adineaori era cat pe-aci sa-mi sparga capul.
— Ce?
— Pune-?i altul.
— Da, dar el nu ne lasa sa dormim.
— Zic ca nu ne lasa sa dormim.
— Din curiozitate, probabil — adauga a treia ?oapta.
— Teribil il mai chinuie.
— Ce zice?i, sa-i facem ceva sau sa-l lasam sa ne necajeasca mai departe?
— Dar ce?
— ?tiu eu? Poate, sa-i schimbam caracterul?
— Da, dar nu prea e frumos…
— Da’ de ce-o fi a?a de inver?unat? Il auzi?i cum urla?
— Ei, daca-i a?a, las’ ca-i arat eu…
I?i mai ?optira ceva, in timp ce eu urlam intruna, gemeam ?i ma zvarcoleam, concentrandu-mi eforturile in direc?ia de unde veneau ?oaptele. Tocmai stateam, in cap, adica stateam cu capul pe burta unuia dintre ei, cand m-a cuprins noaptea neantului negru; bezna mi-a innegurat sim?urile, dar a durat — cel pu?in a?a mi s-a parut cand mi-am venit in fire — abia o frac?iune de secunda. Toate oasele ma dureau inca de atatea zbuciumari ?i aplecari, dar nu ma mai aflam pe planeta. Stateam, incapabil de a mi?ca mana sau piciorul, in salonul cel mare de pe nava mea, iar ceea ce ma impiedica sa ma ridic era un adevarat munte de borcane cu dulcea?a, de cobze, ursule?i de mar?ipan, fla?nete cu clopo?ei de briliant, taleri, duca?i, cercei de aur, bra?ari ?i talismane care straluceau de-?i luau ochii. Cand, cu mare greutate, am reu?it sa ma strecor de sub gramada aceea de comori, am zarit pe fereastra un peisaj stelar ?i in el nici urma de soare patrat; aparatele de masurat mi-aratara imediat ca ar fi trebuit sa zbor cu viteza timp de ?ase mii de ani, ca sa ma intorc de unde am plecat. A?a au scapat de mine esefdi?ii, cand au vazut ca prea imi faceam de cap in casa lor; in?elegand ca, fie ?i daca m-a? intoarce la ei, n-o sa fac mare scofala, caci nimic nu era mai u?or pentru ei decat sa ma expedieze iar hiperspecial sau subspa?ial acolo unde-a dus mutul iapa, am hotarat sa ma apuc de treaba prin o cu totul alta metoda, dragul meu Buni?ius”… — cu aceste cuvinte ?i-a incheiat povestea renumitul constructor Clapau?ius, milostive domnule…
— Cum, nu ?i-a spus nimic mai mult? Nu se poate! — exclama Trurl.
— O! A spus, a spus, iubitul meu binefacator, ?i tocmai de-aici mi se trage toata nenorocirea — raspunse robotul, profund tulburat. Cand l-am intrebat ce are de gand sa faca, s-a aplecat spre mine ?i mi-a spus:
„Sarcina mi s-a parut de la bun inceput de neindeplinit. Dar i-am gasit leacul. Tu, sihastrule draga, ca un robot simplu ?i neinva?at ce e?ti, n-ai sa-n?elegi misterele care inconjoara lucrurile, dar nu despre ele e vorba acum; in principiu chestiunea este, de altfel, destul de simpla: trebuie sa construim un mecanism cifric corespunzator, capabil de a modela tot ceea ce exista. El, programat cum se cuvine, i?i va modela Suprema Faza a Dezvoltarii… ?i totodata vei putea sa-i pui intrebari pentru a ob?ine Raspunsurile Ultime!”
„Dar cum sa construim un asemenea mecanism?” — am intrebat. „?i de unde putem fi siguri, stimate Clapau?ius, ca, dupa prima intrebare, n-o sa ne trimita unde ?i-a in?arcat dracul copiii, prin acel hipersuper- procedeu pe care s-au incumetat sa-l foloseasca ?i cu tine esefdi?ii?”
„A, asta-i un flec” — mi-a spus — „las’ pe mine; eu am sa intreb de Taina Esefdi?ilor, iar tu de metodele prin care po?i sa pui cat mai bine in practica scarba ta innascuta fa?a de orice rau, nobile Buni?ius!”
Nu trebuie sa-?i mai spun, domnule, ca m-a cuprins o bucurie nemaipomenita, a?a ca am ramas alaturi de Clapau?ius, sa asist la construirea mecanismului. Domnul Clapau?ius il concepuse exact dupa planurile lui Clorian Teore?ius Clapostol, cel mort atat de tragic, caci era tocmai acel vestit Deotron descris de el, o instala?ie care poate executa totul pe raza intregului Cosmos; in plus, nemul?umit de numele ei, domnul Clapau?ius nu contenea sa-i nascoceasca alte nume, care mai de care mai cautate, botezand acel colos ba Pleniputerni?a, ba Ultimator Omnigeneric, ba Ontogerie; dar nu atat numele conteaza, cat faptul ca intr-un an ?i ?ase zile a fost construita acea teribila aparatura, pe care, pentru economie, am a?ezat-o in gaoacea goala a Rapundrei, marea Luna a nebalaie?ilor; ?i, cu adevarat, mai pu?in se pierde o furnica in interiorul unui transatlantic, decat noi printre aceste abisuri de cupru, transformatori escatologici, printre ace?ti perfec?ionatori hagiopneumatici ?i indreptatori ai raului; trebuie sa recunosc ca mi s-a facut parul sarmos maciuca, mi s-au uscat incheieturile ?i au inceput sa-mi clan?ane din?ii cand domnul Clapau?ius m-a a?ezat in fa?a Pupitrului Ultim ?i m-a lasat singur-singurel cu ma?ina aceea a?a de prapastioasa, iar el s-a dus sa caute ceva. Ca stelele pe cer mi se pareau luminile ei indicatoare arzande ?i peste tot straluceau inscrip?ii amenin?atoare: ATEN?IE! INALTA TRANSCENDEN?A! — poten?ialele logice ?i semantice atinsesera pe cadranele ceasurilor milioane de zerouri, iar sub picioarele mele se revarsau lin oceanele acestei in?elepciuni supraomene?ti ?i suprarobo?e?ti care, inchisa in parseci de spire ?i hectare de magne?i, dura inaintea mea, sub mine ?i deasupra mea, invaluindu-ma din toate par?ile, incat m-am sim?it redus la un biet firicel de praf, in nemernica mea prostie. Dar ?inandu-mi firea, chemand in gand in ajutor toata dragostea mea de Bine ?i pasiunea pe care am nutrit-o fa?a de Adevar din frageda bobinarie, deschizandu-mi buzele in?epenite, am pus, cu glas tremurator, prima intrebare: „Cine e?ti?”
Atunci o rasuflare u?oara ?i calda, cu un tremur metalic, trecu prin incaperea aceea de sticla ?i un glas, in aparen?a lin, dar puternic, ce ma strabatu de-a curmezi?ul, se auzi rostind:
Convorbirea urma sa se desfa?oare in latine?te, dar eu, ca sa fie mai u?or, am sa ?i-o redau cum pot, stimate domnule, talmacita intr-o limba mai de toate zilele. Cand am auzit glasul ma?inii, prezentandu-mi-se, m-a cuprins o frica ?i mai mare, a?a ca de-abia Clapau?ius, intorcandu-se, a inlesnit continuarea discu?iei mic?orand transcenden?a ?i reducand pleniputin?a la a suta miliardime; atunci am rugat ca Ultimatorul sa binevoiasca a raspunde la intrebarile referitoare la Suprema Faza a Dezvoltarii ?i nemaipomenitele ei mistere. Dar Clapau?ius imi spuse ca nu e bine sa procedam a?a; ceru ca Ontogeria sa modeleze in abisurile ei de argint ?i de cristal un individ ca acela de pe planeta patrata, determinandu-l totodata sa vorbeasca cat de cat — ?i de-abia atunci treaba putea
