rapide…
FERCONEX
ODATA, in faptul serii, renumitul constructor Trurl veni, tacut ?i ingandurat, la prietenul sau Clapau?ius, iar cand acesta incerca sa-l distreze, povestindu-i cele mai proaspete anecdote cibernetice, se rasti brusc:
— Te rog, nu incerca sa-mi schimbi mahnirea in voio?ie fiindca in adancul sufletului ma roade un sim?amant pe cat de adevarat, pe atat de apasator. Am ajuns la concluzia ca in toata via?a noastra ne-am straduit degeaba, fiindca n-am realizat nimic de pre?!
Spunand acestea, Trurl i?i indrepta privirea plina de dezaprobare ?i dezgust spre pere?ii cabinetului lui Clapau?ius, unde atarna o bogata colec?ie de ordine, medalii ?i diplome de onoare, in rame aurite.
— Pe ce baza roste?ti o sentin?a atat de aspra? — intreba Clapau?ius, cazand pe ganduri.
— Am sa-?i explic indata. Am impacat impara?ii certate intre ele, regilor le-am furnizat antrenageri ai puterii, am construit ma?ini-povestitoare ?i altele care erau bune de vanatoare, am invins tirani vicleni ?i talhari galactici care ne pandeau din umbra, dar in felul acesta numai noua ne-am adus bucurii, numai pe noi ne-am ridicat in propriii no?tri ochi, in schimb n-am facut nimic pentru Binele General! Toate elanurile noastre, tinzand spre perfec?ionarea existen?ei celor marun?i pe care i-am intalnit in calatoriile noastre planetare, n-au dus nici macar o data la crearea starii de Perfecta Fericire. In locul unor rezolvari autentic ideale, am oferit numai aparen?e, proteze ?i inlocuitori ?i prin asta am meritat doar numele de prestidigitatori ai ontologiei, abili sofi?ti ai ac?iunii, dar nu demnitatea de Lichidatori ai Raului!
— Cand aud pe cineva vorbind de programarea Fericirii Generale, ma trec fiorii — raspunse Clapau?ius. Vino-?i in fire, Trurl! Oare nu-?i sunt cunoscute atatea exemple de ac?iuni tocmai a?a incepute ?i din care nu s-a ales decat ruina, o gramada de inten?ii dintre cele mai nobile? Nu-?i mai aduci aminte de soarta nefericita a sihastrului Buni?ius, care a incercat sa fericeasca Cosmosul cu ajutorul preparatului numit Altruizina? Nu ?tii oare ca se pot, intr-o oarecare masura, mic?ora grijile existen?ei, se poate impar?i dreptatea, se pot lumina sorii care fileaza, se poate turna balsam pe incheieturile mecanismelor sociale, dar fericirea n-o po?i produce cu nici o ma?inarie? La domnia generala a fericirii po?i numai visa pe ascuns, la o ora tarzie ca aceasta, po?i s-o urmare?ti cu o imagina?ie ideala, sa imbe?i cu o dulce viziune ochiul sufletului, dar asta-i tot ce-i sta in puteri celei mai in?elepte fiin?e, prietene!
— A?a se spune! — mormai Trurl. Poate ca — adauga dupa o clipa — a ferici pe cei care exista demult, ?i asta intr-un mod hotarat ?i cat se poate de simplu, este o sarcina de neindeplinit. Dar ar fi posibila crearea de fiin?e, concepute in a?a fel incat sa nu li se intample nimic in afara de fericire. Inchipuie?te-?i ce minunat monument al talentului nostru de constructori (de care cu vremea, ?i a?a se va alege praful) ar fi o planeta stralucind undeva pe cer, spre care masele de triburi ale altor nebuloase ?i-ar intoarce ochii cu incredere, spunand: „Da! Intr-adevar, este posibila fericirea sub forma armoniei neintrerupte ?i asta a dovedit-o marele Trurl, cu un oarecare aport al prietenului sau Clapau?ius, iar dovada aceasta e vie ?i inflore?te splendid, incantandu-ne privirea!”
— Nu te indoie?ti, cred, ca la problema pe care ai pus-o m-am gandit ?i eu nu o data — ii zise Clapau?ius. Ea na?te dileme serioase. Inva?atura pe care ne-a dat-o aventura lui Buni?ius vad ca n-ai uitat-o ?i de aceea vrei sa ferice?ti fiin?e care n-au existat pana acum, adica vrei sa creezi ferici?i pe loc gol. Dar mai intai ar trebui sa te lamure?ti daca in genere po?i ferici pe cei ce nu exista? Ma-ndoiesc serios de asta. Ar trebui mai intai sa dovede?ti ca starea de inexisten?a este, sub orice aspect, mai rea decat starea de existen?a, chiar daca nu e deosebit de placuta, pentru ca, fara o asemenea dovada, experimentul felicitologic de a carui idee e?ti patruns, ar putea sa nu izbuteasca. Atunci la furnicarul de neferici?i, de care este plin Cosmosul, ai adauga mul?imea celor noi, crea?i de tine — ?i ce-ai sa faci atunci?
— Desigur, experimentul este riscant — recunoscu, cam fara voia lui, Trurl. Cu toate acestea, consider ca s-ar cuveni sa incercam. Natura este numai in aparen?a nepartinitoare, chipurile fabrica ce-i cade ?i ce-i zboara ia indemana, deci atat pe cei buni, cat ?i pe cei rai, pe cei blanzi, ca ?i pe cei cruzi, dar e destul sa faci o inventariere ca sa te convingi ca pe campul de lupta raman intotdeauna fiin?ele crude ?i neplacute, saturate de catre celelalte. Iar cand ticalo?ii i?i dau seama ca procedeaza urat, nascocesc circumstan?e atenuante sau justificari din ra?iuni superioare: cum ca mizeria asta de via?a este un condiment, menit sa mareasca pofta de Rai sau alte asemenea locuri. Dupa mine, e timpul sa terminam cu asta. Natura nu este numai proasta ca o cizma, fiindca ac?ioneaza pe linia minimei rezisten?e. Trebuie s-o inlocuim ?i sa producem noi in?ine fiin?e luminate, caci numai apari?ia lor poate constitui o adevarata vindecare a existen?ei. Ele vor justifica — dupa opinia mea — ou varf ?i indesat perioada trecuta, plina de strigatele celor uci?i, care, numai din cauza distan?ei cosmice, nu pot fi auzite pe alte planete. La ce naiba tot ce are via?a trebuie sa sufere intruna? Daca suferin?ele diferitelor fiin?e ar capata macar acea for?a pe care o are picatura de ploaie, atunci — ai pentru asta ca garan?ie mana mea ?i calculele mele! — de multa vreme ar fi rasturnat lumea! Dar ele exista atat cat exista ?i via?a, iar praful care acopera criptele mormintelor ?i palatele parasite tace deplin ?i nici chiar tu, cu puternicele tale mijloace, n-ai putea descoperi in el vreo urma a durerilor ?i necazurilor care i-au tulburat ieri pe raposa?ii de azi.
— Adevarat, mor?ii nu mai au griji — recunoscu Clapau?ius. Este un adevar temeinic, cata vreme define?te efemeritatea suferin?ei.
— Dar apar mereu noi suferinzi! — relua Trurl, cu glas ridicat. Oare nu in?elegi ca planul meu este o chestiune de simpla buna-voin?a?
— Ia stai. La drept vorbind, prin ce metoda fiin?a fericita (sa presupunem ca o sa reu?e?ti) va fi o recompensa pentru abisul de chinuri care s-au dezagregat, ca ?i a nenorocirilor care vor dura mai departe in tot Cosmosul? Oare lini?tea de azi va suprima furtuna de ieri? Oare ziua va anula noaptea? Nu vezi ca vorbe?ti prostii?
— Atunci, dupa tine, n-ar trebui sa facem nimic?
— Nu spun ca nimic. Po?i sa indrep?i vie?ile existente, sau cel pu?in sa incerci a o face, cu riscul cunoscut, dar pe cei despre care ai pomenit n-ai sa-i satisfaci cu nimic. E?ti oare de alta parere? Crezi ca a indesa in Cosmos atata fericire incat sa crape, va schimba catu?i de pu?in ceea ce s-a intamplat in el?
— Cum sa nu, va schimba! Va schimba! — striga Trurl. Cauta sa in?elegi a?a cum se cuvine! Chiar daca fapta mea nu-i va atinge pe cei care au pierit, se va schimba intregul a carui parte o constituie ei. De-acum fiecare va trebui sa spuna: „Eforturi teribile, civiliza?ii vomitale, culturi infrico?atoare au constituit numai o introducere Ia con?inutul propriu-zis, adica la timpurile actualei volupta?i! Trurl, acel barbat luminat, a ajuns prin medita?iile sale, la concluzia ca trecutul rau trebuie folosit pentru faurirea unui viitor bun. Mizeria l-a inva?at cum se fauresc boga?iile, iar disperarile i-au aratat cat pre?uiesc extazurile, intr-un cuvant — Cosmosul, tocmai prin aceea ca este a?a de oribil, i-a dat impulsul de a crea Binele!” Epoca actuala se va dovedi pregatitoare-ispititoare — nu crezi! — ?i datorita ei va urma mult dorita implinire. Ei, ce zici, te-am convins?
— La Crucea Sudului se afla statul regelui Troglodicus — zise Clapau?ius — caruia ii plac peisajele impanate cu spanzuratori, dar disimuland aceasta predilec?ie cu afirma?ia ca pe ni?te mizerabili, ca supu?ii sai, nu-i po?i ?ine altfel in frau. A vrut sa-mi faca ?i mie de petrecanie de cum am venit, dar, mirosind ca l-a? putea face una cu pamantul, s-a inmuiat, caci considera ca un lucru natural ca, daca el nu ma va supune, atunci eu ara sa-l strivesc. Deci, ca sa ma pregateasca altfel de moarte, i?i chema indata sfatul de inva?a?i, de la care am auzit o doctrina morala a puterii, conceputa tocmai pentru astfel de ocazii. In?elep?ii aceia plati?i mi-au spus a?adar: cu cat este mai rau, cu atat sunt mai gustate imbunata?irile, deci cel care ac?ioneaza, astfel incat raul nu mai poate fi suportat nu face altceva decat sa grabeasca in mod extrem rapida indreptare a lucrurilor. Regele era bucuros ?i mul?umit de discursul lor, caci a reie?it ca nimeni nu ac?ioneaza ca el in sprijinul viitorului Bine, cata vreme, prin antiimpulsuri corespunzatoare, indeamna la, transpunerea in fapta a ideilor de imbunata?ire a situa?iei. Deci ferici?ii tai ar trebui sa-i ridice monumente lui. Troglodicus, iar tu datorezi recuno?tin?a unora ca el, nu-i a?a?
— Urata ?i cinica parabola! — sari ca ars Trurl, jignit la culme. Credeam ca ai sa fii de partea mea, dar vad ca ver?i numai otrava scepticismului ?i, prin sofisme, reduci la zero planurile mele nobile. ?i doar ele sunt salvatoare la scara cosmica!
— A?a, deci tu vrei sa devii salvatorul Cosmosului? — zise Clapau?ius. Trurl, sa ?tii ca ar trebui sa te leg ?i sa te-arunc in groapa asta, ca sa ai timp sa-?i vii in fire, dar ma tem ca ar dura prea mult. De aceea i?i spun doar atat: sa nu aduci fericirea prea brusc! Sa nu perfec?ionezi existen?a in viteza! ?i chiar daca vei crea pe undeva
